„Drumul mănăstirilor", perla turismului ecumenic moldovenesc. Locurile fabuloase, dar puțin cunoscute, de reculegere spirituală
0„Drumul mănăstirilor„ este unul dintre cele mai fascinante și totodată puțin cunoscute trasee turistice ecumenice din România. Străbate o zonă pitorească ideală pentru evadări în aer liber și totodată leagă câteva dintre cele mai mari centre spirituale din nordul Moldovei.
În România există câteva trasee turistice ecumenice foarte cunoscute. Unul dintre acestea este și cel care leagă mănăstirile medievale din județul Suceava sau cel din județul Neamț, cu mănăstiri medievale și sihăstrii binecunoscute amatorilor de pelerinaje. În nordul extrem al României, mai există un traseu ecumenic fabulos, puțin cunoscut la nivel național, dar cu un uriaș potențial turistic. Poartă numele de „drumul mănăstirilor” și se adresează atât celor care caută experiențe spirituale aparte, dar și celor îndrăgostiți de natură, mai ales că străbate trei codrii vechi și pitorești, plus zone cu puncte panoramice de unde poate fi admirată natura în toată splendoarea. Cu atât mai mult, acest drum este reabilitat, o bucurie pentru orice șofer.
Prin inima pădurilor seculare
”Drumul mănăstirilor”, așa cum a ajuns să fie cunoscut după ce a fost reabilitat în totalitate de Consiliul Județean Botoșani, în 2023, și inclus în circuitul turistic național, începe din comuna Vorona, aflată la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Botoșani, cu multiple variante. Traseul principal pornește din satul Vorona, cotind la stânga, pe baza indicatorului turistic, către Mănăstirea Vorona. Din dreptul acestui lăcaș monastic turiștii pătrund într-un paradis forestier, pe o șosea asfaltată, pe o porțiune de peste 12 kilometri. Experiența șofatului este incredibilă mai ales că drumul străbate codrii seculari ai Voronei cu peisaje superbe și o zonă de belle vue, în zona mai înaltă de colină a traseulu, de unde pot fi văzuți în mod panoramic codrii care se întinde de la Vorona, către Tudora și Coșula. Alveolele destinat opririlor dar și drumurile forestiere care se desprind din șosea oferă oportunitatea unor plimbări prin pădure și chiar a unui picnic în mijlocul naturii. În apropierea Sihăstriei Voronei, pe un drum forestier se ajunge la un adevărat ”traseu al meditației”, către grota Sfântului Onufrie, unul dintre sfinții reprezentantivi ai acestei zone. Traseul invită la o plimbare în liniștea relaxantă a pădurii, pe poteci tăinuite, despre care turiștii spun că oferă o liniște interioară aparte. În pădurile de la Vorona se găsesc ciuperci din belșug, fructe de pădure și un contact impresionat cu natura.
Drumul continuă către schitul Oneaga, o altă oază de liniște în mijlocul naturii și mai apoi coboară către codrii din Coșula, cu alte zone panoramice. În cele din urmă, străbătând drumul național Botoșani-Iași, prin comuna Copălău, cu alte zone împădurite pitorești, se ajunge în comuna Sulița, către mănăstirea Cozancea, un loc cu totul aparte, mai ales din punct de vedere al frumuseții naturii, cu heleștee și posibilități de plimbare pe drumuri forestiere prin codrii de foioase. Cei care doresc să meargă pe o alternativă a drumului către Mănăstirea Balș, situată într-un peisaj absolut feeric. La Balș se ajunge pe drumul Botoșani-Iași,cotind mai apoi, în comuna Frumușica pe drumuri de țară și forestiere către cel mai înalt punct din zonă. La șapte kilometri de localitatea Flămânzi, ascunsă adânc în codrii seculari din zonă, Mănăstirea Balș este o adevărată perlă ecleziastică. Peisajul inspiră liniște și îndeamnă la meditație, iar din cele mai înalte puncte, în zilele senine se poate vedea în zare coroana Carpaților Orientali.
