Greierele de casă - Aliment sau moft culinar pentru europeni?

A treia insectă aprobată de Comisia Europeană drept aliment, greierele de casă, ar putea reprezenta o nouă sursă de proteină animală sau o simplă curiozitate, de care majoritatea  europenilor care trăiesc în abundenţă culinară să se bucure din când în când.

Consumul de insecte a început să fie promovat şi în cadrul Uniunii Europene, unele motive fiind faptul că reprezintă o sursă de proteină animală şi, de asemenea, că reproducerea acestora are un impact minim asupra mediului înconjurător. Astfel, în luna februarie a acestui an, Comisia Europeană a anunţat că o nouă insectă a devenit aliment, respectiv greierele de casă, după ce, anterior, au fost aprobate larvele de gândaci şi lăcustele. Potrivit specialiştilor, greierii de casă pot fi vânduţi congelaţi, uscaţi sau sub formă de pudră, care poate fi folosită în prepararea unei varietăţi de produse.

Noul aliment al Uniunii Europene

Speciile Acheta domesticus Linnaeus, între care se regăseşte şi cea care a fost aprobată de autoritatea europeană, sunt cele mai consumate la nivel mondial, arată studiile de specialitate. Încă din timpurile preistorice, greierii erau consumaţi în Asia, America Latină şi Africa – de exemplu, în China sunt consideraţi aliment de peste 2.000 de ani.

„Weekend Adevărul“ a discutat cu medicul nutriţionist Mihaela Bilic pentru a descoperi ce avantaje prezintă consumul unui astfel de aliment, cât de necesar este sau nu în Europa, precum şi cât de mult va fi integrat în alimentaţia europenilor şi a românilor. Aceasta consideră că un astfel de produs în zona Europei nu este necesar deoarece „avem norocul de a trăi într-o abundenţă alimentară care nu impune nevoia unor astfel de soluţii“, comparativ cu „alte ţări mai sărace, unde este obligatorie să fie luat ca alternativă pentru că nu există o materie primă mai accesibilă“. Totodată, specialistul atrage atenţia asupra faptului că este greu să ştim la ce trebuie să fim atenţi atunci când consumăm produse care conţin greiere de casă „atâta vreme cât vorbim despre un produs pe care nu l-am avut în obiceiurile noaste şi nu avem instrucţiuni de folosire – nu ştim doza zilnică recomandată şi nici măcar, probabil, care sunt metodele culinare cele mai potrivite“.

Natura are nevoie de timp pentru a se readapta, iar recomandarea nutriţioniştilor este întotdeauna să mănânci produsele cu care au crescut generaţiile dinaintea ta pentru că bagajul genetic enzimatic se ajustează şi se dezvoltă în zeci de ani. - Mihaela Bilic, medic nutriţionist

Ce conţin greierii de casă

În general, astfel de insecte conţin proteine, grăsimi (Omega-3 şi Omega-6), fibre, şi sub forma chitinei (substanţă organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor), vitamine şi minerale. Într-un studiu în care au fost analizate peste 60 de specii de greieri de casă ce sunt consumate în 49 de ţări la nivel global, s-a constatat faptul că aceştia conţin o cantitate considerabilă de macronutrienţi şi micronutrienţi – calciu, potasiu, magneziu, fosfor, sodiu, fier, zinc, mangan şi cupru. De asemenea, sunt bogaţi în ceea ce priveşte cantitatea de vitamine pe care le conţin – vitaminele B, A, C, D, E şi K.

Valorile nutriţionale ale acestor insecte depind de mai mulţi factori precum: specia, stadiul dezvoltării, habitatul, climatul, sexul, precum şi hrana care le-a fost dată. Totodată, şi modul de prepare reprezintă un factor important în conservarea proprietăţilor nutriţionale ale greierilor de casă. Se pare că cele mai multe specii oferă consumatorului cantitatea adecvată de proteine şi aminoacizi. „Din punct de vedere nutritiv, este vorba despre o sursă de proteine de origine animală, care este mult mai ieftină decât sursele clasice – carne, peşte, ouă, lapte“, subliniază şi specialistul Mihaela Bilic.

De precizat este faptul că, pentru evitarea complicaţiilor digestive, se recomandă ca persoanele care nu locuiesc la tropice – unde, de obicei, greierii se consumă deja de perioade îndelungate de timp şi oamenii au dezvoltat o enzimă gastrică specifică –, să îi consume fără chitină, care se găseşte în exoscheletul greierului. „Nu putem să reinventăm mâncarea de astăzi pe mâine şi să spunem că putem înlocui o sursă de bază de proteine cu tot felul de ciudăţenii pentru că aceste lucruri nu se fac aşa repede. Natura are nevoie de timp pentru a se readapta, iar recomandarea nutriţioniştilor este întotdeauna să mănânci produsele cu care au crescut generaţiile dinaintea ta pentru că bagajul genetic enzimatic se ajustează şi se dezvoltă în zeci de ani“, explică medicul nutriţionist.

O nouă nişă în afaceri

Greierele de casă, un produs bine-înrădăcinat în alimentaţia unor popoare, ar putea reprezenta pentru Europa o alternativă la sursele de proteină animală clasice, dar, totodată, şi un aliment de viitor pentru o populaţie într-o continuă creştere, deoarece „trebuie să luăm în calcul că Pământul are resurse limitate, deci trebuie să ne gândim şi la alte variante alimentare“, punctează Mihaela Bilic. Totodată, şi în situaţii de criză precum războiul sau calamităţile naturale, greierele de casă ar putea reprezenta o alternativă, mai ales datorită macro şi micronutrienţilor.

Potrivit acesteia, probabil că noul aliment aprobat de Comisia Europeană va rămâne un moft sau o curiozitate pentru locuitorii Bătrânului Continent „şi probabil nu vom fi obligaţi să consumăm astfel de produse pentru că este clar că din punct de vedere al acoperirii nevoii de proteine, dacă am trăi doar cu greieri, ar trebui să mâncăm cu sutele de grame, lucru care nu cred că este atât de plăcut“. De asemenea, medicul nutriţionist Mihaela Bilic subliniază faptul că ne vom putea da seama dacă decizia de a introduce greierele de casă în alimentaţia popoarelor europene este una bună abia peste 30 - 50 de ani.

Aprobarea acestor noi alimente – larvele de gândaci, lăcustele şi greierele de casă – deschide şi o nouă nişă în afaceri, respectiv crescătoriile. Totodată, impactul asupra mediului este mai redus decât cel produs de fermele de animale, iar cum Uniunea Europeană încearcă să adopte constant măsuri pentru protejarea acestuia, probabil vor apărea diverse alternative alimentare. În prezent, la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, se află mai multe cereri de aprobare pentru consumul a diverse insecte. Rămâne de văzut ce ne rezervă viitorul din punct de vedere culinar şi nutriţional, precum şi cât de receptivi sau nu vor fi consumatorii.