Sergiu Malagamba, artistul internat în lagăr pentru că a lansat moda șosetelor colorate și a pantalonilor scurți: povestea din spatele mișcării după modelul Broadway-ului VIDEO

Sergiu Malagamba a fost un adevărat dandy al Bucureştiului anilor ’40. Compozitorul a popularizat jazz-ul în rândurile bucureştenilor, dar, fără să-şi dorească asta, a generat o mişcare ce i-a adus probleme cu autorităţile regimului Ion Antonescu.

Sergiu Malagamba s-a născut la 6 februarie 1913, la Chișinău, tatăl său fiind de origine italiană, iar mama din Armenia. A studiat muzica la Conservatorul „Unirea” din Chișinău, între anii 1931-1933, iar după o perioadă de întrerupere, își va continua studiile, în 1950, la Conservatorul din București.

Serghei, cum îi spuneau apropiații, a debutat ca baterist pe scena muzicală bucureșteană în anul 1937, participând în diferite formații de muzică de dans. În 1939, a dirijat primul său concert de muzică ușoară, cu Orchestra Malagamba cu care a cântat în barurile Melody şi Continental, până în anul 1941.

A fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui depășind hotarele, dar și printre pionierii jazz-ului românesc. A colaborat cu numeroase formaţii de muzică uşoară, ca cele ale lui Dinu Şerbănescu, Ion Vasilescu, Henri Mălineanu şi Edmond Deda, de toţi aceştia legându-l şi frumoase prietenii, conform biografiei făcute de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“.

În perioada 1941 – 1945, a fost baterist în orchestra teatrului “Gioconda”, apoi a înfiinţat prima formaţie de jazz simfonic din Bucureşti, în 1942, pe care a dirijat-o într-un concert demonstrativ la sala ARO. A colaborat în repetate rânduri cu Maria Tănase, mai ales pe scena teatrelor de revistă bucureștene.

Moda Malagamba

La începutul anilor ’40, a fost lansată o modă vestimentară excentrică, numită chiar „Malagamba”, mulți susținând că celebrul baterist ar fi lansat-o, ținând cont de modul neobișnuit în care acesta se îmbrăca.

 Artistul a fost arestat și internat în lagărul de la Târgu-Jiu pentru scurt timp, fiind acuzat de a fi „şef de sectă religioasă periculoasă siguranţei Statului”, tocmai din cauza malagambismului – moda vestimentară a acelor ani care cuprinsese mari mase de tineri dar şi personalităţi marcante ale scenei.

Excentricitate: pantaloni scurți, șosete colorate, sacouri în carouri

Tinerii adepţi ai muzicii sale, „malagambiştii”, erau, într-adevăr, excentricii epocii. Cu pantalonii mai scurţi decât era social acceptat şi şosetele colorate la vedere, pălăriile cu boruri late, cravatele cu nod mic şi bine strâns, sacourile în carouri, cămăşile uni şi pantofii cu tălpi foarte groase, ei nu aveau cum să nu fie remarcaţi de locuitorii capitalei, dar şi de autorităţi.

Ce îi supăra, totuşi, atât de tare pe exponenţii regimului Antonescu? „Am fi naivi să credem că doar o vestimentaţie fistichie şi pierderea unor nopţi la barurile Melody, Atlantic şi Colorado, acolo unde cânta Sergiu Malagamba, puteau genera atât de multă îngrijorare pentru guvernul unei ţări aflate în plin război. Documentele ne arată, indirect, „problema din spatele problemei”. Malagambismul era o mişcare din care făceau parte preponderent evrei, greci şi armeni „care se manifestă printr-o exagerată şi inoportună cultivare a muzicii hot-ritmate, anglo-saxone, inspirată din muzica negrilor americani şi produsă predominant de compozitori şi autori de text evrei, şi prin portul unei îmbrăcăminţi excentrice, copiată după modelul Broadway-ului new-yorkez”, scriu cercetătorii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care au făcut publice documente din dosarul marelui artist.

Morala poveştii? „Regimurile autoritare sau totalitare vor încerca, de multe ori cu succes, să anihileze manifestarea oricăror curente de opinie divergente în raport cu viziunea oficială. Asta s-a întâmplat şi se întâmplă în continuare în statele nedemocratice, pentru că democraţia este sinonimă cu libertăţile individuale, iar exerciţiul democratic autentic înseamnă mai ales acceptarea diferenţelor. De la nodul cravatei, culoarea şosetelor sau modelul sacoului şi până la originea etnică sau exprimarea liberă a opiniei, minoritatea a fost tot timpul în vizorul extremiştilor“, spun cercetătorii CNSAS.

Vedetă internațională

După ce-a ieșit din închisoare, Malagamba a reintrat destul de dificil în viaţa artistică, în anul 1945, dirijând opereta „Sfinxul din Hollywood” de Ralph Benatsky. A fost baterist şi dirijor la Teatrul „Elly Roman” și la cel de Estradă, iar între anii 1949 – 1954 a concertat, ca interpret, în cadrul unor spectacole cu mare priză la public, la Sala Dalles din Capitală. A fost şi profesor de percuţie la Şcoala Populară de Artă și a instruit noi toboşari.

Între 1955 și 1974, a fost dirijor al Teatrului “Constantin Tănase”, cu care a întreprins un turneu de succes la Paris, în 1965. Cu „Baletul tobelor”, solo-ul său de baterie pe care a fost creat chiar şi un dans, a făcut furori atunci pe scena celebrei săli “Olympia”. De asemenea, cu Teatrul Tănase și Orchestra de Jazz București, dirijată de el, a întreprins un turneu excepțional în mari orașe din URSS. Malagamba a devenit, în numai câteva săptămâni, o vedetă internațională.

La Teatrul “Tănase”, a dirijat orchestra sau a semnat conducerea muzicală pentru spectacolele: “Călătorie pe note”, “Ocolul Pământului în 30 de melodii”, “Vitamina M… Muzica”, “București… 500”, “Revista dragostei”, “Colibri music-hall”, “Femei… Femei… Femei…”, “Cu concertul în buzunar”, “Sonatul lunii”.

Sergiu Malagamba a murit la 15 aprilie 1978, la Bucureşti.