Sfinții și icoane făcătoare de minuni, locuri de înălțare spirituală
Dincolo de frumusețea naturii, „Drumul mănăstirilor" reprezintă o oportunitate pentru cei care caută liniștea sufletească și locuri de rugăciune. Prima oprire este la Mănăstirea Vorona, inițial mănăstire de călugări, ctitorită de paharnicul Iordache Panaite, pe locul unui alt așemănânt monahal de secol XVI ridicat de călugări greci, ruși și români. În apropierea lăcașului de cult se află și celebrul „gorun al lui Cuza". Poveștile locale spun că, într-o zi, Cuza venit la prietenul și aghiotantul său, Nicolae Pisoski, în târgul Botoșanilor, a făcut o călătorie la Vorona, în haine civile. A adormit sub un gorun bătrân. Se spune că în acele momente călugării l-ar fi prins pe domnitor, fără să-l recunoască, și l-au închis în pivnița mănăstirii. A fost salvat, in extremis, de aghiotantul său venit să-l caute. După această experiență, Cuza s-ar fi decis să secularizeze averile mănăstirești. În anii comunismului, mănăstirea a devenit lăcaș monastic pentru maici. Pe drumul din pădure, în continuare, se ajunge la Sihăstria Voronei, un vechi lăcaș monastic, de călugări. Aici se află moaștele Cuviosului Onufrie, un călugăr rus, care s-a nevoit în pădurile Voronei.
Se spune că moaștele sunt mari făcătoare de minuni. La fel și o icoană unicat aflată în biserica mănăstirii care o înfățișează pe Maica Domnului de mână cu pruncul Iisus, la o vârstă neobișnuită pentru reprezentările iconografice. Adică în jurul vârstei de 10-11 ani. Icoana vrea să semnifice rolul de îndrumător al mamei în viața copilului. La câțiva kilometri de Sihăstria Voronei se află Schitul Oneaga, un loc de liniște și rugăciune pentru cei care doresc experiențe spirituale tihnite. Trecând peste „șeaua” Oneagăi, prin pădurile de la Coșula, se ajunge la o mănăstire medievală deosebită. Este vorba despre Mănăstirea Coșula, ctitorită în secolul al XVI lea, de vistiernicul Mateiaș, omul de încredere al voievodului Petru Rareș. A fost cel mai mare centru monastic din Europa medievală est-europeană, un loc al culturii și traducerii de carte veche.
La Coșula în secolul al XVIII lea a fost tradus pentru prima dată, în limba română, un text de Herodot, lucrare depusă de Nicolae Iorga, la Academia Română. De altfel, de la mănăstirea Coșula, au fost aduse spre păstrare la Arhivele Naționale peste 372 de documente de mare valoare. Mănăstirea este renumită pentru frescele sale deosebite, vechi de o jumătate de mileniu dar și pentru ”galbenul de Coșula„, care rivalizează cu ”albastrul de Voroneț„. Deasemenea, un loc aparte este schitul Cozancea. O vatră monastică renumită pentru sihaștrii și duhovnici importanți. Și astăzi este o oază de liniște și reculegere spirituală. Aici și-au început drumul în sihăstrie, cunoscuții duhovnici români, Ilie Cleopa și Paisie Olaru, canonizați de curând de Biserica Ortodoxă Română.
De altfel, chilia lui Paisie Olaru se păstrează și astăzi în pădurile din apropierea Schitului Cozancea. Totodată de pe drumul mănăstirilor se ajunge ușor și la Mănăstirea Guranda dar și la Mănăstirea Agafton, locul unde au stat în călugărie, mătușile lui Mihai Eminescu. Traseul, prin extensie poate fi prelungit către Hilișeu Horia, unde se află o biserică unică în lume, jumătate catolică, jumătate ortodoxă, simbol al iubirii boierului Curt față de soția sa, catolică de origine bistrițeană.