The Guardian: Transilvania, ca un basm: îţi place, te obişnuieşti şi apoi totul se termină

România a fost, din nou, promovată turistic de o jurnalista de la publicaţia britanică „The Guardian“, care a descris experienţa unei călătorii de şase zile pe meleagurile transilvănene, alături de alţi trei britanici. Au fost impresionaţi de peisajele naturale, satele pline de istorie şi de ospitalitatea românilor, aspecte pe care le descriu în cele mai mici detalii.

În bagaje, Kate Kellaway a avut grijă să strecoare câteva cărţi ale autorilor români Dan Antal şi Norman Manea, dar şi câteva ghiduri turistice. „Toate acestea redau o ţară de o frumuseţe excepţională, dar împovărată de o istorie care nu-i va uşura viitorul, indiferent de ce ar putea face turiştii săi“, scrie ea despre România.

În prima zi în România, cei patru turişti au fost oaspeţii familiei Kalnoky din satul Micloşoara, judeţul Covasna. La sosire au fost întâmpinaţi cu o carafă de ţuică servită în pahare mici, primirea la conac fiind una ca de poveste. În casa de oaspeţi restaurată, fiecare detaliu încânta privirea: de la pernele albe cu margini brodate manual, până la ceasul vechi cu cuc.

Următoarea zi a început cu o vizită la centrul de echitaţie al conacului Kalnoky, aflat pe Valea Crişului, turiştii fiind interesaţi de călărie. Nu au putut să nu remarce că verdeaţa şi câmpurile împădurite se întind pe kilometri întregi, fără garduri sau porţi.

Excursia a avut loc înainte de sosirea primăverii, dar prezenţa norilor gri nu a reprezentat o noutate pentru britanicii obişnuiţi cu vremea mohorâtă.

„Transilvania e captivantă chiar şi atunci când cerul e acoperit de nori gri. Sentimentul de a fi într-un basm persistă şi dincolo de uşa pensiunii, în peisajul de pe creasta lanţului carpatic“, îşi aminteşte Kate.

Şi staţiunea balneară Băile Malnaş au lasat o impresie plăcuta asupra englezilor, deşi au fost loviţi de discrepanţa dintre ideea pe care o transmite staţiunea şi imaginea sa reală. Frumoasele clădiri din lemn sunt şubrede şi cele mai multe sunt ocupate de turişti. Găzduirea în localitate a atras doar păreri pozitive cu privire la ospitalitatea românilor.

În următoarea zi, englezii au vizitat partea de nord-vest a regiunii. În satul Batanii Mici, locul natal al ghidului, cele mai multe dintre case au culoarea albastră, purtând emblema simbolistică a istoriei cu privire la statutul social: cele de albastru închis aparţin ţărănimii, iar cele de albastru-azuriu aristocraţiei.

Munca ţăranilor în Transilvania a  fost descrisă de Kate ca fiind una „extrem de grea din cauza tehnicilor rudimentare folosite, care dau impresia că te afli într-un alt secol, cu căruţe trase de cai  peste tot“.

În sat, turiştii au vizitat şi o moară de apă ce aparţine Prinţului Charles, care, mişcat de situaţia satelor din Transilvania, a făcut tot ce a putut pentru a le ajuta.

Căldura cu care au fost primiţi de toţi românii i-a impresionat. Gazdele din Batanii Mici au fost extrem de atente cu oaspeţii britanici.

Următoarea oprire a fost la Valea Cormos, unde fostul preşedinte comunist Nicolae Ceauşescu avea o cabană de vânătoare, în care s-au cazat şi englezii. Imaginea rece a exteriorului în stil sovietic contrastează puternic cu interiorul călduros pe care Kellaway îl descrie în detaliu.

Impresionată de stilul sobelor ceramice înalte construite în România, jurnalista se opreşte asupra sobei din interiorul cabanei, împodobită cu plăci înfăţişând nuduri feminine. Locul este ornat cu muşchi verde, pin lăcuit şi papură uscată. Podeaua era acoperită cu blană de urs.

„Locul este extrem de bine conservat – ca şi cum ar aştepta întoarcerea lui Ceauşescu. Pe poliţele de deasupra căminului sunt fotografii ale preşedintelui comunist alături de urşi împuşcaţi la vânătoare“, scrie jurnalista.

În ultima zi au vizitat casa ţărănească a Prinţului Charles din satul Valea Zălanului. Excursia a fost încheiată cu o plimbare călare, în zona muntoasă, fără străzi sau sate.

„Îţi place, te obişnuieşti şi apoi totul se termină“, se încheie materialul din „The Guardian“.