Motivele pentru care fiica lui J. Robert Oppenheimer s-a sinucis. Tragica poveste de viață a lui Toni Oppenheimer
0Katherine Oppenheimer, născută în 1944 și decedată în 1977, rămâne una dintre cele mai tragice figuri ale unei familii care a schimbat lumea în care trăim. Toni, fiica lui J. Robert Oppenheimer, fizician și director al Proiectului Manhattan, numit adesea și „părintele bombelor atomice", s-a sinucis.
Fiica lui J. Robert Oppenheimer și boala gravă pe care a avut-o
Fiica lui J. Robert Oppenheimer, fizicianul a cărui genialitate a stat la baza studiului bombelor atomice din Proiectul Manhattan, a trăit o viață presărată cu încercări și tribulații, inclusiv o luptă cu poliomielita, relații parentale complicate și, în cele din urmă, o sinucidere.
Născută în enclavele izolate ale Los Alamos, Statele Unite, locul unde s-a scris istoria nucleară, Toni (n.r. Katherine Oppenheimer) a fost adusă în New Jersey la vârsta de trei ani, când tatăl ei a preluat postul de director al Institutului pentru Studii Avansate din Princeton.
Înconjurată de minți strălucite, ea a fost înscrisă la școala Miss Fine's School din Princeton, devenind un exemplu pentru colegii săi. În ciuda timidității ei, era admirată pentru maturitatea emoțională pe care o afișa. Poate că această reziliență a fost forjată în incertitudinile care caracterizau familia Oppenheimer, făcând din Toni stânca familiei.
În fragedă ei copilărie, fiica lui J. Robert Oppenheimer a fost diagnosticată cu poliomielită, o boală pentru care familia a depus un efort în privința tratamentului.
Astfel, părinții săi, Katherine Oppenheimer Vissering și J. Robert Oppenheimer, au decis să o ducă în Insulele Virgine americane, la St. John, pentru a se recupera. Acolo, nu doar că s-a vindecat, dar și-a găsit o casă de suflet în insula izolată a Caraibelor.
Robert Strunsky, un apropiat al familiei, a menționat faptul că a fi copilul lui Robert și al lui Kitty Oppenheimer „înseamnă să ai unul dintre cele mai mari handicapuri din lume.".
Această observație mordantă reflectă complexitatea emoțională a casei Oppenheimer. Toni și fratele ei, Peter, au fost modelați și, totodată, deformați de personalitățile neconvenționale ale părinților lor.
Fiica lui Oppenheimer, marcată de relația instabilă pe care a avut-o cu părinții
În mod particular, Toni a avut o relație tumultuoasă cu mama sa, Kitty. După ce ani de-a rândul a îndeplinit rolul de mediator și a fost considerată vocea rațiunii într-o familie instabilă, presiunea a devenit insuportabilă.
Fiica lui J. Robert Oppenheimer a intrat în conflict, apoi s-a retras și a căutat libertatea. O vecină pe nume Frank din St. John a enunțat faptul că „Toni și mama ei erau tot timpul într-o ceartă continuă.".
Relația cu tatăl său era, de asemenea, dificilă. Despre Robert Oppenheimer există păreri împărțite când vine vorba de capacitatea lui de a fi un părinte afectuos. În timp ce unii susțin că „părintele bombelor atomice” avea o relație plăcută cu Toni, alții au sugerat că cei doi nu au fost destul de apropiați.
Fiica lui Oppenheimer s-a sinucis la 32 de ani
După moartea tatălui ei în 1967, cauzată de un cancer, Toni s-a confruntat cu probleme și pe plan profesional. În 1969, FBI-ul a refuzat ca ea să lucreze ca translator în cadrul Națiunilor Unite, readucând în discuție acuzațiile cu privire la legăturile lui J. Robert Oppenheimer cu elitele comuniste din acea vreme.
Retragerea sa definitivă în St. John a fost precedată și de două căsătorii eșuate. Astfel, Toni a devenit o enigmă atât pentru vecini, dar și pentru puținii oameni care o cunoșteau direct din insula Caraibelor.
Pe 19 ianuarie 1977, la o lună după ce a împlinit 32 de ani, fiica lui J. Robert Oppenheimer s-a sinucis. Viața lui Toni Oppenheimer a fost un amestec de lumină și umbră, de genialitate și de tragism, un exemplu cumplit al costului uman ascuns în umbra măreției științifice, scrie ahf.nuclearmuseum.org.