Descoperire uimitoare: Ouă de dinozaur, vechi de 86 de milioane de ani, au fost găsite în China. Planul autorităților

O serie de 28 de ouă de dinozaur descoperite în rezervația fosilă Qinglongshan din centrul Chinei a fost datată la aproximativ 86 de milioane de ani folosind metoda „ceasului atomic”.  

Cele 28 de ouă de dinouzaur au fost datate de cercetătorii chinezi ca fiind vechi de 86 de milionioane de ani 

Un grup de 28 de ouă de dinozaur descoperite în rezervația fosilă Qinglongshan din centrul Chinei are aproximativ 86 de milioane de ani, conform oamenilor de știință care au folosit o metodă de datare numită „ceas atomic”. Cercetătorii speră că ouăle, precum și tehnica folosită pentru a le evalua vârsta, ar putea oferi indicii despre modul în care dinozaurii care trăiau în Bazinul Yunyang din China s-au adaptat la o climă mai rece, potrivit CNN.com,

Tehnica de datare utilizată, cunoscută mai formal sub numele de datare uraniu-plumb a carbonatelor (U-Pb), este un proces comun pentru determinarea vârstei mineralelor de tip carbonat — cele care conțin calciu, fier, mangan și magneziu. Uranul este prezent în aceste minerale și, în timp, se descompune în plumb.

Oamenii de știință au folosit un micro-laser pentru a îndepărta fragmente din cochiliile fosilizate ale ouălor, au vaporificat fragmentele minerale și au numărat atomii de uraniu și plumb. Prin evaluarea raportului uraniu-plumb, au putut determina vârsta ouălor.

Recenta identificare a calcitului — o formă de carbonat de calciu — în cochiliile fosilizate a sugerat că ouăle sunt bune candidați pentru datarea U-Pb, au raportat cercetătorii joi în revista Frontiers in Earth Science. Aceste ouă sunt primele fosile datate cu certitudine din rezervația fosilă Qinglongshan, care cuprinde trei situri ce conțin peste 3.000 de ouă, majoritatea semi-expuse și conservate tridimensional, cu formele lor originale în mare parte intacte.

Majoritatea ouălor aparțin speciei Placoolithus tumiaolingensis din familia Dendroolithidae, o clasificare derivată din ouă și nu din scheletele fosile ale dinozaurilor. (Dinozaurul care a depus ouăle nu a fost încă identificat.) Ouăle sunt sferice, ușor turtite, cu lungimea de aproximativ 12–17 cm, iar cochiliile mineralizate nu depășesc 2,4 mm grosime.

Cochiliile din acest grup tind să fie relativ poroase pentru ouăle de dinozaur, iar această caracteristică ar putea oferi indicii despre ecosistemul Cretacicului (145–66 milioane de ani în urmă), perioadă în care Pământul începea să se răcească.

Metoda „ceasului atomic”, o nouă tehnică precisă de datare dezvăluie vârsta ouălor de dinozaur din China

Paleontologii estimează adesea vârsta fosilelor de plante și animale pe baza sedimentelor în care materialul organic a fost conservat. Totuși, fosilele pot ajunge într-un loc înainte sau după formarea rocilor, lavelor sau cenușii vulcanice din apropiere, ceea ce înseamnă că acestea pot fi mai vechi sau mai tinere decât locul unde sunt găsite.

Ideea de a testa datarea U-Pb pe calcit în cochiliile fosilizate „a apărut oarecum întâmplător, prin discuții cu cercetători specializați în cronologia stalagmitelor folosind metodele U-Pb”, a spus Bi Zhao, cercetător la Institutul de Geosciences din Hubei, Wuhan, China, pentru CNN. „Am decis să încercăm pe ouăle din Qinglongshan, fără să ne așteptăm la rezultate atât de clare și fiabile.”

Geocronologia — știința determinării precise a vârstei rocilor și mineralelor — prin analiza U-Pb „este, de departe, cea mai precisă tehnică de datare”, a spus Heriberto Rochín-Bañaga, cercetător asociat la Departamentul de Științe ale Pământului de la Universitatea din Toronto. Rochín-Bañaga, care nu a fost implicat în noul studiu, a folosit metoda pentru a analiza corali și belemnite antice, un ordin dispărut de cefalopode asemănătoare calmarelor.

Oamenii de știință au folosit datarea U-Pb pe roci cu vârste între 1 milion și sute de milioane de ani, cu un nivel ridicat de certitudine în rezultate, a spus Zhao. Există și alte sisteme de dezintegrare radioactivă pentru analiza geologică antică, dar „sistemul U-Pb este considerat cel mai precis”, a scris Rochín-Bañaga într-un email.

Progresele recente au făcut metoda U-Pb mai accesibilă, însă aceasta nu este încă utilizată pe scară largă pentru analiza fosilelor, potrivit lui Zhao. „Necesită echipamente foarte sofisticate și condiții stricte de laborator”, iar probele trebuie colectate și examinate cu atenție pentru a evita contaminarea cu alte materiale care ar putea compromite cronologia. Deși prezența calcitului în cochiliile ouălor a făcut analiza posibilă, acest lucru poate să nu fie valabil pentru alte tipuri de fosile.

„În teorie, această metodă ar putea fi aplicată și altor fosile care conțin minerale carbonat primare. Totuși, nu am încercat încă acest lucru”, a spus Zhao. „Fezabilitatea depinde de conservarea materialului carbonat și de contextul geologic.”

Locul unde a fost făcută descoperirea oferă o imagine rară asupra Cretacicului terestru și ar putea schimba tot ce știam despre dinozauri

Sit-ul Qinglongshan oferă o imagine rară asupra Cretacicului terestru, arătând comportamentul de cuibărire al dinozaurilor și modul în care grupuri de dinozauri interacționau cu mediul lor.

Porozitatea acestor ouă poate reprezenta o adaptare evolutivă a acestei specii neidentificate de dinozaur, însă nu se știe dacă cochiliile poroase au fost un avantaj sau un dezavantaj pe măsură ce clima se răcea.

Odată ce studiul a demonstrat că datarea U-Pb este o metodă viabilă pentru determinarea vârstei ouălor fosilizate, cercetătorii plănuiesc să aplice tehnica și în alte situri cretacice din apropiere „pentru a înțelege mai bine originea și evoluția acestor ouă distincte” și obiceiurile de cuibărire ale dinozaurilor care le-au depus, a spus Zhao.

Cu peste 200 de situri cu ouă de dinozaur în întreaga lume, dintre care doar câteva au fost datate cu precizie, metoda U-Pb ar putea deveni un instrument valoros pentru studiul ouălor fosilizate și al modului în care reproducerea dinozaurilor s-a schimbat în timp.

„Dacă va fi aplicată pe scară largă”, a spus Zhao, „această abordare ar putea ajuta la stabilirea unui cadru cronologic solid pentru comportamentul reproductiv al dinozaurilor.”