Ipotezele șocante privind craniile bizare de la capătul lumii. Un expert crede că este vorba despre altă specie
0În zona peninsulei Paracas, în statul sud-american Peru, au fost descoperite cele mai bizare și fascinante rămășițe umane. Este vorba despre cranii neobișnuit de lungi, cu o capacitate mult mai mare decât a celorlalți oameni. Se vorbește inclusiv despre o specie umană diferită.
De-a lungul istoriei au existat numeroase ritualuri bizare de înfrumusețare sau de marcare a statutului social și politic în rândul comunităților umane. Unul dintre aceste obiceiuri, impresionant din punct de vedere vizual și estetic, este cel al modificării ritualice a formei craniului. Practic, craniul unui copil era legat cu benzi textile, într-un anumit mod, până la vârsta de trei ani. Rezulta un craniu de obicei alungit, în funcție de credințele religioase și cutumele respectivei comunități. Nu era afectată funcția neuronală și nici capacitatea craniană, doar forma era alta. Acest obicei a fost practicat de multe populații de pe tot globul până la jumătatea secolului XX. Cele mai bizare cranii modificate și cele mai controversate din lume sunt cele din Paracas, o peninsulă din zona sudică a statului Peru. Pe de o parte, există o versiune oficială care indică că aceste cranii, puternic modificate, uriașe, au fost realizate prin metode cunoscute și la alte civilizații. De cealaltă parte, unii specialiști spun că sunt un rod al geneticii și aparțin unei specii care nu ar fi avut legătură cu linia genetică a omului modern.
Craniile alungite, o modă veche de sute de mii de ani
Practica alungirii craniului este mai veche decât omul modern. Ea ar fi fost practicată prima dată de Omul de Neanderthal, așa cum o dovedesc o serie de rămășițe ale acestui hominid descoperite la peștera Shanidar din Irak. Moda a fost preluată ulterior de către populațiile central-asiatice și a fost împrumutată, odată cu migrația către veste a triburilor de stepă, și de unele popoare germanice din Antichitatea Târzie. Principalul vector al transmiterii acestui obicei în zona europeană a fost populația hunǎ, care practica alungirea ritualică a craniului pe scară largă, fiind mai degrabă un simbol al statutului. Gepizii, alamanii și alte câteva triburi germanice care au fost supus și incluse în federația hunică din zona europeană au împrumutat obiceiul. În paralel, deformarea craniului a fost practicată și în Oceania, Africa și America de Sud.
În Oceania, cunoscuți pentru deformare craniană erau cei din Vanuatu iar în America de Sud, populațiile precolumbiene și olmecii din Mexic. Deformarea era executată în multe moduri, dar cea mai des întâlnită era forma alungită a craniului. Cum era obținută? Destul de simplu ca tehnică, dar presupunea constanță și multă răbdare. Craniul unui copil foarte mic este flexibil la naștere și rămâne așa timp de luni de zile. Prin urmare, cu ajutorul unor benzi textile, se lega capul, în partea care se dorea deformată. În spatele și în fața craniului (în zona frunții și a cefei) erau amplasate două bucăți subțiri de scândură, care împingeau craniul în forma dorită. Modelarea se făcea între vârsta de șase luni și trei ani. După vârsta de trei ani, oasele se sudau iar deformarea craniului rămânea pentru totdeauna. Nu era influențată funcția neurologică și nici capacitatea craniană. Deformarea poate modifica forma, dar nu și volumul materialului osos. Nici pilozitatea craniană nu era influențată de acest procedeu.
O civilizație fascinantă și misterioasă pe coastele Americii de Sud
Printre cei care practicau acest ritual bizar al deformării craniului au fost și populațiile culturii Paracas din America de Sud, care au trăit acum 2800 de ani în zona cu același nume. Este vorba despre o penisulă deșertică situată în provincia Pisco, regiunea Inca, pe coasta de sud a statului Peru. Rămășițele fascinante ale acestei civilizații au fost descoperite în anul 1928 de arheologul peruan Julio Tello. Mai precis, în zona Paracas, acesta a găsit un cimitir masiv și elaborat plin cu morminte din perioada 800-100 î.Hr. Mormintele conțineau resturile osteologice mumificate natural din cauza climei uscate ale unor indivizi bine înfășurați în materiale textile, un fel de pături colorate, cu decorațiuni foarte interesante.
