„Te băgam într-un sac şi dispari de tot!“: Cum arată coşmarul unui sportiv care cere azil politic

Fuga handbalistei Shaghayegh Bapiri (30 de ani) din Iran a lungit doar lista atleţilor din această ţară care preferă să stea în străinătate după diferite competiţii. Iar relatările lor, odată ce scapă de un regim dictatorial, sunt terifiante.

Mondialul de handbal feminin din Spania a fost câştigat de Norvegia, după o finală fabuloasă cu Franţa, scor 29-22. Danemarca, învingătoare în faţa ţării gazde, scor 35-28, a luat medaliile de bronz.

Din păcate, latura sportivă a competiţiei a fost umbrită de mai multe incidente petrecute pe parcursul ei. Mai întâi, patru handbaliste din echipa Camerunului au fugit de la hotelul echipei şi au solicitat azil politic. Apoi, gestul lor a fost repetat de iranianca Shaghayegh Bapiri (30 de ani). Vorbim despre cea mai experimentată jucătoare din lotul Iranului care a ajuns, în premieră, la un Mondial. 

Iar Bapiri şi-a motivat decizia printr-un interviu dureros, care a făcut înconjurul lumii. Doar că acest episod s-a mediatizat intens datorită faptului că naţionala iraniană a fost sub lupa presei, încă din prima zi, atragând atenţia prin ţinuta islamică care le-a fost impusă jucătoarelor. Altfel, fuga sportivilor iranieni, după diverse competiţii internaţionale, nu e vreo noutate. E, de fapt, un gest disperat la care recurg tot mai mulţi iranieni. Dovadă şi faptul că, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Iranul a avut cinci nume în „Echipa refugiaţilor“. Doar Siria, cu 9 atleţi, a depăşit Iranul la acest capitol.

Pagina Wikipedia, editată în engleză, în care apar iranienii cunoscuţi care au cerut azil politic după Revoluţia Islamică din 1979, cuprinde doar zece sportivi. În schimb, pagina editată în limba persana are o listă uriaşă, cu 60 de nume!

De ce însă sportivii iranieni fug din ţară? A explicat boxerul Omid Ahmadi-Safa (foto) care, de curând, a rămas în Italia, după o competiţie internaţională.

Pugilistul echipei naţionale a plecat în Germania - un titlu din presa iraniană

„Regimul vrea dependenţi de droguri, nu sportivi!“

În dialog cu Radio Farda, Ahmadi-Safa, care între timp a ajuns în Germania, solicitând azil politic acolo, a povestit cum a fost tratat de oficialii lotului naţional la ultima competiţie în care a reprezentat Iranul.

„În Italia, am făcut o poză cu un sportiv israelian. Eu nici nu ştiam ce naţionalitate are tipul respectiv. Din prietenie, m-am fotografiat cu el. De aici, a ieşit un scandal uriaş. Când am văzut că sunt certat, i-am spus şefului delegaţiei că, decât să se lege de astfel de lucruri, mai bine îmi plăteşte prima pentru rezultatele obţinute. Moment în care, efectiv, a trecut la jigniri la adresa mea. Şi ameninţări! Mi-a transmis textual: «Când ne vom întoarce în Iran, te băgăm într-un sac şi dispari de tot! Să vezi prime atunci! Te vom distruge»“, a povestit Ahmadi-Safa.

„Regimul de la Teheran nici nu vrea sportivi! Vrea nişte dependenţi de droguri. Noi eram «invizibili» în ţară. Sporturile de contact nici nu erau televizate. Când nu eşti mediatizat, eşti ocolit şi de sponsori. Şi din ce să trăieşti? Mergeţi în orice supermarket din Iran. Să vedeţi dacă vi se dă ceva gratis, în contul medaliilor câştigate. Noi n-aveam prime, n-aveam nimic. Eu îmi plăteam singur cheltuielile de pregătire“, a continuat boxerul iranian.

Familia ameninţată în Iran

Când au aflat că Ahmadi-Safa n-are de gând să revină în Iran, alături de restul lotului, oficialii delegaţiei au trecut la ameninţări la adresa sa.

„Şeful delegaţiei mi-a transmis că are el un om în Italia căruia îi dă trei milioane de dolari ca să mă ducă înapoi în Iran. Când m-am conectat la internet, am aflat că îmi ameninţaseră şi familia“, a continuat sportivul de 29 de ani.

Ahmadi-Safa s-a referit şi la obstacolele de care se loveşte un atlet iranian, dincolo de neajunsurile financiare. „Sunt tot felul de restricţii ridicole. N-ai voie să publici nimic pe reţelele de socializare, când eşti în afara ţării, în vreo competiţie. Apoi, pentru că Iranul nu recunoaşte Israelul, ca stat, n-ai voie să intri în ring cu sportivii din această ţară. Iar dacă ai ghinionul să ai un rival israelian puternic în categoria ta, atunci de câte ori ajungi faţă în faţă cu el, trebuie să te dai lovit. În Iran, ca sportiv, mi-au distrus orice vis pe care îl aveam. În loc să fiu respectat, am primit numai jigniri. Şi nici nu sunt primul sportiv care a fost forţat să plece din ţara lui. Practic, ne dau afară! Singura soluţie, ca să reuşeşti, e să faci parte din sistem“, a adăugat Ahmadi-Safa.

De ce trebuie să refuzăm duelurile cu sportivii israelieni? De ce trebuie să amestecăm politicul şi sportul? Nu suntem toţi oameni? De ce trebuie să conteze rasa, religia sau naţionalitatea? Omid Ahmadi-Safa boxer iranian  

CITEŞTE ŞI:

Calvarul iraniencelor, povestit de o handbalistă: „Soţul are dreptul să te bată o dată pe an“ VIDEO

Cenzura iraniană: Cum a relatat presa controlată de stat fuga handbalistei echipei naţionale

Iranul o calcă în picioare pe handbalista rămasă în Spania: „Nerecunoscătoareo! Puţină decenţă“