Marcel Răducanu, interviul care îngrozește: Cum se lucrează la federația lui Burleanu

În martie 2014, când Răzvan Burleanu a câștigat primele alegeri pentru șefia federației, a existat speranța unei însănătoșiri pentru fenomenul fotbalistic. Mai ales că sportul-rege fusese confiscat la noi de gașca condusă de Mircea Sandu de ani buni. Acele speranțe s-au dovedit a fi, din păcate, niște iluzii deșarte.

Astăzi, după aproape un deceniu cu administrația Burleanu la putere, la federație domină același spirit de gașcă, iar rezultatele sunt catastrofale, pe măsura managementului bazat pe vorbe goale. Această realitate înfiorătoare a fost prezentată, mai întâi, de Ladislau Bölöni (70 de ani), într-un interviu-eveniment pentru Adevărul.

La vremea respectivă, Loți a fost șocat de ce a văzut, de-a lungul negocierilor purtate cu cuplul Burleanu – Stoichiță pentru funcția de selecționer. Acum, relatările horror ale lui Bölöni pot fi regăsite și într-un interviu cutremurător acordat de Marcel Răducanu (68 de ani) pentru „Gazeta Sporturilor“.

Stabilit în Germania de mulți ani, fostul internațional a fost, la un moment dat, cooptat în federație de administrația Burleanu. Doar că n-a rezistat mult la „Casa Fotbalului“ – ar cam trebui rebranduit Cosa Nostra după mafia siciliană! – pentru simplul motiv că a fost incompatibil cu Burleanu și cu oamenii săi.

Intervievat acum de Dan Udrea, Remus Răureanu și Ionuț Iordache, Răducanu a povestit, pe larg, ce a văzut în interiorul FRF. Declarațiile sale pot fi citite, integral, aici. În rândurile de mai jos, Adevărul oferă doar cele mai dureroase afirmații făcute de fostul mare internațional.

Ce a povestit Marcel Răducanu pentru Gazeta Sporturilor?

Cât timp ați colaborat cu FRF, dumneavoastră ați înțeles de ce nu mai avem fotbal în România?

Marcel Răducanu: N-am înțeles absolut nimic. Am fost la vreo 3 ședințe și tot ce am auzit era din păcate, din păcate, din păcate. Am pierdut 3-0, dar, din păcate, am lovit bara și tot așa ziceau. Din păcate, din păcate, dar un meci când mai câștigați și voi? La un moment dat, a trebuit să reacționez și eu și să spun ceva, că mă plictisisem. Eu plecasem din România din cauza ședințelor interminabile de 3-4 ore, când venea tovarășu' și ne ținea el lecții cât de urât e în străinătate, că n-are rost să plecăm din România. Le-am zis: „Băi băieți eu n-am venit aici doar ca să vă ascult pe voi, că nu-mi las școala în Germania ca să stau în bancă și să aud din gura voastră că nu se poate face nimic”. Am vrut să fac ceva anume la juniori, aveam idei, concepții, să le arăt antrenorilor ce au de făcut, cum să lucreze cu copiii. Degeaba m-aș fi dus eu să lucrez o săptămână și apoi să plec, ce înțelege copilul ăla? Nimic. Trebuie să existe o continuitate în proces. Eu, de fapt, aveam de gând să fac antrenament cu antrenorii, după care ei să lucreze cu juniorii.

Și cei de la FRF ce au zis?

Da, da, e super ideea și apoi nu m-au mai chemat.

Poate că au căutat să se asocieze cu dumneavoastră doar pentru a se folosi de imaginea pe care o aveți.

Asta a fost sigur!

Chiar așa stau lucrurile? (n.r. – cu referire la instruirea precară a juniorilor în România)

Repet, trebuie ras tot, de jos, și pornit de la zero absolut, altfel fotbalul din România n-are nicio șansă. Am fost la o acțiune de selecție, făcută de FRF, pe undeva prin Luxemburg, căutau copii români născuți afară. Veneau copiii de departe și îi puneau să joace direct, apoi să decidă cine merită și cine nu. I-am zis: Băi Geolgău, ce e asta? Trebuie măcar un ciclu săptămânal de pregătire, care să se termine cu un joc, nu așa cum faceți voi. Asta nu e selecție!

Și ce v-a răspuns?

Marcele, nu sunt bani, n-avem bani!

Ați văzut vreun fotbalist român în ultima perioadă despre care să spuneți că poate fi unul mare în anii următori?

Nu, chiar niciunul, mai ales acum, după ce am văzut meciurile astea, ultimele, și la naționala mare, și la juniori. Tot se zice că vine ceva din spate. Ce să vină?, vă spun eu ce vine din spate în fotbalul românesc, vine trenul, care ne va lovi și mai tare, asta vine! M-am uitat și la U21, am jucat cu Ucraina, pe teren propriu, 70% posesie pentru ei, ce pretenții să mai avem? N-avem fotbaliști, îl înțeleg și pe Edi Iordănescu, pe cine să ia? El chiar e unul dintre cei care nu se lasă manipulat, să ia bani de la impresari ca să bage pe unul sau pe altul. Ce să facă Edi, să-i învețe fotbal la vârsta asta? Ei au plecat cu deprinderi greșite când au fost mici, n-au avut oameni lângă ei care să le arate drumul corect, generația actuală e terminată, luați-vă gândul de la ea!