10 ani, 10 apocalipse: prin câte sfârşituri de lume a trecut Pământul şi care e cel mai plauzibil dintre toate

Viaţa omului se împarte între două mari momente concrete: naştere şi moarte. Din moment ce suntem deja născuţi, este previzibil că vom aştepta moartea. Iar moartea întregii umanităţi este cu atât mai interesantă, de aici şi multitudinea de teorii apocaliptice.

Pe măsură ce tehnologia a avansat, iar informaţia a circulat tot mai repede şi tot mai liberă, a crescut şi numărul teoriilor apocaliptice. Acum, cea mai aşteptată este cea de mâine. De la explozii solare la alinierea planetelor, de la calendarul maiaş la planeta Nibiru, toate au fost presupuse că vor aduce sfârşitul lumii pe 21 decembrie. Noua Zeelandă a trecut deja în data apocalipsei şi nu pare să fi dispărut de pe hartă, ba dimpotrivă.

Anul 2000 a fost unul important, se schimbau secolele, oamenii au uitat cum a fost cu un veac în urmă şi erau pregătiţi de teoriile sfârşitului. Chiar şi Newton, cunoscut pentru legea gravitaţie şi cercetările sale ştiinţifice, a afirmat în cartea „Observaţii asupra profeţiilor lui Daniel şi Apocalipsei Sfântului Ion“ că în 2000 va începe mileniul lui Iisus Hristos. Asta presupunea revenirea lui Mesia pe Pământ şi Ziua Judecăţii.

În Uganda, Credonia Mwerine şi Joseph Kibweteere au creat o mişcare religioasă protestantă ai cărei membri, în număr de 778, s-au sinucis pentru că predicţia apocalipsei nu s-a împlinit. Totuşi, există suspiciunea că aceasta ar fi fost o ucidere în masă planificată de lideri. 

Finalul anului 2000, 31 decembrie, a fost un alt moment îndrăgit de teoreticienii apocalipsei. Asta pentru că, matematic vorbind, aceasta este data la care s-a încheiat al doilea mileniu creştin. 

În mai 2003, Nibiru ar fi trebuit să ne viziteze pentru prima dată, conform lui Nancy Lieder. Aceasta i-a dedicat şi o pagină web acestei planete, iar informaţia i-a parvenit de la extratereştrii din sistemul solar Zeta Reticuli. Aceştia i-au transmis mesajele printr-un implant în creier şi, potrivit teoriei, Nibiru ar fi trebuit să intre în sistemul nostru solar, să inverseze polii şi să distrugă astfel umanitatea. Se poatre ca omenirea să nu fi fost atentă când s-a întâmplat asta de n-a dispărut.

În acelaşi an 2003, japonezii au fost puţin mai tehnologizaţi în teorie. Potrivit cultului Aum Shinrikyo (actualmente Aleph), un război nuclear ar fi trebuit să distrugă Terra între 30 octombrie şi 29 noiembrie. 

În septembrie 2008, moartea trebuia să vină de la LHC (Large Hadron Collider) - acceleratorul de particule de la CERN. Odată activitat şi puşi electronii să atingă viteza luminii în interiorul său, găurile negre ne-ar fi acaparat până la extincţie. N-a fost cazul, dar teoria a revenit în martie 2010, când acceleratorul a ajuns la energia maximă. Tot nimic nici de data aceasta. 

În mai 2011, Harold Camping a spus că Pământul va fi încercat de cutremure. Dumnezeu trebuia să coboare din cer şi să ia 3% din populaţia planetei în Rai. Finalul final ar fi fost programat pentru octombrie acelaşi an. N-a fost să fie nici de această dată. Dar a mizat Ronald Weinland că Iisus Hristos va veni pe Terra, iar exploziile nucleare vor distruge SUA.

Profeţia nu s-a împlinit, dar a reportat-o pentru 27 mai 2012. Nici de această dată nu a avut succes, astfel că a mai amânat pentru octombrie acelaşi an data apocalipsei. Între timp, n-a mai revenit cu nicio teorie nouă, niciun moment nou. Se poate spune că le lasă celebritatea altora.

În iunie 2012, José Luis de Jesús (un nume destul de sugestiv) a estimat că economiile şi guvernele se vor prăbuşi. Desigur, salvarea ar fi venit de la el şi susţinătorii săi. Nici măcar acest „Iisus“ nu i-a ieşit predicţia.

În decembrie 2012, avem de toate: se termină calendarul maiaş, vor fi explozii solare, alinierea planetelor este în toi împreună cu inversarea polilor şi, desigur, Nibiru recidivează. După cum ziceam, oamenii din Noua Zeelandă sunt bine sănătoşi, fără vreo urmă de apocalipsă.

Cea mai concretă teorie în ceea ce priveşte sfârşitul este cea care priveste explozia Soarelui. Asta se va întâmpla în câteva miliarde de ani, estimarea este că cinci. Şi este un fapt pentru orice stea care îşi epuizează combustibilul, iar după ce momentul va trece, Pământul va fi pârjolit, iar astrul va fi o biată pitică albă. Desigur, viaţa nu va mai fi, dar cel mai probabil vom fi de mult timp plecaţi de pe Pământ până atunci.