Specialiștii explică fenomenul depresiei de sărbători. „Suntem oameni, nu maşinuţe care performează”
0Tristețea de sărbători poate apărea când presiunea de a fi fericiți nu se potrivește cu realitatea iar singurătatea sau rolurile impuse adâncesc sentimentul de izolare, explică specialiștii.
În perioada sărbătorilor, presiunea socială de a fi fericiți și uniți poate intensifica stările de tristețe sau chiar depresia, explică psihoterapeutul Yolanda Crețescu într-un interviu acordat News.ro.
„Depresia sau tristeţea de sărbători apare adesea tocmai din cauză că presiunea socială e mare să fim fericiţi, uniţi, plini de bucurie. Când realitatea noastră nu se potriveşte cu această imagine ideală, fie că suntem singuri, avem relaţii tensionate, am pierdut pe cineva drag sau pur şi simplu nu simţim acel ‘magic’, apare un gol imens. E ca şi cum toată lumea ar merge într-o direcţie, iar tu stai pe loc sau mergi în cealaltă parte. Sentimentul de izolare şi de ‘nu mă potrivesc’ se adânceşte”, spune Yolanda Crețescu.
Ce pot face cei care sunt singuri
Psihoterapeutul recomandă celor singuri să transforme singurătatea într-un spațiu plin de sens: „Cei care sunt singuri pot face ceva care pare contraintuitiv: să nu se lupte cu singurătatea, ci s-o transforme. În loc să stea cu gândul «trebuie să fiu cu alţii», pot decide cum să-şi umple acel spaţiu cu sens. Poate înseamnă să faci ceva bun pentru tine: un proiect amânat, o plimbare lungă. Sau să ieşi din tine şi să faci ceva bun pentru altcineva: să te oferi voluntar, să duci un mic dar unui vecin în vârstă, să scrii scrisori. Conectarea, chiar şi una mică, reafirmă apartenenţa noastră la comunitate. E important să nu stai toată ziua în pijamale, să-ţi structurezi timpul ca pe o zi specială.”
Ea vorbește și despre tensiunile dintre adolescenți și familii: „Familiile şi adolescenţii, aici e o luptă clară între nevoia de apartenenţă la familie şi nevoia de individualitate, de a se afirma ca persoană separată. Tânărul poate simţi că este forţat să joace un rol în care nu se regăseşte. Părinţii pot simţi că sunt respinşi. Soluţia ar putea fi o negociere blândă. «Ştiu că ai şi alte planuri, cum putem face ca în aceste două zile importante să fim împreună, iar apoi să-ţi ai spaţiul tău?» Să i se ofere adolescentului un rol activ, nu pasiv, să fie responsabil de ceva – playlistul de colinde, decorul unui colţ – să se simtă văzut ca un partener, nu ca un copil. Respectarea spaţiului lui e cheia.”
Accentul pus pe perfecțiune duce la epuizare
În ceea ce privește pregătirile pentru sărbători, psihoterapeutul avertizează că accentul pus pe perfecțiune ne poate epuiza inutil: „Prioritizăm eronat perfecţiunea şi aspectul, în locul conexiunii şi sensului. Neobosit, alergăm după meniurile ideale, cadourile impecabile, decorul de revistă, şi uităm că scopul ar trebui să fie să ne simţim mai aproape de cei dragi. Adler ar spune că ne concentrăm prea mult pe ‘succesul’ vizibil al sărbătorii, nu pe ‘contribuţia’ noastră la bunăstarea celorlalţi. Ce ar trebui să conteze cel mai mult? Acele mici clipe autentice: o cafea băută împreună fără grabă, o amintire amuzantă împărtăşită, un moment de linişte. Prioritizează oamenii, nu sarcinele.”
Yolanda Crețescu subliniază și valoarea oboselii cu sens: „Ne obosim pentru că urmăm un ‘script’ pe care nu l-am scris noi. Pare că ‘aşa se face’ şi alergăm să bifăm sarcini. Oboseala vine când efortul nu are legătură cu valorile noastre cu adevărat importante. Dacă bagi o energie enormă să faci cozonaci care nici nu îţi plac, doar pentru a putea face o poză, atunci da, e oboseală goală. Dacă petreci aceeaşi energie să asculţi pe cineva care are nevoie, atunci oboseala va avea un alt gust, unul de împlinire.”
În final, specialistul recomandă să ne concentrăm pe relațiile cu cei dragi și autenticitate: „Sărbătorile sunt despre a ne reaminti că suntem oameni, nu maşinuţe care performează. Sunt despre a reduce viteza, să ne vedem în ochi, să dăm şi să primim în moduri mici şi reale. Nu trebuie să fie perfecte. Am un singur mesaj cu care şi eu învăţ să plec acasă zilnic: ‘Ai grijă de tine. E în regulă să fie aşa cum e!’”