Greșeala uriașă pe care o fac părinții în educația copiilor. Ce să nu îi spui niciodată, are efecte catastrofale

Există câteva lucruri negative care nu trebuie spuse niciodată copiilor, pentru că au efecte catastrofale asupra dezvoltării emoționale. Sunt unele greșeli pe care le fac părinții în educația celor mici și care îi marchează toată viața.

Este vorba despre motivarea negativă. Specialiștii spun că este cea mai toxică abordare pe care o poate face un părinte în relația cu propriul copil. Îi spunem că nu o să fie în stare, ca o să râdă ceilalţi de el, că nu poate, relatează stirileprotv.ro

Dacă amenințăm copilul, o să fie motivat pe moment să ia măsuri. Motivația negativă provoacă frică. Pe termen scurt, copilul se poate mobiliza de frică. Pe termen lung, efectele sunt catastrofale. ”Se dezvoltă această convingere că eu de fapt nu sunt bun de nimic, nu sunt în stare, sunt inferior celorlalți. E un bagaj prea mare în viaţa de zi cu zi. Eu nu pot, nu mă decurc și o să-mi fie teamă, o să evit”, spune Bogdana Bursuc, psiholog clinician.

De aceea, indiferent de situaţie, de copil, se motivează aşa: "încearcă", "te pricepi", "poți", "hai să vorbim", "nu te judec", "nu te cert".

Nu mai are încredere în sine

Aceste atitudini ale părinților blochează viitorul adult, îl determină să se autocenzureze, pentru că altfel ar face numai prostii care deranjează. Acest lucru îl determină să nu aibă încredere în sine. Copilul ajunge la concluzia că e o sursă nesecată de probleme, că influențează în mod negativ viața părinților și pentru asta merită ce e mai rău.

În cazul în care copilul este speriat, amenințat, lovit, învinuit, ținut sub tensiune, devalorizat, chiar ridiculizat, etichetat, comparat cu alții sau se țipă la el, își va construi un comportament bazat pe frică și stimă de sine scăzută.

Copilul se va chinui mereu să-și mulțumească părintele și va ajunge să stea drept, tăcut, ca să nu fie certat și să se facă de râs. Nu se va exprima și manifesta liber.

Pentru că nu va vrea să mai scoată la suprafață aceleași reacții din partea părintelui, va minți, îi va ascunde lucruri sau va fi inhibat să se exprime.

Dacă se teme de părinți, care ar trebui să îi inducă cel mai mare sentiment de protecție, copilului îi va fi frică și de restul lumii și va acționa reținut, fără îndrăzneala de a se afirma.       

Prin educare, viața copilului este opera părinților. El face ce vede la părintele său, cunoaște ce parte a lumii vrea părintele să îi arate. Părerea părintelui e cea mai importantă pentru copil.

În schimb, în situația în care există conexiune sufletească între părinte și copil, iar părinții își respectă și ajută copilul să se împlinească, lucrurile stau complet diferit.