Oamenii de știință au dezvoltat un combustibil care permite astronauților să trăiască pe Lună
0Programul Artemis, condus de NASA, speră la un avanpost pe Lună până în jurul anului 2030.
Oamenii de știință au dezvoltat o sursă de energie care ar putea permite astronauților să trăiască pe Lună pentru perioade lungi de timp, scrie bbc.com.
Universitatea Bangor a proiectat celule de combustibil nuclear, de mărimea unor semințe de mac, pentru a produce energia necesară pentru a susține viața acolo.
Profesorul Simon Middleburgh, de la universitate, a declarat că munca a reprezentat o provocare, "dar a fost una distractivă".
Luna, considerată de unii ca fiind poarta de acces către Marte, conține o mulțime de resurse valoroase necesare pentru tehnologia modernă.
Speranța este că ar putea fi folosită ca o trambulină pentru a ajunge pe planetele îndepărtate ale Sistemului Solar.
Întrucât tehnologia spațială avansează într-un ritm rapid, BBC a avut acces exclusiv la laboratorul Institutului pentru viitorul nuclear al Universității Bangor.
Echipa de la Bangor, care este lider mondial în domeniul combustibililor, lucrează cu parteneri precum Rolls Royce, Agenția Spațială Britanică, Nasa și Laboratorul Național Los Alamos din SUA.
Profesorul Middleburgh de la Institutul pentru viitorul nuclear a declarat că echipa speră să testeze complet combustibilul nuclear "în următoarele câteva luni".
Pe unele părți ale Lunii, temperaturile scad până la minime uimitoare de -248C, deoarece nu există o atmosferă care să încălzească suprafața.
Universitatea Bangor este un jucător important în încercarea de a genera o altă modalitate de a produce energie și căldură pentru a susține viața acolo.
Cercetătorii tocmai au trimis micuța celulă de combustibil nuclear, cunoscută sub numele de Trisofuel, partenerilor lor pentru testare.
Această celulă Trisofuel ar putea fi folosită pentru a alimenta un microgenerator nuclear, creat de Rolls Royce.
Generatorul este un dispozitiv portabil, de mărimea unei mașini mici și "ceva ce se poate lipi pe o rachetă", a declarat profesorul Middleburgh.
Acesta va fi acum testat complet și supus unor forțe similare cu cele la care ar fi supus la o explozie în spațiu, fiind pregătit pentru o bază lunară în 2030.
El a adăugat: "Le puteți lansa în spațiu, cu toate forțele... și vor funcționa în continuare în siguranță când vor fi puse pe Lună".
La începutul acestei luni, India a realizat o aterizare istorică în apropierea polului sud al Lunii cu sonda robotică Chandrayaan-3.
Unul dintre obiectivele majore ale misiunii este căutarea de gheață pe bază de apă care, spun oamenii de știință, ar putea susține locuirea umană pe Lună în viitor.
Profesorul Middleburgh a declarat că activitatea Universității Bangor a pus Țara Galilor pe hartă.
"Aș spune că noi chiar împingem lucrurile la nivel global", a spus el.
Universitatea speră că microgeneratoarele ar putea fi folosite și aici, pe Pământ, de exemplu în zonele calamitate, atunci când electricitatea a fost întreruptă.
Echipa de la Bangor lucrează, de asemenea, la un sistem nuclear pentru alimentarea rachetelor, condusă de Dr. Phylis Makurunje.
Aceasta a declarat: "Este foarte puternic - oferă o împingere foarte mare, împingerea pe care o dă rachetei.Acest lucru este foarte important, deoarece permite rachetelor să ajungă la cele mai îndepărtate planete".
Makurunje a declarat că noua tehnologie ar putea reduce aproape la jumătate timpul necesar pentru a ajunge pe Marte.
"Cu propulsia termică nucleară - ai în vedere între patru și șase luni pentru a ajunge pe Marte. Durata actuală este de peste nouă luni", a spus ea.
Bazele lunare în anii 2030
Autorul și jurnalistul de geopolitică Tim Marshall a declarat că descoperirea privind combustibilul reprezintă un pas spre o cursă globală către polul sud lunar.
El a declarat: "Sunt convins că vor exista baze lunare în anii 2030. Probabil una chineză, probabil una condusă de americani. Sunt încrezător pentru că nu cred că marile puteri își pot permite să nu fie acolo în cazul în care aceasta este, ceea ce probabil va fi, o descoperire masivă. Așadar, chinezii vorbesc despre 2028, punând prima cărămidă, probabil în mod simbolic pentru a spune că au fost primii. Dar până la începutul anilor 2030, ambele vor avea o bază. Se crede că acolo se află titan, litiu, siliciu, fier și multe alte minerale care sunt folosite pentru tot felul de tehnologii ale secolului XXI. Cantitatea reală este necunoscută... dar majoritatea companiilor sunt încrezătoare că este suficientă pentru a o face viabilă din punct de vedere economic."
El a avertizat că lucrurile ar putea deveni complicate pe măsură ce spațiul este comercializat, citând legile spațiale învechite.
Regulile de circulație, așa cum sunt ele, au fost scrise în 1967 - Tratatul privind spațiul cosmic.
"Este încă un șablon, dar este depășit cu 50 de ani, pentru că nu știa despre tehnologia modernă, despre concurența care există și despre aspectele comerciale - pentru că atunci era foarte mult condus de stat. Așadar, fără legi actualizate, convenite de Națiunile Unite, este un pic de libertate pentru toată lumea - și asta aduce pericole. Pentru că, dacă nu ai liniile directoare în cadrul cărora să operezi, atunci concurența clară care se va întâmpla este operarea fără un cadru legal."