De ce anumite mirosuri ne transportă înapoi în timp. Cum funcționează memoria olfactivă

Mirosul prăjiturilor sau al pâinii proaspăt coapte, clorul unei piscine vara, briza sărată a mării, cafeaua și ploaia sunt mirosuri care fac ca mintea noastră să recupereze amintiri și emoții pe care le credeam de mult uitate.

Memoria este capacitatea creierului de a compila, stoca și recupera informații pe baza experiențelor trecute. Dar ce tipuri de experiențe sunt cel mai ușor de stocat? Sunt cele legate de emoții, fie ele pozitive sau negative.

Amintirile noastre sunt ca un sertar fără fund. Cantitatea de informații pe care le pot stoca este infinită, dar nu este întotdeauna ușor de accesat. Acest lucru se datorează faptului că creierul nostru ascunde lucrurile pe care le consideră mai puțin importante la un moment dat. Cu cât o informație este mai ascunsă, cu atât este mai greu de recuperat.

Numeroase studii științifice au încercat să descopere cum putem recupera amintiri și senzații din trecut prin intermediul unui anumit miros. Acest lucru este cunoscut sub numele de memorie olfactivă, potrivit theconversation.com.

O linie directă către memoria emoțională

Simțul mirosului este puternic conectat la diferite zone ale creierului, cum ar fi sistemul limbic și cortexul orbitofrontal. Primul este esențial în crearea răspunsurilor emoționale la mirosuri, în timp ce al doilea ajută la identificarea și distingerea acestora, precum și la stabilirea legăturii cu experiențe și amintiri specifice.

Înainte de a ajunge la cortexul cerebral, informațiile provenite de la celelalte simțuri trebuie să treacă mai întâi printr-un sistem de control, talamusul. Cu toate acestea, simțul mirosului are o trecere VIP și ocolește talamusul pentru a se conecta direct la circuitele de memorie ale creierului, situate în hipocampus.

Din acest motiv, un miros familiar activează aceleași zone ale creierului ca și cele legate de memoria emoțională. De fapt, amintirile induse de mirosuri tind să fie conectate la experiențe trecute cu o semnificație emoțională mai mare decât alte simțuri.

Pierderea mirosului, un semn de boală neurologică

La fel ca și alte simțuri, simțul olfactiv pare să se diminueze pe măsură ce îmbătrânim, dar poate fi legat și de diverse afecțiuni. Mulți dintre noi au experimentat acest lucru pe propria piele în timpul pandemiei de covid 19, când milioane de oameni și-au pierdut simțul mirosului. Pentru cei mai mulți, acest lucru a fost temporar, dar pentru unii a fost permanent.

În mod intrigant, multe tulburări legate de pierderea mirosului sunt neurodegenerative, în care unul dintre simptomele asociate este pierderea memoriei.

Este semnificativ faptul că această deteriorare a mirosului poate preceda alte probleme, deoarece poate fi folosită pentru a prezice aproape 70 de afecțiuni psihiatrice și neurologice. Scăderea continuă a capacității de a detecta mirosurile anunță pierderea materiei cenușii - formată în principal din neuroni - în hipocampus, odată cu instalarea tulburării cognitive ușoare (MCI), care progresează ulterior spre boala Alzheimer.

De fapt, o scădere a simțului olfactiv poate prezice dacă persoanele cu DCL vor dezvolta în viitor boala Alzheimer. Dar acest lucru nu ajută doar la detectarea demenței: poate fi, de asemenea, un semn de disfuncție cognitivă și precede sau se dezvoltă alături de o gamă largă de afecțiuni, cum ar fi boala Parkinson, demența cu corpuri Lewy, boala Creutzfeldt-Jakob, alcoolismul și schizofrenia.

Gimnastică olfactivă pentru a vă reabilita memoria?

În cazul persoanelor care suferă de afecțiuni neurologice, cum ar fi Alzheimer sau Parkinson, absența stimulării olfactive în creier poate duce, de fapt, la agravarea altor simptome. De fapt, mai multe studii au făcut o legătură între un simț olfactiv puternic și un risc general mai scăzut de mortalitate.

În consecință, în ultimii ani a existat un interes pentru determinarea potențialului terapeutic al aromelor pentru stimularea și reabilitarea memoriei la pacienții cu afecțiuni neurologice.

Informațiile disponibile până în prezent sugerează că există o legătură. Îmbogățirea olfactivă - mirosirea unei serii de parfumuri diferite - poate inversa pierderea mirosului cauzată de o infecție, de o traumă craniană, de Parkinson și de îmbătrânire. Această îmbunătățire este asociată cu o creștere a capacității cognitive și de memorie.

Metoda pentru această formă de terapie nu ar putea fi mai simplă: rezultatele se obțin prin expunerea zilnică a oamenilor la diferite mirosuri. Un studiu recent susține ideea că două ore pe noapte, timp de șase luni, sunt suficiente pentru a îmbunătăți funcția memoriei.

Evident, sunt necesare mai multe cercetări pentru a concluziona definitiv că stimularea olfactivă regulată ajută la protejarea creierului și la prevenirea declinului sau a deteriorării cognitive.