Interviu „New York Times“: sfârşitul unei poveşti despre performanţă

Interviul realizat de Oprah Winfrey cu Lance Armstrong a stârnit o mulţime de reacţii, în special cele de dezaprobare. Jurnaliştii de la „New York Times“ nu s-au arătat impresionaţi de confesiunile fostului ciclist şi i-au „taxat“ anii de tăcere.

„Este o mare minciună pe care am repetat-o atât timp“ este modul în care Lance Armstrong a rezumat perfect scandalul legat de cele şapte Tururi ale Franţei cucerite de sportiv. 

Ceea ce a uimit, însă, a fost calmul surprinzător cu care Armstrong şi-a recunoscut vina. Poate că a fost emoţionat, dar nu a arătat inconfortabil. Mărturisirea fostului rutier a fost naturală, la fel cum a fost şi atitudinea sa în ultimul deceniu, când a minţit cu atâta convingere. 

Armstrong şi-a descris situaţia ca fiind un proces de scuze pe care îl duce cu cei pe care i-a minţit, însă a făcut-o cu aceeaşi candoare cu care a minţit de-a lungul carierei sale. De altfel, rigoarea şi autocontrolul sunt trăsături definitorii ale fostului sportiv. 

„Oamenii care au crezut în mine au tot dreptul să se simtă trădaţi“, a declarat Armstrong cu o francheţe surprinzătoare şi deloc emoţionat. „O să-mi petrec restul vieţii încercând să recâştig încredere şi să-mi cer scuze acestora“. Fostul ciclist a zis ce trebuia spus, dar interviul a fost unul lipsit de emoţie. 

A admis că s-a dopat ca pe un lucru firesc şi a adăugat că toţi au făcut la fel şi că nu s-a simţit vinovat pentru că a trişat. Dar când discuţia a fost orientată spre familie, prieteni şi persoane apropiate, pe care i-a dezamăgit, Armstrong a schimbat abordarea temporar, menţionând că ceea ce a făcut este nescuzabil.

„Nu mi-a fost frică să fiu prins. Asta e cea mai înfiorătoare parte“. Cel mai înfricoşător este, potrivit publicaţiei americane, că a mărturisit cu aceeaşi nonşalanţă cu care a ascuns adevărul atât timp.