Video Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO

Merișoru de Munte (video) se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

Doar câțiva oameni locuiesc permanent în satul Merișor de Munte din Hunedoara, unul dintre cele mai mici sate din România, aflat la 35 de kilometri de municipiul Deva, în Munții Poiana Ruscă.

Așezarea aflată în comuna Cerbăl din Hunedoara are o istorie zbuciumată, însă călătorii care ajung aici sunt uimiți mai întâi de dimensiunile sale extrem de reduse. Toate gospodăriile din satul Merișoru de Munte din Hunedoara au fost îngrămădite pe un deal, în apropierea căruia, pe o altă colină, o biserică veche a rămas izolată.

În două – trei minute, călătorii parcurg întreg satul, de la prima la ultima casă. Drumul din Merișoru de Munte a fost asfaltat, dar a rămas nemodernizată porțiunea de vreo doi kilometri de la intrarea în sat, până la șoseaua spre Deva.

„În sat mai locuiesc 4-5 vârstnici, iar unele case au fost transformate într-un complex turistic. Alte case au fost cumpărate de un austriac, care a mai luat case și în satul vecin Boia Bârzii, dar au rămas nelocuite. O fermă de animale mai animă și ea satul nostru”, povestește un localnic.

Ion Vida are 81 de ani și se numără printre vârstnicii așezării din Ținutul Pădurenilor.

„Locuiesc de aproape 60 de ani aici, de când am venit ginere în sat și m-am angajat și la mina Muncel. Mulți oameni din satele de aici Merișoru de Munte, Muncelu Mic, Muncelu Mare, Poienița Tomii, Feregi, Boia Bârzii și chiar Bătrâna, aflată mai departe, au muncit în minele de la Muncelu Mic. Aveau înainte de 1990 vreo 800 – 900 de angajați, iar o colonie muncitorească a fost construită la Muncelu Mic”, își amintește localnicul.

După 1990, mina metalică Muncelu Mic a fost închisă, iar mulți dintre foștii ei angajați au părăsit așezările de munte.

Unii s-au întors în locurile natale din zona Moldovei și chiar din Basarabia. Satul Merișor de Munte era prea mic ca declinul mineritului să aibă un impact puternic asupra sa. Oamenii locului, spune vârstnicul, se ocupau cu creșterea animalelor, iar pe dealuri erau cultivate cereale.

„Avem liniște, este frumos și vin o grămadă de turiști. Și unii dintre ei mi-au spus că le place liniștea acestor locuri, casele bătrânești de lemn și natura care ne înconjoară”, spune Ion Vida.

Satul a ars de două ori

Biserica de lemn este și ea un loc aparte. A fost ridicată în jurul anului 1783 și a fost ferită de-a lungul timpului de dezastrele care au lovit așezarea.

„Satul Merișoru de Munte a avut o soarta mai tristă decât celelalte sate ale comunei Cerbăl: în decurs de peste un secol și ceva (1750 – 1880) a ars de două ori. Singura biserică, din secolul al-XVIII-lea a scăpat, fiind așezată undeva mai departe, pe un dâmb”, informează Primăria comunei Cerbăl.

Cele opt sate ale comunei Cerbăl (Arănieș, Cerbăl, Feregi, Merișoru de Munte, Poiana Răchițelii, Poienița Tomii, Socet și Ulm) numără împreună puțin peste 400 de locuitori. Fiecare ocupă culmi din Munții Poiana Ruscă și au fost atestate din secolul al XV-lea, unele ca posesii ale familiei Huniazilor.

În secolele trecute, câteva mine de fier, dar și vastele păduri din împrejurimi au ajutat la dezvoltarea lor.

După Al Doilea Război Mondial așezările de munte au început să se depopuleze, însă și-au păstrat înfățișarea arhaică, specifică satelor din Ținutul Pădurenilor.