Comunitatea literară propune reformarea Uniunii Scriitorilor. Ce răspunde Nicolae Manolescu
0Nume sonore ale literaturii contemporane, precum Octavian Soviany, Florin Iaru şi Claudiu Komartin s-au reunit ieri pentru a expune problemele structurale şi etice care au umbrit activitatea Uniunii Scriitorilor din România în ultimii ani.
Grupul de scriitori cere reformarea statutului USR, evocând motive pertinente legate de activitatea conducerii. Transparenţa este o primă cerinţă, datorită caracterului de utilitate publică a acestei instituţii. Rapoartele de activitate lipsesc încă din anul 2012, acest lucru reprezentând o ilegalitate conform OG 26/2000. Rapoartele care prezintă activitatea financiară lipsesc şi ele, inclusiv cele referitoare la sumele colectate. Membri grupării reformatoare au declarat: "Ceea ce cerem reprezintă acte oficiale pe care această Uniune trebuie să le emită."
O altă cerinţă a grupului este convocarea unei adunări generale, lucru ce ar trebui să se desfăşoare anual, însă nu a mai avut loc din 2012. Se blamează lipsa unor mecanisme de control, Octavian Soviany spunând că trebuie să se discute "cu cărţile pe masă şi fără menajamente".
La întrebarea "De ce acum?", răspunsul a venit prompt din partea criticului literar Paul Cernat. Acesta a declarat că "problemele există de mult timp", însă evenimentul declanşator al acestei divergenţe a fost decernarea Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia. Premiul i-a revenit vicepreşedintelui Uniunii Scriitorilor, Gabriel Chifu, lucru anormal având în vedere prezenţa în juriu a lui Nicolae Manolescu. Mai mulţi scriitori au reacţionat, adresând o scrisoare domnilor juraţi în care au propus demisia de onoare.
Un alt lucru considerat imoral de către membrii grupului de reformă este faptul că Nicolae Manolescu se află la conducerea Uniunii Scriitorilor încă din anul 2005 şi că nu pot exista decât două mandate consecutive ale aceluiaşi preşedinte, însă acesta se află deja la cel de-al treilea. Acest fapt atrage atenţia asupra democraţiei deciziilor ce se iau în respectiva instituţie culturală.
Aceste premise cauzează efecte negative în rândul comunităţii literare din România, deoarece credibilitatea Uniunii scade, iar scriitorii nu se mai simt reprezentaţi de această instituţie, după cum s-a precizat în cadrul conferinţei de presă. Astfel, apar probleme legate de relevanţa USR, precum şi de impactul produs de acţiunile acesteia, ceea ce subliniază funcţionarea defectuoasă a Uniunii.
Trasparenţa şi comunicarea eficientă sunt cerinţe normale şi obligatorii pentru insituţiile publice, au mai transmis scriitorii prezenţi. Ei au mai precizat că "trebuie întocmite rapoarte anuale privind activitatea şi operaţiunile financiare" pentru ca organizaţia să nu întâmpine dificultăţi interne şi riscul de a-şi pierde credibilitatea. O astfel de reformă, precum cea propusă de grupul de scriitori, nu a mai avut loc de foarte multă vreme şi, conform spuselor lui Octavian Soviany, aceasta este absolut necesară pentu îndepărtarea sechelelor lăsate de perioada comunistă.
Răspunsul lui Nicolae Manolescu
Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), a declarat, miercuri, pentru Mediafax, referitor la grupul de scriitori care susţine că doreşte reformarea USR, că aceştia reprezintă doar 1% din membrii instituţiei.
"Au pus întrebări, li se va răspunde la consiliul care va avea loc în martie, adică la sfârşitul lunii. Dincolo de chestia asta, eu, personal, nu stau de vorbă cu 1% din membrii uniunii, am în sarcină 99%, deci în faţa lor răspund. (...) Ca să pot să iau în considerare, vor trebui să fie circa 900 de semnături... conform statutului. Cu 1%, iertaţi-mă, dar asta nu-i democraţie. Am 99% de oameni care sunt pe partea cealaltă. Încă o dată, n-am ce discuta cu 1%", a mai spus Nicolae Manolescu.
Din acest grup fac parte peste 80 de scriitori activi, însă numărul lor creşte în fiecare zi, potrivit reprezentanţilor GRUSR, care au mai precizat în conferinţa de presă că sunt mulţi autori care, deocamdată, "se tem" să se pronunţe.