Obiceiul creștin din Joia Mare. Cum arată ouăle „chicate”

Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este încondeierea ouălor, a căror prezenţă este obligatorie pe masa de Paşti.

În tradiţia românească, încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi.

La Jitia, în Vrancea, pe Valea Râmnicului, ouăle care vor fi vopsite şi încondeiate se aleg în a miercurea din a patra săptămână de post şi ele poartă denumirea de ouă "chicate" sau "muncite".

Potrivit Floarei Ţăpor, meşter popular din Jitia, se aleg ouă de curte, cât mai mari şi proaspete, cu coajă netedă şi curată, pentru ca vopseaua să prindă bine.

Vopsirea se face doar în joia mare. Tehnica încondeierii se face cu ajutorul unui beţişor la capătul căruia se fixează un tub subţire din tablă şi alamă, prin care se trec unui sau trei fire de păr de porc.

Oul are o simbolistică aparte a culorilor, care nu e întâmplătoare. Astfel, roşu este culoarea vitalităţii, a biruinţei şi regalităţii, galbenul este prin excelenţă culoare solară, verdele simbolizează renaşterea iar albastrul este semnul credinţei.

Floarea Ţăpor încondeiază ouăle cu ajutorul unui instrument făcut din lemn, care are la capăt un tubuleţ subţire din tablă prin care se trage un fir sau trei de păr de porc, care se înmoaie în ceară. Cu el se trasează pe ou „izvodul”.

„Sunt două posibilităţi de pregătire a oului pentru împistrire: fierberea lui înainte sau golirea. Acestea din urmă sunt păstrate ca ornament. Pentru ornamentare, se foloseşte ceara caldă, cu care se trasează desenul pe oul alb, după care se cufundă în  culoarea pregătită dinainte, de obicei galben. Un alt rând de linii ornamentale, trasate cu ceară, vor contura ornamentele în galben, după ce oul se introduce în altă baie de culoare, verde sau roşie. Apoi oul este ţinut la căldură să se topească ceara şi se şterge cu o pânză, se unge cu ulei sau grăsime pentru a-i da strălucire”, spune Floarea Ţăpor.

La Jitia, cele mai întâlnite modele pe ou sunt luceafărul mare, steaua după care s-au călăuzit magii, coarnele cerbului, cârja ciobanului, firul înnodat, păianjenul mare, frunza de stejar în multe variante, frunza de arţar, calea rătăcită, palma Maicii Domnului, brâul Maicii Domnului, fierul plugului, floarea Paştelui, unghia caprei, rădaşca, scrânciobul sau colţul vierului.

„În Sfânta Sărbătoare a Paştelui, ele nu lipsesc de pe masa niciunu-i gospodar din satul nostru, încântând privirea şi bucurând sufletul”, spune profesorul local Sorin Pantelimon.