Video Secretele dealului vulcanic cu formă ciudată, aflat pe malul Mureșului. Panorama impresionantă de pe „Cușma lui Decebal” VIDEO

Unii români au numit-o „Cușma lui Decebal”, însă puțini cunosc povestea Măgurii Uroiului din Hunedoara (video), unul dintre cele mai spectaculoase dealuri care se înalță deasupra văii Mureșului, vizibil de la zeci de kilometri.

Măgura Uroiului din Hunedoara, un deal din roci vulcanice distins în peisajului văii Mureșului datorită formei sale proeminente, a devenit tot mai cunoscută în ultimii ani, ca loc al festivalului Dacfest, de reconstituire istorică.

Festivalul Dacfest este organizat anual, începând din 2014, la poalele Măgurii Uroiului, iar ediția din 2024 a evenimentului va avea loc în perioada 31 august - 1 septembrie.

În afara festivalului care redă publicului povestea dacilor, romanilor și a celorlalte triburi care au trăit și au luptat pe teritoriul Daciei, Măgura Uroiului este căutată ca loc de relaxare al localnicilor din Hunedoara și ca loc de popas pentru turiști. Ascunde, însă o mulțime de vestigii istorice, mai puțin cercetate.

Panorama spectaculoasă, vizibilă de pe Măgura Uroiului

De pe malul drept al Mureșului, traversat de șoseaua Simeria - Geoagiu, călătorii care își doresc să ajungă pe Măgura Uroiului (video), urcă aici pe un drum de pământ care ocolește dealul prin stânga.

Odată ajunși pe culmea care se înalță la peste 200 de metri deasupra râului Mureș, mărginită de pereții abrupți de trahit, li se înfățișează panorama văii Mureșului, vizibilă până la zeci de kilometri distanță, în dreapta - spre Deva și Munții Poiana Ruscă și Metaliferi - și în stânga - spre Orăștie, Munții Șureanu și Apuseni.

În zilele senine, turiștii pot vedea de pe Măgura Uroiului, privind în față, spre văile Cernei și Streiului, Hunedoara, iar la orizont, crestele Retezatului. La poalele dealului, râul Mureș curge formând șiruri de bucle, care se intersectează cu traseele Autostrăzii A1 și cu magistrala feroviară Alba Iulia - Deva - Arad.

Măgura Uroiului, cu o suprafață de zece hectare, a fost declarată rezervație naturală de tip geologic, sit Natura 2000.

„Amplasată pe teritoriul oraşului Simeria şi comunei Rapoltu Mare, Măgura Uroiului este alcatuită din andezite cuarţifere însoţite de coloane explozive de breccii, fiind rezultatul activităţii vulcanice neogene. Ca produs al magmatismului subsecvent s-a format şi coşul de andezite al măgurii, căruia eroziunea ulterioară i-a îndepărtat o mare parte din suprastructura aparatului vulcanic. Studiile geologice şi petrografice au arătat că în urma distrugerii aparatului vulcanic nu s-a mai păstrat decât umplutura atât de caracteristică adusă la zi pe versantul dinspre valea Mureşului”, arăta Agenția de Protecție a Mediului Hunedoara.

Mai multe plante rare, ca dedițelul, coada șoricelului, salcâmul galben, ciuboțica cucului, salvia de câmp și pălămida de câmp, dar și prezența viperelor cu corn și a mai multor specii de păsări au sporit farmecul locului.

Cariera de piatră de la Măgura Uroiului

La poalele Măgurii Uroiului au fost descoperite rămășițele unei așezări daco-romane, indicată ca fiind antica Petris (Petrae) menţionată pe Tabula Peutingeriana - una din hărţile cunoscute ale Imperiului Roman.

„Pentru epoca romană, Măgura Uroiului a constituit una dintre cele mai importante surse de extragere a pietrei din Provincia Dacia. Calitatea superioară a rocii vulcanice, aspectul şi coloritul plăcut, dar şi amplasarea sursei la o distanţă relativ redusă faţă de marele centru de pietrari de la Micia, au făcut ca andezitul de Uroi să fie folosit pe scară largă atât ca material de construcţii, cât şi ca materie primă în elaborarea monumentelor sculpturale ori a inscripţiilor”, arătau arheologii Marius Gheorghe Barbu, Ioan Alexandru Bărbat în lucrarea „Noi informaţii arheologice privind exploatarea andezitului la Măgura Uroiului (județul Hunedoara)” .

Rămășițele fronturilor de lucru și ale teraselor carierei de piatră antice, orientate spre râul Mureș, sunt vizibile și în prezent, la fel și a zidurilor unei cetăți medievale ruinate, construită din material local, la poalele dealului din roci andezitice și de trahit.

Rocile din cariera de la Uroi au fost folosite la construcţii în aşezările romane de pe valea Mureşului, în special în Micia, pagus-ul (localitate rurală antică) aflat la graniţele de vest ale provinciei Daciei Romane, apărate de un castru cu peste 500 de militari.

În Evul Mediu şi în epoca modernă, carierele de la Măgura Uroiului au continuat să fie exploatate, iar rocile vulcanice au fost folosite la construcţia cetăţii medievale şi la ridicarea unor biserici şi conace nobiliare aflate în împrejurimi.

Din secolul al XIX-lea, datează mai multe descoperiri arheologice importante, în zona de la poalele Măgurii Uroiului, traversată în perioada antică de de drumul imperial care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa de centrele miniere din Munții Apuseni.