Discursurile liderilor masoni din Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Trebuie să-și aleagă hrana, nu invers”
0Doctorul în istorie Antoniu Martin ne dezvăluie care a fost discursul venerabilului lojii Concordia din Arad la 1895. Acesta ne vorbește și despre rolul venerabilului unei loji masonice.
Antoniu specifică că rolul este de a coordona desfășurarea ritualului și de a organiza viața inițiatică a membrilor.
Discursul de la 1895 la care ne vom referi în continuare reprezintă un reper pentru ceea ce a fost masoneria arădeană la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, anume un veritabil motor al societății civile.
„Cum era și firesc, în momentul instalării în demnitatea de maestru venerabil conducătorul lojii de la vremea respectivă, Abrai Lajos, și-a prezentat viziunea despre rolul și locul organizației, despre relația ei cu societatea profană, dar și despre rolul masonilor în general. După un preambul în care vorbește despre importanța profesiei pentru un om liber, aceasta definindu-i personalitatea și traiectoria, venerabilul amintește că scopul francmasoneriei este ca prin intermediul individului să lucreze la perfecționarea întregii societăți. Dar, pentru aceasta, este nevoie de dragoste care reprezintă acea temelie solidă, acea legătură puternică prin care pot fi unificați indivizii, pot fi adunate la un loc familia, școala, biserica, comuna, orașul și statul în vederea obținerii dezideratului de umanitate și fericire”, spune Antoniu Martin.
De asemenea, Antoniu Martin specifică faptul că această dragoste este emanația, după cum consideră masonii, Marelui Creator al Universului sau altfel spus, Marelui Arhitect al Universului, a cărui funcționare nu este legată de timp și spațiu. Abrai Lajos considera că ceea ce a obținut știința prin munca ei milenară, poate fi obținut și de masonerie printr-un efort secular, care să ducă la unificarea preceptelor de onoare, iar urmașii masonilor să poată ajunge să privească roadele acesteia.
Dincolo de aceste considerații, conducătorul lojii și-a prezentat ideile programatice cu care urma să conducă. În primul rând, este nevoie de unitate și coeziune la nivelul conducerii precum și la cel al membrilor. Unitatea aceasta se naște și este menținută printr-un simț dezvoltat al datoriei și iubire frățească. „Simțul datoriei este dezvoltat de obicei atunci când înțelegem promisiunea noastră de masoni liberi și o ducem la îndeplinire”.
Și mai departe continuă Abrai Lajos „Dragostea frățească asigură conștiinciozitate crescută, unitatea și concordanța lojii. Ea poate fi născută din conștiința și mândria realizărilor comune”.
Acces limitat
Antoniu Martin mai adaugă că un alt aspect abordat în discurs l-a reprezentat maniera în care loja trebuie să se dezvolte numeric.
Din această perspectivă, venerabilul susținea că: „Mă simt obligat să vă atrag atenția să nu lărgiți loja cu oameni pe care nu-i cunoaștem îndestulător, ci cu oameni de a căror virtute și trebuință putem fi siguri cu toții. Adică loja, ca organism care se hrănește, trebuie să-și aleagă hrana, nu invers. Deoarece chiar dacă mulți dintre doritorii profani sunt fără pată, totuși sunt unii care nu se potrivesc scopurilor noastre”.
Transpare din expunerea respectivă atenția cu care venerabilul gestiona dezvoltarea și creșterea numerică a lojii Concordia, care a ajuns în anul 1910 să reunească un număr de 114 masoni, ajungând pe locul al II-lea în Transilvania, după loja Unio din Cluj-Napoca.