FOTO Genii căzute în patima cafelei

„Drogul preferat al omenirii“, aşa cum mai este supranumită cafeaua, nu şi-a căpătat degeaba această faimă. Neagră ca păcatul, cu zahăr, lapte sau frişcă, fierbinte sau rece, aromata băutură a născut adevărate obsesii şi în rândul compozitorilor, filozofilor sau scriitorilor. Cum altfel s-ar putea numi atenţia cu care un mare compozitor alegea cu mâna lui exact 60 de boabe de cafea pentru o ceaşcă de „perfecţiune întunecată“?

Beneficiile consumului moderat de cafea au fost dovedite din cele mai vechi timpuri, dar gustul şi aroma desăvârşite îi determină pe mulţi să exagereze şi să treacă graniţa spre viciu, scrie Huffington Post.

1. Johann Sebastian Bach şi-a recunoscut obsesia pentru cafea într-o manieră amuzantă, deşi nu era tocmai o persoană pusă pe glume. Compozitorul german a compus o scurtă operă, „Cantata Cafelei“, pe versurile unui poem creat de unul dintre colaboratorii săi, Picander, în anul 1732. Opera ironiza popularitatea cafelei în societatea vieneză, unde socializarea în casele de cafea ale oraşului devenise un un viciu în sine.

2. Un alt compozitor genial, temperamentalul Ludwig Van Beethoven, era convins că descoperise reţeta cafelei perfecte, astfel încât numără fix 60 de boabe de cafea pentru o singură ceaşcă de lichid aromat, conform spuselor biografului său.

3. Pe vremea când omul politic, inventatorul şi filozoful american Benjamin Franklin a locuit la Londra, viaţa socială a acestuia se mutase cu totul în cafenelele metropolei. 

Drept dovadă, sora lui Franklin ştia că trebuia să-i trimită scrisorile pe adresa cafenelei sale preferate din Londra. Ba chiar, omul de afaceri Franklin a comercializat o marcă proprie de cafea, iar atunci când pleca în lungi călătorii pe mare nu uita să se asigure că are propria rezervă de boabe preţioase.

Dintre numeroasele delicatese care se pot regăsi pe o masă, cafeaua poate fi considerată drept una dintre cele mai valoroase. Îţi trezeşte simţurile fără să te intoxice, apoi nu trebuie uitate plăcutele întâlniri spirituale pe care le prilejuieşte…nu este urmată niciodată de tristeţe, lâncezeală sau slăbiciune fizică, lăuda Franklin calităţile băuturii sale preferate. 

4. Voltaire, faimosul scriitor francez, consuma zilnic între 40 şi 50 de ceşti de cafea amestecată cu ciocolată. A trăit până la 84 de ani, chiar dacă doctorul său personal i-a atras atenţia de nenumărat ori că iubirea sa pentru cafea o să-l ucidă înainte de vreme.

5. Filozoful danez Søren Kierkegaard îşi punea 30 de cuburi de zahăr în cana peste care turna cafeaua tare. La fel ca Voltaire, părintele existenţialismului ajungea să consume şi câte 50 de cafele pe parcursul unei zile, motiv pentru care avea şi o coleţie de 50 de ceşti.

Se spune că îşi ruga secretara să-i aleagă o ceaşca, iar pentru fiecare alegere făcută Kierkegaard îi oferea o explicaţie filozofică.

6. Teddy Roosevelt, al 26-lea preşedinte al SUA, dădea gata aproape patru litri de cafea pe zi.

Obişnuia să adauge între 5 şi 7 cuburi de zahăr la o cană de dimensiuni considerabile, înainte să înlocuiască zahărul cu zaharina.

7. Scriitorul L. Frank Baum (autorul seriei „Vrăjitorul din Oz“) nu se declara mulţumit până când nu bea 4 sau 5 cafele dis-de-dimineaţa, la micul dejun, fiecare granisită cu frişcă şi zahăr. Baum considera că astfel îşi stimulează creativitea.

8. Micul dejun al scriitoarei canadiene Margaret Atwood este format doar din cafea, la care adăuga puţină frişcă sau spumă de lapte, iar din când în când se răsfaţă cu un espresso scurt.

Mare iubitoare de păsări, poeta şi-a împrumutat numele unei mărci de cafea „The Atwood Blend“, în cadrul unui parteneriat caritabil încheiat cu firma Balzac’s Coffee, din dorinţa de a strange fonduri pentru Observatorul de Păsări de pe Insula Pelee. Bineînţeles, scriitorul Honore de Balzac era şi el un împătimit al cafelei, cu cele aproape 50 de ceşti savurate zilnic. 

9.Regizorul David Lynch, creatorul serialului de televiziune „Twin Peaks“, bea între 4 şi 7 cafele în fiecare zi, la care adaugă destul de mult zahăr.

Atât de pasionat este de acest „drog“ aromat încât şi-a lansat propria marcă de cafea organică, realizată după o reţetă proprie.