Mormintele conțineau inventar destul de bogat, cu vase, bijuterii și alte obiecte de uz casnic sau militar. Multe au fost însǎ jefuite de cele mai valoroase piese. Excavarea sitului a scos la iveală o așezare incredibilă, întinsă pe o suprafață liniară de 2 kilometri, chiar deasupra țărmului. Majoritatea caselor erau subterane sau organizate pe nivele. Cercetările de specialitate au scos la iveală faptul că aceste popoare ale culturii Paracas erau foarte dezvoltate pentru acea perioadă, având cunoștințe vaste despre irigații și managementul apei în așezare, prin distribuire către case și stocare pentru perioadele de secetă. În plus, aveau cunoștințe extraordinare privind arta textilă. Descoperirile arheologice au scos la iveală și faptul că oamenii civilizației Paracas realizau pietroglife, adică desene simbolice, de mari dimensiuni pe stânci sau roci în mediul natural, precedând desenele de la Nazca. De altfel, se presupune că misterioasa cultură Nazca a derivat din civilizația Paracas, Chiat daca nu avea o conducere și o administrație unitară. Era mai degrabă formată din orașe-state sau sate independente care aveau propriile căpetenii, dar care erau unite de o cultură și un sistem religios comun. Relațiile dintre aceste căpetenii nu au fost întotdeauna pașnice, așa cum o dovedesc rănile violente de luptă, capetele luate ca trofeu și cuțitele de obsidian găsite în siturile civilizației Paracas. Locația găsită de Julio Tello în Peninsula Paracas era probabil un mare centru economic dar și religios, cu o necropolă uriașă, unde probabil erau aduși defuncți din mai multe regiuni.
Craniile bizare care nu seamănă cu ale niciunui om
Civilizația Paracas a uimit prin cultura sa materială și întinderea acestei așezări, dar nimic nu a putut egala stupoarea care au creat-o craniile descoperite în morminte, mai ales cele descoperite în mormintele de la Cerro Colorado, în apropierea așezării. În total, Tello a găsit peste 300 de oameni cu cranii alungite, vechi de aproximativ 2800 de ani. Faptul că erau deformate ritualic nu era o noutate arheologică, ci dimensiunea incredibilă a acestora. Se presupune că nicăieri în lume nu au fost descoperite astfel de cranii. Specialistul și autorul Brien Foerster, pasionat de civilizațiile vechi din zona andină, a elaborat o serie de teorii și observații.
În primul rând, Foerster a observat că, spre deosebire de restul craniilor deformate de-a lungul istoriei, cele de la Paracas nu și-au modificat doar forma, ci sunt și mai grele și cu o capacitate craniană mai mare. „Ceea ce poți face prin intermediul acestei tehnici este să modifici forma craniului, dar nu volumul real. Poți modifica forma, dar nu dimensiunea. Cu toate acestea, Tello a găsit mai multe cranii, cel puțin 300 la situl numit Cerro Colorado, adiacent cimitirului principal din Paracas, care aveau un volum cranian mai mare, iar în unele cazuri cu 25% mai mare decât un craniu uman modern convențional. Cum este posibil acest lucru? După cum am spus, deformarea poate modifica forma, dar nu și volumul materialului osos. Prin urmare, este evident că avem de-a face cu două fenomene diferite: alungire prin legare și alungire prin genetică.(..) Ceea ce este, de asemenea, intrigant este faptul că aceste cranii Paracas, în medie, cântăresc cu 60% mai mult decât craniile umane contemporane din aceeași zonă”, precizează Brien Foerster în materialul „Cranii umane alungite din Peru: Posibile dovezi ale unei specii umane pierdute?”, pentru Ancient Origins. Primele teste ADN făcute pe craniile și pe firele de păr atașate de acestea din siturile Paracas au fost efectuate de o echipă germană în anul 2010. Alte teste genetice, spune Brien Foerster, indică o realitate și mai șocantă.
„Mutații necunoscute la niciun om”
S-a plecat de la ideea că aceste cranii sunt diferite, cu până la 25% mai mari decât ale unui om obișnuit și cu 60% mai grele. În plus, indivizii, pe baza unor reconstituiri recente, aveau trăsături andine, cu par lung de culoare roșu închis. Misterul alungirii acestor cranii uriașe nu a fost rezolvat, însǎ Brien Foerster susține că testele genetice inițiale ar indica faptul că acești indivizi ar putea reprezenta o altă specie umană. Dovada ar fi ca aceste cranii ar conține o singură placă parietală, în loc de două, și nu ar avea legătură genetică cu celelalte populații din zona peruană.
„Avea ADNmt (ADN mitocondrial) cu mutații necunoscute la niciun om, primată sau animal cunoscut până în prezent. Doar câteva fragmente pe care am reușit să le secvențiez din această probă indică faptul că, dacă aceste mutații se mențin, avem de-a face cu o nouă creatură asemănătoare omului, foarte îndepărtată de Homo sapiens, neanderthalieni și denisovani. Implicațiile sunt, desigur, uriașe”, preciza Foerster pentru publicația menționată. Evident, cercetările genetice sunt la început urmând alte analize comparative și de la alte cranii din zona Paracas. Momentan, aceste considerații sunt doar supoziții. Oficial, ce se știe momentan despre cultura Paracas este că era foarte evoluată raportate la timpuri, avea o artă incredibilă și a rămas cunoscutǎ pentru aceste cranii bizare.