Interviu Bogdan Jitea, istoric: „Burebista îi oferă lui Ceauşescu legitimarea supremă, reconstrucţia contemporană a statului regelui get“ INTERVIU
0Istoricul Bogdan Jitea, cercetător în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, realizator al lungmetrajului documentar „Epopeea Naţională Cinematografică“ (2011) și autor al volumului „Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film (2021), a analizat pentru „Weekend Adevărul“ cele trei filme care au ca personaj colectiv „dacii“, ca parte a programului de propagandă comunistă – „Epopeea Națională Cinematografică“
„Weekend Adevărul“: Ai cercetat intens „Epopeea Naţională Cinematografică“, proiect care a reprezentat una dintre direcțiile prioritare de acțiune ale cinematografiei socialiste. Unde putem plasa filmele dedicate dacilor în cadrul acestui eșafodaj?
Bogdan Jitea: În cadrul epopeii au fost produse trei filme care au ca personaj colectiv „dacii“. Primele două, realizate la mică distanţă în timp unul de altul, „Dacii“ (1967) și „Columna“ (1968), poartă semnătura aceluiaşi scriitor, Titus Popovici. Aparţinând primei faze a regimului, aceea a reluării contactelor cu Occidentul, ambele valorizează aportul civilizaţiei romane la geneza poporului român. Pe de altă parte, cel de-al treilea film, „Burebista“ (1980), apare în contextul emergenței tezelor protocroniste prin care valorile occidentale sunt repudiate, iar societatea geto-dacică este prezentată ca o contracivilizație la cea romană, cu un nivel material dacă nu superior, cel puțin comparabil, având în plus atuul unei moralităţi care ar fi depăşit cu mult mentalitatea comună lumii antice.
„Dacii“ (1967) și „Columna“ (1968) s-au bucurat de un mare succes de public, în timp ce „Burebista“ (1980) a avut cifre de box-office net inferioare. Care crezi că este explicația?
Atât „Dacii“, cât şi „Columna“ sunt coproducţii cu case de film occidentale: Franco-London Film în primul caz şi CCC Filmkunst (Berlinul de Vest) în cel de-al doilea. Fiind destinate piețelor internaționale, factorul comercial a prevalat celui propagandistic. Pe de altă parte, realizate în anii de așa-zis liberalism ai regimului Ceaușescu, cele două filme sunt mult mai puțin încorsetate în chingile ideologice. Un factor important l-a jucat în ecuația succesului lor la public și contribuția scriitorului Titus Popovici, poate cel mai valoros scenarist din cinematografia română, un propagandist abil ce a știut să camufleze suficient de bine mesajul ideologic într-un ambalaj comercial. În schimb, „Burebista“ este un produs eminamente propagandistic, fiind realizat după un scenariu al lui Mihnea Gheorghiu, în acel moment președinte al Academiei de Științe Sociale și Politice. „Burebista“ a fost o comandă politică cu ocazia aniversării a „2.050 ani de la crearea primului stat dac centralizat şi independent sub mărețul rege get Burebista“, legată de regim de organizarea celui de-al XV-lea Congres Internațional de Științe Istorice desfășurat la București între 10 și 17 august 1980. Filmul abundă de paralele străvezii – puse cu stângăcie în scenă – făcute între regatul „progresist“ al lui Burebista și societatea socialistă multilateral dezvoltată a lui Ceaușescu. Publicul a sesizat rolul său pur ideologic și l-a taxat ca atare.
Reprezentările strămoșilor
În filmele istorice românești, liderul, personajul providenţial, ocupă rolul central. Cum ți se par, în context, portretele filmice ale regilor Decebal și Burebista?
Decebal apare ca personaj central în filmul „Dacii“ și secundar în „Columna“, apărând în scenele de început. La fel ca primul film al „epopeii”, „Tudor“ (1963), cele două filme se situează la jumătatea drumului între valorizarea colectivităţii şi cea a eroilor individuali. Cultul eroilor istorici va debuta câţiva ani mai târziu, ceea ce explică de ce – spre deosebire de filmele ulterioare – „Dacii“ nu are titlul inspirat din numele personajului principal. Personajul regelui dac, interpretat de Amza Pellea, este mai degrabă un primes inter pares printre nobilii săi, care-și impune autoritatea deplină doar în contextul iminentului război cu romanii. Pe de altă parte, Burebista reprezintă cel mai pregnant caz al puterii absolute din filmele „epopeii naționale cinematografice”. El conduce cu mână de fier un adevărat imperiu care rivaliza cu cel al Romei lui Iulius Caesar. Spre deosebire de Decebal, Burebista avea „meritul“ pentru aparatul propagandistic ceaușist de a nu fi fost învins de puterea vecină. Burebista îi oferă lui Ceauşescu legitimarea supremă, reconstrucţia contemporană a statului regelui get (unitar, centralizat, autoritar, respectat de „ceilalţi”), semănând frapant cu proiectul politic al dictatorului comunist.
Dar reprezentările adversarilor acestora, reprezentanții Romei?
În cazul reprezentării rivalilor romani, putem observa că de la „Dacii“ și „Columna“, unde sesizăm o prezentare favorabilă a cuceritorului roman, cu accent pe contribuția civilizatoare pe care acesta a adus-o, evoluția discursului istoric oficial determină ca în „Burebista“ să se insiste cu precădere pe aspectele negative ale civilizației romane. Caracterizarea cea mai critică aparține chiar unui transfug roman, care mărturisește că a dorit să scape dintr-o societate decadentă moral, marcată de tarele sclavagismului. În opinia sa, principalul vinovat ar fi fost dictatorul Sulla, care promulgase niște legi care ar fi transformat armata romană într-una de tâlhari, iar poporul roman, „într-o bandă de paraziți“. Acțiunea de denigrare îl atinge și pe conducătorul taberei adverse, Iulius Caesar. Dictatorul roman devine subiect de deriziune, nepoata lui Burebista afirmând că acesta „se sulemenește“, iar „șeful miliției“ sale îi raportează regelui gluma care circulă la Roma: „Caesar e bărbatul tuturor femeilor și femeia tuturor bărbaţilor”.