„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
0Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a dat publicității o chitanță cu sumele încasate lunar de către informatori. „Cât costa un suflet de iudă? 1000 lei lunar! Atât încasa un informator al Miliției din zona Făgărașului pentru informațiile oferite despre grupul de partizani Gavrilă și susținători acestuia, pe perioada unei luni“, scriu reprezentanții Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu“.
De altfel, șeful bandei de luptători scria în testamentul său: „Întrucât s-ar putea să nu mai ajungem în ziua răfuielii, lucru ce apare tot mai probabil din zi în zi, las aceste scurte informaţii să nu se uite, rugând camarazii supravieţuitori: să nu uite că răul cel mai mare de care am suferit în aceşti ani nu vine de la duşmani, ci de la trădătorii care au stat mai mult sau mai puţin în rândurile noastre. Să lichideze trădarea pentru totdeauna din rândurile noastre“.
Ion Gavrilă Ogoranu (1923 – 2006) s-a născut într-o familie de români cu trei copii, în Țara Făgărașului. S-a angajat ca luptător anticomunist în facultate, la Cluj. Pentru activitatea sa a fost condamnat, în contumacie, la moarte. Timp de 29 de ani, organele securității nu au putut să-l captureze.
A fost prins în 1976, dar a fost salvat de la execuție cu ajutorul soției sale Ana Gavrilă Ogoranu, când aceasta a cerut în scris intervenția directă a președintelui american Richard Nixon.
Grupul său din care făceau parte 12 tineri, majoritatea studenţi sau absolvenţi de facultate, a rezistat cu arma în mână aproape 10 ani în Munţii Făgăraş, în condiţii extrem de dificile.
Pentru că nu a reuşit să anihileze grupurile de rezistenţă din munţi, Securitatea a creat o organizaţie clandestină de anihilare a partizanilor. Membrii ei s-au infiltrat printre luptători, însă au sfârşit tragic. O astfel de soartă au avut Nicolae Anghel şi Ioan Vrabie, care au devenit „eroi în lupta cu duşmanii orânduirii noastre socialiste“.
În ziua de 29 iunie 1976, Ion Gavrilă Ogoranu a fost capturat de forțele Securității, în timpul uneia din incursiunile sale clandestine la Cluj. Începând din 1948, timp de 28 de ani, liderul rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgărașului devenise cel mai căutat om din România. Timp de 7 ani, între 1948 și 1955, el a acționat în cadrul grupului de partizani al cărui lider a devenit.
După destructurarea acestuia de către Securitate, Gavrilă și-a petrecut alți 22 de ani, din 1955 până în 1976, ascuns în casa văduvei camaradului său ucis în închisoare, Petru Săbăduș.
Ion Gavrilă Ogoranu purta cu el două condamnări la moarte în contumacie. Pe capul său se pusese un preț uriaș, iar conducerea Securității considera capturarea sa o miză de prim interes. “Începând din ziua de astăzi, urmărirea lui Gavrilă constituie cea mai serioasă problemă a muncii noastre. Gavrilă este nu numai un fugar, ci este şi un conducător legionar, în jurul lui se creează un mit, şi acesta este un om tare. Trebuie să se muncească serios pentru prinderea lui”, afirma colonelul de Securitate Pavel Aranici în 1960.
Portretul său robot, realizat de specialiști în antropologie (singurele fotografii cu Gavrilă datau din anii 1940, iar acum trecuseră aproape trei decenii!) fusese dat pentru observație tuturor gărilor, oficiilor poștale, ocoalelor silvice din România. Toate unitățile teritoriale ale Securității și Miliției aveau în vedere “problema Gavrilă”. Securitatea nu putea ști nici măcar dacă trăiește sau a murit, de mai este în țară ori a reușit să treacă în Occident. Iar acest lucru era deosebit de frustrant pentru instituția care pretindea că știe tot ce se petrece în România.
În plus, încă de la ultima vizită a lui Richard Nixon în România, acesta îi înmânase lui Ceaușescu o listă cu nume de anticomuniști români, despre a căror soartă președintele american se interesase personal, solicitând protecția lor. Având nevoie de sprijinul SUA, dictatorul se angajase că va respecta drepturile fundamentale ale acestor persoane. Deci, pentru Securitate, problema era cu atât mai delicată. Motiv suficient pentru ca, după arestarea lui, securiștii să se poarte cu mănuși în tot timpul celor 6 luni de anchetă.
Ion Gavrilă Ogoranu a fost capturat la Cluj în cadrul unei operațiuni minuțios pregătite de Securitate, care a mobilizat un impresionant efectiv de cadre.