„Stejarul de 1.000 de ani” din România are traseu marcat. Cum pot ajunge turiștii la monumentul naturii FOTO

Localnicii din Gheboieni, județul Dâmbovița, au decis să le dea o mână de ajutor turiștilor care vor să ajungă la „Stejarul de 1.000 de ani”, aflat în inima pădurii.

De astăzi, traseul spre copacul milenar din inima Munteniei este marcat, fiind mult mai accesibil turiștilor. Aflat la 15 kilometri de Târgoviște, în satul Gheboieni, din comuna dâmbovițeană Tătărani, acest copac atrage ca un magnet.

„Stejarul de 1.000 de ani” a devenit un punct de atracție pentru cei care adoră ieșirile în natură. Turiștii pot ajunge acum mult mai ușor la copacul din pădure, grație și unei hărți explicite postate de localnici pe rețelele de socializare, dar și unui marcaj special pus pe stâlpii de lumină.

Cum se poate ajunge la el

La „stejarul de 1.000 de ani” se ajunge din DN72 Târgovişte-Câmpulung şi se merge aproximativ cinci kilometri pe un drum forestier, într-o zonă împânzită de sonde petroliere. Informații utile, dar și fotografii ale turiștilor, pot fi consultate pe o pagină de Facebook special înființată, numită „Stejarul de 1.000 de ani”.

Internauții au primit cu bucurie vestea. „Mulțumim, mulți își doreau să ajungă acolo, dar nu știau cum”, a scris unul dintre ei.

În urmă cu mulți ani, zona în care se află stejarul era mlăștinoasă, așa că umiditatea a favorizat creșterea masivă a acestuia. Copacul a ajuns un simbol al zonei, iar mulți turiști se duc acolo în preajma Paștelui, la începutul primăverii, dar și în zilele însorite.

Accesul în zonă se poate face pe jos, cu bicicleta, dar și cu autoturismul. Trebuie să țineți cont că drumul este unul forestier și că ar putea exista porțiuni deteriorate sau greu accesibile, mai ales după ploaie.

Cei care au amplasat plăcuțele respective pe stâlpi recomandă turiștilor să păstreze curățenia și să nu facă focul în pădure.  

Pe stejar era, la un moment dat, o plăcuță care le amintea turiştilor unde sunt. Pe plăcuţa de care vorbim scria: „Pe voi, cei care veţi veni, vă voi primi cu drag la umbra mea, vă voi ocroti de intemperii cu crengile mele îmbătrânite dar încă puternice, vă voi aduce o adiere uşoară cu ajutorul frunzelor mele şi vă voi încânta cu minunatele glăsuiri ale micilor mei oaspeţi înaripaţi ce zi de zi mă fac să mă simt încă tânăr. În schimb nu vă cer decât să mă acceptaţi ca pe un prieten şi să vă fie milă de mine! Am fost călător prin veacuri şi multe şi nenumarate sunt întâmplările ce s-au petrecut sub poalele mele!”.