Prietenul din presă al lui Mircea Lucescu i-a dezvăluit planurile de viitor. Ce dorea să facă antrenorul imediat după externare

Mircea Lucescu (80 de ani) s-a stins în Spitalul Univesitar, fatal fiindu-i infarctul miocardic acut suferit duminică, în ziua în care era programată externarea.

„Joi seara, înaintea blestematului de infarct care l-a răpus, am vorbit la telefon vreun sfert de ceas. Stabiliserăm ca, odată externat, să ne întâlnim ca să bem un cappuccino la Fior di Latte, localul de lângă casa sa. N-am mai apucat, cappuccino a rămas nebăut și nici nu-l vom mai bea vreodată.

Mircea a plecat pe drumul fără întoarcere. Iar eu n-am pierdut, asemenea celorlalți, doar un antrenor uriaș, vizionar și deschizător de drumuri, primul care și-a dus jucătorii la muzeu și la teatru. Nu, am pierdut chiar mai mult decât atât, un prieten pe care l-am simțit mereu aproape. Unul adevărat.

Ar trebui să scriu mai mult, dar nu pot. După o noapte nedormită și plânsă, mâinile nu mă mai ascultă, par să se revolte. Și mintea la fel, așa că am să mă rezum la a spune că profesionistul desăvârșit Mircea Lucescu, perfecționistul, a fost un om bun. Grijuliu cu familia lui, pe care a iubit-o fără limite, dar și cu cei din jur. Sufletist, săritor, gata oricând să ajute. Niciodată indiferent la nevoile apropiaților și cu atât mai puțin la necazurile lor.

Câteva exemple de pe o listă lungă. Când un fost coechipier de la Guadalajara 1970 și-a distrus mașina într-un accident, Lucescu i-a dat bani din proprie inițiativă să-și ia una nouă. Altuia, care n-avea unde locui, i-a cumpărat o garsonieră, iar după ce acesta, inconștient, a vândut-o, i-a cumpărat alta, dar n-a mai pus-o pe numele risipitorului, ci pe al soției acestuia.

M-a întrebat odată de ce nu invit un ex-internațional veteran la TV și i-am transmis că respectivul nu vrea să vină deoarece are probleme cu dinții din față. E știrb și arată rău când deschide gura. Mircea l-a dus de mână la stomatologul său și a suportat el costurile, multe mii de euro. Ani la rând, a oferit burse de merit unor copii dotați din Iași, în ideea că Neli, soția sa, s-a născut în zona Moldovei”, scrie jurnalistul Ovidiu Ioanițoaia (81 de ani) în Gsp.

Pârcălab: „Am plâns și nu am dormit toată noaptea”

Nici fostul mare dinamovist Ion Pârcălab, 84 de ani, nu se oprește din plâns, după ce „fratele” Mircea Lucescu a dispărut. De la Pârcălab, Lucescu spunea mereu că a învățat să centreze.

„Săgeata Carpaților”, fost la Nîmes, spune că Lucescu ar fi trăit, dacă nu și-ar fi luat misiunea să califice naționala la Campionatul Mondial de fotbal 2026.

„Sunt distrus. Am plâns și nu am dormit toată noaptea. Sunt frânt. Nu am crezut niciodată că voi trăi ziua asta. A fost un om extraordinar. A trăit pentru fotbal.

Dacă nu era la echipa națională, garantez că ar mai fi trăit. A suferit mult după înfrângerea din meciul cu Turcia, acolo s-au schimbat multe lucruri. El a vrut să facă performanță, dar, cu problemele de sănătate pe care le avea, ar fi trebuit să stea liniștit, să meargă la munte cu familia. Făcuse destul pentru fotbalul românesc.

Nu știu de ce a încercat asta… el știe mai bine. De acolo au pornit toate: de la meciul cu Turcia. Dacă îl câștiga, poate lucrurile erau altfel. A suferit mult. L-am văzut și când vorbea, se simțea că ceva nu e în regulă.

Am sperat până în ultima clipă că își va reveni. Până ieri am crezut că se va face bine. Am avut mari speranțe într-o minune. Am plâns ca un copil.

Dumnezeu să-l ierte! Și îl va ierta, pentru că a fost un om bun. A avut grijă de toată lumea. A fost un fotbalist și un om extraordinar. Sunt dărâmat… nu am dormit deloc. Parcă m-a lovit cineva și nu știu ce să fac. Toată noaptea m-am gândit doar la asta.

Am fost foarte apropiat de el. De când a venit la Dinamo, am avut grijă de el. Se mai luau unii de el, dar eu l-am protejat. L-am invitat și în Franța, la jubileul meu, i-am dat tricoul la pauză. Era vorba să rămână acolo, în locul meu”.