Radu Preda: „Scopul unui Muzeu al Crimelor Comunismului nu este să hrănească anticomunismul, ci iubirea geloasă de libertate“

A fost realizată o primă etapă din procesul înfiinţării unui muzeu al crimelor comunismului în România – deschiderea expoziţiei „Comunismul în România“, care prezintă în imagini sugestive, mărturii scrise şi date statistice despre episoadele-cheie care au marcat perioada comunistă.

Miercuri, 18 mai, a avut loc, în foaierul Ateneului Român, vernisarea expoziţiei „Comunismul în România“, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia „Konrad Adenauer“, care documentează în imagini şi texte de arhivă, precum şi prin scurte explicaţii istorice, aspectele definitorii pentru crimele comise de regimul comunist român în perioada 1944-1989. Acestă iniţiativă face parte dintr-o acţiune mai amplă al cărei scop final este construirea unui Muzeu al Crimelor Comunismului în România. De asemenea, expoziţia, care va fi deschisă publicului până pe 1 iunie, va fi continuată şi finalizată în toamna acestui an. 

Expoziţia prezintă secvenţial imagini şi mărturii scrise referitoare la principalele teme privind crimele regimului totalitar din România: rezistenţa anticomunistă din munţi, cu vârfurile de lance Toma Arnăuţoiu, Gheorghe Arsenescu, Nicolae Dabija, Gavril Vatamaniuc, Ion Uţă şi Ion Paragină, închisorile unde a avut loc torturarea celor care se opuneau regimului – Râmnicu Sărat şi Jilava fiind două dintre principalele centre de represiune –, deportările, rolul Securităţii ca principal organ de perpetuare a terorii în rândul populaţiei.

La evenimentul de inaugurare au luat cuvântul Radu Preda, preşedintele IICCMER, Sven-Joachim Irmer, Directorul Reprezentanţei Konrad Adenauer Stiftung din România şi Republica Moldova şi Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii  „George Enescu“. De asemenea, printre cei prezenţi la vernisaj s-au numărat şi reprezentantul ambsadei Germaniei la Bucureşti, precum şi Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (foto dreapta) şi Ioan Drăgan, directorul Arhivelor Naţionale.

La deschiderea expoziţiei „Comunismul în România“ au participat mai mulţi tineri de la Colegiul German Goethe

„Acest regim a omorât“

Înfiinţarea unui muzeul al crimelor comunismului este o dorinţă mai veche a IICCMER, la care s-a lucrat îndelung. Importanţa unei astfel de iniţiative este explicată de Radu Preda, preşedintele institutului: „Despre sensul unei expoziţii despre comunism, părerile sunt împărţite. Pentru unii este prea târziu, în timp ce pentru alţii este prea devreme. Este foarte greu să eviţi extremele, astfel încât să nu fii acuzat de un anticomunism de salon sau, dimpotrivă, să nu te faci fără sau, mai grav, cu voia ta, artizan al amneziei. Or, calea de mijloc, ca şi în alte situaţii, este cea preferabilă. Ne-am propus în primul rând o tentativă de muzeografizare a comunismului în sensul de a fi de acord asupra câtorva date esenţiale. Nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării natura criminală a regimului. Aici nu mai trebuie să negociem, pe principiul că a fost o idee bună, dar aplicată rău. Un muzeu al crimelor comunismului documentează fără putere de tăgadă faptul că acest regim a omorât. Şi n-a omorât un om, n-a omorât doi, n-a pus pe fugă doar pe Rege (n.r. – Regele Mihai I) sau pe alţi mii de oameni care au luat calea exilului, ci a omorât sistematic zeci de mii de oameni. Ca să nu mai vorbim de faptul că noi nu putem contabiliza numărul real al victimelor, avem doar o sumă estimativă. Este imposibil să facem o astfel de aritmetică pentru că în spatele fiecărui deţinut politic se afla familia sa, care a suportat în diverse forme duritatea şi bestialitatea regimului“.

