Învăţămintele unui preot franciscan: „Căderea întru înălţare. Spiritualitate pentru cele două jumătăţi ale vieţii“ FRAGMENT

„Adevărul“ vă prezintă un fragment din „Căderea întru înălţare. Spiritualitate pentru cele două jumătăţi ale vieţii“, o carte ca o lumină călăuzitoare în aceste vremuri tulburi. Volumul a apărut la Editura Humanitas şi poate fi achiziţionat de pe libhumanitas.ro

„Pe parcursul vieţii sale şi în lupta cu sine însuşi, cu sufletul, cu Dumnezeu şi cu biserica, cu poveştile sacre ale lumii antice şi cu realităţile moderne, dar şi cu aspectele mai întunecate ale psihicului uman, părintele Richard Rohr a adunat o comoară de strălucitoare perle de înţelepciune. Noua sa carte, Căderea întru înălţare, este un dar important şi plin de har făcut nouă, tuturor celor ce căutăm o lumină călăuzitoare care să ne poarte pe drumul plin de primejdii către maturitatea psiho-spirituală, un drum care ne descoperă taine ale destinului personal abia după ce am ajuns în mlaştina eşecului, a suferinţei produse de tot felul de răni, a demonilor personali. Richard Rohr, un veritabil bătrân înţelept în aceste vremuri marcate de fracturi, ne arată calea către acea „a doua jumătate a vieţii“ la care puţini ajung şi către propriul nostru suflet – modul nostru unic şi autentic de a lua parte la această lume plină de miracole şi de a ne bucura de ea.“ — BILL PLOTKIN

Fratele RICHARD ROHR (n. 1943, Kansas, SUA) este preot franciscan în New Mexico. A pus, în 1987, bazele Centrului de Contemplaţie şi Acţiune din Albuquerque, New Mexico, unde în prezent este director fondator. Este autorul a mai mult de douăzeci de volume, traduse în multe limbi. Este un conferenţiar cunoscut la nivel mondial, adresându-se în fiecare an unui public de mii de oameni; a călătorit în Europa, Asia, Australia şi Africa de Sud. Vorbeşte pe teme legate de spiritualitatea creştină a adultului, eliberarea prin Sfânta Scriptură, politică şi spiritualitate, grija pentru natură şi pentru Terra, ordinul franciscan, dialogul interconfesional, eneagrame; utilizează numeroase platforme pentru a-şi face cunoscută concepţia sa modelatoare de vieţi, bazată pe Evanghelie. Richard Rohr este cunoscut şi pentru conferinţele sale audio, precum şi pentru articolele publicate în revista trimestrială Radical Grace, a Centrului pe care îl conduce. Scrie în mod regulat articole în revistele Sojourners şi Tikkun.

FRAGMENT

În cea de-a doua jumătate a vieţii noastre, pe toţi ne aşteaptă o călătorie. Totuşi, nu fiecare are parte de ea, chiar dacă înaintăm cu toţii în varstă, iar unii ajung la vârste mai înaintate decât alţii. Această „Mare Călătorie“ rămane, din anumite motive, o taină bine păstrată. Mulţi nici nu ştiu că există aşa ceva. Prea puţini sunt cei care o cunosc, care ne vorbesc despre ea sau care înţeleg că este diferită de călătoria din prima jumătate a vieţii. Aşadar, de ce aş incerca să fac lumina în această privinţă? De ce să cred că am ceva de spus? şi de ce să scriu pentru oamenii care încă străbat calea celei dintâi călătorii şi sunt fericiţi aşa?

Simt acest îndemn să scriu întrucât, după patruzeci de ani petrecuţi ca învăţător franciscan, lucrand în diferite medii, religii, ţări şi instituţii, constat că mulţi, dacă nu majoritatea oamenilor şi instituţiilor răman blocaţi în preocupările specifice primei jumătăţi a vieţii. Ceea ce vreau să spun este că frământările celor mai mulţi oameni răman legate de găsirea identităţii proprii (ori a uneia superioare), de stabilirea propriilor limite, de căutarea siguranţei şi probabil de raportarea la persoane şi proiecte ce li se par a fi semnificative. Aceste îndatoriri, sau sarcini, sau misiuni sunt şi ele, într-o oarecare măsură, bune şi chiar necesare. Toţi încercăm să găsim ceea ce filozoful grec Arhimede numea „punctul de sprijin“ pentru a clinti măcar un pic lumea din loc. Lumea ar arăta mult mai rău dacă nu ne-am ocupa de această primă şi importantă misiune. Cred însă că acest scop al primei jumătăţi a vieţii nu înseamnă decât găsirea unui punct de pornire. Este doar încălzirea, pregătirea, nu întreaga călătorie. Este pluta cu care trecem de pe un mal pe celălalt, nu şi portul. Dacă ne-am da seama că e vorba de o călătorie ce abia începe, ne-am pregăti altfel, mai bine, pentru ceea ce urmează. oamenii ar trebui la orice vârstă să fie conştienţi de întregul fir al vieţii lor, încotro se îndreaptă şi unde anume duce el.

[...]

Cred că Dumnezeu ne înzestrează cu un suflet, care e identitatea noastră cea mai profundă...Chiar de la-nceput, Creatorul pune o fărâmă de Rai în fiecare dintre noi. Ni se dă un răstimp pentru a-l descoperi, a-l alege şi a ne trăi deplin destinul. Dacă nu reuşim, Sinele întru-Adevăr nu ni se va mai oferi a doua oară în forma aceasta unică, şi poate de aceea aproape toate tradiţiile religioase fac referire la acest fapt prin cuvinte cu o încărcătură extremă, cum ar fi „rai“ şi „iad“. Descoperirea propriului suflet este extraordinar de importantă, de relevantă şi are o însemnătate deosebită pentru fiecare dintre noi şi pentru lumea întreagă. Noi nu ne concepem şi nici nu ne creăm sufletul; noi doar îl „cultivăm“. Fiecare dintre noi este custodele stângaci al propriului suflet. [...]

Suntem aici să înapoiem în întregime şi fără reţineri ceea ce ni s-a dăruit, dar – de această dată – în forma modelată de noi. Este probabil actul cel mai curajos şi mai liber pe care putem să-l facem vreodată şi e nevoie de ambele jumătăţi ale vieţii noastre pentru a-l desăvârşi. Prima jumătate a vieţii înseamnă desluşirea scenariului poveştii, iar a doua reprezintă de fapt scrierea şi însuşirea ei.

Pregătiţi-vă, aşadar, de o aventură măreaţă, cea pentru care v-aţi născut. Dacă nu ajungem să cunoaştem părticica de rai din noi, viaţa noastră nu are prea mult sens, iar noi ne vom fi creat propriul „iad“.

Pregătiţi-vă deci pentru o nouă formă de libertate, pentru permisiuni riscante, pentru speranţe care apar de te miri unde, fericire neaşteptată, pietre de poticnire, un har care schimbă totul şi responsabilităţi noi şi presante, atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de lumea noastră aflată în suferinţă.“