Ziua în care a murit unul din cei mai mari politicieni ai României. Făuritorul Marii Uniri a fost aruncat într-o groapă comună

La 5 februarie 2024 se împlinesc 71 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu, unul din cei mai importanți oameni politici ai secolului XX. Luptătorul pentru drepturile românilor transilvăneni, făuritorul Marii Uniri din 1918 și părintele fondator al Partidului Național Țărănesc, a murit într-o celulă a Penitenciarului Sighet.

Iuliu Maniu a rămas în conştiinţa publică drept liderul permanent al opoziţiei, teren pe care nu a putut fi egalat.

După ce comuniştii au venit la putere a început prigoana împotriva liderilor marcanţi ai partidelor de opoziţie. 

Cu Iuliu Maniu în frunte, un întreg lot de oameni de frunte ai României, printre care Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Radu Niculescu-Buzeşti, Ion Mocsony Stârcea, au fost trimişi în judecată de către Direcţiunea Poliţiei de Siguranţă la 22 octombrie 1947.

Sentinţa era deja dată: „Avem onoarea a vă trimite sub stare de arest pe următorii implicaţi în complotul contra Statului Român, organizat de conducerea Partidului Naţional Ţărănesc“.

Scânteia care a declanşat sistemul opresiv a fost arestarea unor fruntaşi ţărănişti pe aeroportul Tămădău, la 14 iulie 1947, eveniment rămas în istorie sub numele de „Înscenarea de la Tămădău“.

În documentele Siguranţei se arătă că fuga, care a fost organizată de Iuliu Maniu era doar o „verigă“ dintr-un „lanţ întreg de acţiuni criminale şi trădătoare pe care PNŢ şi Iuliu Maniu l-au făurit în scopul de a răsturna prin violenţă regimul democratic, declanşând războiul civil şi de a aduce prin trădare ajutând la împingerea la războiu, ocupaţiunea străină“.

Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viaţă. În timpul procesului, nu a avut acces la probe şi nu a fost lăsat să vorbească.

Sentinţa de condamnare a fost pronunţată la 11 noiembrie 1947. Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost singurii condamnaţi la temniţă grea pe viaţă. Iniţial, Iuliu Maniu a fost trimis la închisoarea din Galaţi, după care a fost transportat la penitenciarul din Sighet. Din cauza condiţiilor grele din detenţie, la 8 ianuarie 1953, marele om politic a murit.

La 5 februarie 1953 Vasile Ciolpan, comandantul Penitenciarului Sighet, transmitea: „În celula nr... s-a stins lumina“. Trupul său nu a fost găsit niciodată.

Cercetătorul Marius Oprea spune că mormântul lui Iuliu Maniu a fost căutat în şase campanii succesive începând din 2006 până în 2010. „Existau mai multe informaţii, unele din ele contradictorii, care spuneau că nu a fost îngropat alături de ceilalţi deţinuţi în cimitirul săracilor de la Sighet, ci pe malul Tisei. L-am căutat în locaţii indicate de urmaşii unor deţinuţi, însă nu am dat de el“, spune Marius Oprea.

Singura persoană care ar fi putut să spună unde a fost aruncat cadavrul marelui om politic a fost Vasile Ciolpan, fostul comandant al Penitenciarului Sighet, care însă a dus secretul cu el în mormânt. Din păcate, niciun procuror nu l-a interogat pe Ciolpan în timpul vieţii cerându-i date în legătură cu locurile de înhumare ale deţinuţilor morţi la Sighet. 

Cum a minţit Securitatea în anii ’70 că a găsit rămăşiţele „Sfinxului de la Bădăcin”

La începutul anilor ’70, Securitatea a încercat să-i păcălească pe urmaşii lui Iuliu Maniu şi i-a informat despre faptul că s-au găsit osemintele lui din Cimitirul săracilor şi urmează să fie reînhumate în satul natal, a dezvăluit Matei Boilă, unul dintre strănepoţii Sfinxului de la Bădăcin. 

Măsura a venit după un demers la nivel înalt al Clarei Boilă, nepoata lui Maniu, care i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu o scrisoare în care îi cerea să i se indice locul în care a fost îngropat Iuliu Maniu „pentru a putea îngriji mormântul“, cerând permisiunea să-l îngroape la Bădăcin, alături de părinţii săi.  

Numai că nimeni din familie nu a fost lăsat să participe la exhumare, iar când delegatul le-a spus cum a fost identificat, urmaşii şi-au dat seama că totul este o minciună. Întrebat cum a fost identificat, cel care s-a prezenta că este colonel în serviciul de protocol al Ministerului de Interne a răspuns că după o fotografie, apoi minciunile au curs culminând cu întocmirea unui certificat medico-legal fals.

Familiei i s-a spus că Iuliu Maniu a fost îngropat în sicriu, ori deţinuţii politic erau aruncaţi direct în groapă, fără sicriu, că în momentul în care au săpat avea mâinile încrucişate pe piept, ceea ce, ţinând seama că era vorba de oseminte cu totul descarnate, după trecerea a douăzeci de ani de la înmormântare, era de-a dreptul imposibil. Totodată, se enumerau ce dinţi şi măsele s-au găsit, ori, la data morţii, el nu mai avea nici un dinte.

O altă mare greşeală a celor ce au întocmit certificatul medico-legal a fost faptul că au trecut faptul că decedatul prezenta o fractură la cubitus, în condiţiile în care Iuliu Maniu avea o fractură la tibie, din timpul Primului Război Mondial.

Pus în faţa acestor fapte, delegatul care a venit cu vestea la familia Boilă şi-a cerut scuze şi a promis că va reveni cu oasele lui Iuliu Maniu. Ceea nu s-a mai întâmplat niciodată.