Un muzeu al crimelor comunismului documentează fără putere de tăgadă faptul că acest regim a omorât. Şi n-a omorât un om, n-a omorât doi, n-a pus pe fugă doar pe Rege sau pe alţi mii de oameni care au luat calea exilului, ci a omorât sistematic zeci de mii de oameni. Radu Preda, preşedinte IICCMER

Un muzeu dedicat ororilor comise de regimul comunist este necesar, atât ca un instrument al memoriei, mai spun organizatorii expoziţiei, cât şi pentru dezvoltarea cercetării în domeniu. O astfel de instituţie  se adresează, în primul rând, tinerilor, cei care nu au cunoscut în mod direct regimul, dar care vor avea responsabilitatea să nu repete greşelile trecutului şi să le studieze. „A cunoaşte mai bine perioada comunistă reprezintă o lecţie esenţială pentru democraţie. Tinerii pot învăţa cel mai simplu ce este democraţia prin contrastul absolut, adică văzând ce s-a întâmplat în lipsa acesteia. Scopul final al unui viitor muzeu alcrimelor comunismului nu este să hrănească anticomunismul, ci să hrănească iubirea geloasă de libertate“, a declarat preşedintele IICCMER.

Sven-Joachim Irmer: „Fără voinţa tuturor partidelor, un muzeu al comunismului nu va fi posibil“

Speranţa ca această expoziţie să fie primul pas către înfiinţarea muzeului a fost exprimată şi de Sven-Joachim Irmer, directorul Fundaţiei Konrad Adenauer din România: „Trebuie să fie ceva normal să vorbim între noi, în Europa, şi despre lucrurile rele, şi despre trecut, nu doar despre progres economic şi moneda comună. Face parte din normalitate ca într-o ţară care a trecut printr-o dictatură comunistă să ne gândim cum să ne raportăm din punct de vedere instituţional la trecut. Expoziţia de astăzi face parte din acest demers. Pe termen lung avem interesul să se înfiinţeze un muzeu al comunismului, dar fără voinţa politică a tuturor partidelor, acesta nu va fi posibil. De aceea, apelul meu către clasa politică este să se aşeze la masă cu partenerii noştri şi să facă ceva înainte ca amintirea trecutului comunist să cadă în uitare“.
 

„Dacă avem Muzeul Antipa cu dinozauri, putem să avem şi un muzeu al comunismului“

La vernisarea expoziţiei au participat şi câţiva zeci de tineri, elevi ai Colegiului German Goethe. Tinerii s-au arătat interesaţi de perioada comunistă şi de informaţiile furnizate de expoziţi. „Anul acesta am învăţat la şcoală despre perioada comunistă şi mi-am dat seama că s-a întâmplat de curând. De obicei, învăţam la istorie lucruri demult apuse. Acum mi-am dat seama că perioada comunistă este foarte prezentă în vieţile noastre, mai ales că şi părinţii noştri au trecut prin asta, dar şi ceilalţi oameni cu care ne întâlnim şi care sunt mai mari decât noi. E ciudat că nu a fost făcut până acum un muzeu al comunismului. În iarnă, m-a vizitat un prieten din Slovacia şi mi-a cerut să meargă la un muzeu, pentru că citise mult despre Nicolae Ceauşescu. Eram sigură că e pe undeva prin Bucureşti, dar nu ştiu eu de el. Dar, de fapt, nu era deloc. Abia am găsit o mică expoziţie la Târgovişte. Chiar cred că ar trebui să existe, pentru că este un subiect actual. Dacă avem Muzeul Antipa cu dinozauri, putem să avem şi un muzeu al comunismului“, a declarat pentru „Adevărul“ Ana Fati, elevă în clasa a XI-a la Colegiul German Goethe.

Micaela Ghiţescu: „E important să nu se instaleze amnezia“

Expoziţia a fost vizitată şi de o parte dintre deţinuţii din motive politice, care au supravieţuit regimului comunist. Michaela Ghiţescu (foto dreapta), deţinută politic în perioada 1952-1955, se numără printre susţinătorii ideii: „La noi, pare că dacă nu vine un ajutor din afară mai substanţial, nu se face nimic. Noi încercăm la revista «Memoria» să păstrăm vie istoria recentă, ca să nu se instaleze amnezia, dar, fireşte, un muzeu, prin comparaţie, e mult mai vizibil decât o revistă. Exponatele vorbesc mult mai mult decât câteva foi scrise, care se citesc, din păcate, tot mai rar. Ani de zile s-a vorbit despre măreţele realizări comuniste care, de fapt, nu erau nimic. Erau un balon care se spărgea. Or, un muzeu al comunismului ar trebui să arate în primul rând toate crimele care s-au comis în numele acestei ideologii“.