Femeia cu o poveste fantastică: La 44 de ani, Oksana Şuşovitina vrea medalie la Tokyo 2020

Oksana Şuşovitina a anunţat că are ca obiectiv o medalie la Jocurile Olimpice din 2020, de la Tokyo. Numele vi se pare cunoscut, nu? Nu vă înşelaţi deloc. Oksana Şuşovitina s-a calificat la Tokyo 2020, după redistribuirea unor locuri nominale pentru individual compus, ca urmare a rezultatelor de la Campionatul Mondial de gimnastică de la Stuttgart.

Oksana Şuşovitina are 44 de ani şi este o veritabilă „Femeie Fantastică“  a sportului mondial, concurând pe toate cele patru aparate din gimnastica feminină într-unul dintre cele mai dure sporturi, în care, la această vârstă, marea majoritate a sportivelor au adunat deja mai mulţi ani de la retragere decât aveau în buletin în momentul în care au renunţat la sportul de performanţă.

Pentru că România a fost o forţă a gimnasticii mondiale - ne vom gândi astfel: Oksana Şuşovitina a prins succesiunea generaţiilor abonate la aur care ieşeau pe bandă rulantă de la Deva, începând cu Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Simona Amânar, Andreea Răducan şi până la Sandra Izbaşa şi Cătălina Ponor. Imperiul gimnasticii româneşti s-a prăbuşit, fiind acum în pragul celei de-a doua ediţii a Jocurilor Olimpice fără prezenţă în competiţia feminină pe echipe, în timp ce Oksana Şuşovitina zburdă ageră de la aparat la aparat, bifând finale mondiale şi europene, după ce a spulberat toate recordurile gimnasticii în materie de longevitate. Oksana Şuşovitina a mai trăit, tot de pe podiumurile de competiţie, şi declinul şi dispariţia URSS-ului, pentru care se încorona de două ori campioană mondială în 1991, cu echipa şi la sol. A luat apoi medalie la Barcelona sub steag olimpic, într-o echipă unificată a aşchiilor sărite abia de câteva luni din trupul ars al gigantului sovietic, Comunitatea Statelor Independente.

 „Am concurat la şapte ediţii ale Jocurilor Olimpice, am câştigat aur pentru Uniunea Sovietică, argint pentru Germania, dar nu am adus una şi pentru Uzbekistan. Acesta este visul meu. Când m-am gândit, după Rio, să mă retrag, mi-am dat seama că încă am energia necesară pentru a continua şi mi-am zis că dacă nu mai încerc o dată o să regret toată viaţa“, a declarat Oksana Şuşovitina, pentru „The Guardian“. Tokyo 2020 va marca a opta participare a Şuşovitinei la Jocurile Olimpice.

Drama sportivei-fenomen Oksana Şuşovitina: s-a simţit datoare să concureze pentru Germania

Oksana Şuşovitina s-a născut la Bukhara, pe teritoriul actual al Uzbekistanului. A crescut în sistemul rusesc de pregătire. Când a urcat de două ori pe podiumul olimpic la Barcelona 1992, nu s-a putut bucura de victorii. „Am plâns după finala pe echipe. Ne-au pus o muzică ciudată şi au arborat un steag ciudat. Mi-am dat seama că este ultima dată când vom concura în această formulă. Şi instantaneu, am simţit durere. Plângeam“, avea să mărturisească Oksana. Nu şi-a dorit niciodată să concureze pentru Rusia, deşi ar fi avut valoare pentru a intra cu lejeritate în echipă. A ales Uzbekistanul natal.

I-a plăcut mereu riscul, motiv pentru care are elemente în codul de punctaj la trei aparate - paralele (două), sărituri şi sol, iar la 40 de ani a dat dovadă de curaj nebun, ratând în cele din urmă finala mondială în 2015, pentru că s-a încumetat să încerce o Produnova, considerată cea mai dificilă săritură din gimnastica feminină, cu o notă aferentă dificultăţii de 6.400 conform codului internaţional de punctaj. În 2017, într-o nouă finală mondială la sărituri, Oksana primea note de peste 9 la execuţie pentru ambele sărituri - o dovadă în plus a nivelului stelar pe care încă îl atinge.

Viaţa a încercat-o însă crunt, pe plan personal. După ce în 1997, Oksana Şuşovitina s-a căsătorit cu luptătorul de greco-romane Bakhodir Kurbanov, dublu medaliat la Campionatele Asiei, cu trei ani mai în vârstă, în noiembrie 1999, gimnasta l-a născut pe Alisher, băieţelul ei. "Am revenit în sala de gimnastică pentru întreţinere fizică. Aveam nevoie. La o săptămână după ce l-am născut pe Alisher, aveam cu un kilogram mai puţin decât greutatea de concurs. Aduseseră aparate noi, un nou set de paralele, aşa că pur şi simplu îmi doream să atârn şi eu de bara aceea nouă", a povestit ea pentru Gymnastics Coaching.

În 2002 însă, fiul de trei ani al Oksanei Şuşovitina a fost diagnosticat cu leucemie. Sportiva s-a îndreptat către Rusia pentru a cere ajutor, însă a fost refuzată. A mers în cele din urmă în Germania pentru tratamentul puştiului şi, în semn de mulţumire, după trei ani, cât timp a durat să îşi obţină cetăţenia, Oksana Şuşovitina a concurat pentru Germania în competiţii, câştigând un aur european (2008), un argint olimpic la Beijing (2008) şi alte două medalii mondiale la aparatul său favorit - sărituri.

După şapte ani în echipa Germaniei, Oksana Şuşovitina a lăsat locul tinerei generaţii de sportive germane şi a revenit să concureze pentru Uzbekistan, fiind singura reprezentantă a acestei ţări în întrecerile majore de gimanstică artistică la feminin.

Gazeta Sporturilor prezintă cele mai recente declaraţii făcute de Oksana Şuşovitina, într-un interviu pentru agenţia de presă rusească Sputnik News, tradus ulterior de Luba Baladzhaeva de la gymnovosti.com. Ce a spus gimnasta?

* Dorinţa mea este să câştig o medalie. În ianuarie o să încep pregătirea pentru Tokyo, o iau pas cu pas.

* Sportul nostru (n.r.- gimnastica artistică) este unul curat, scandalurile de dopaj sunt rare. E imposibil! Dacă s-ar întâmpla ca un antrenor să-ţi dea ceva pentru anduranţă, nu poţi să duci la capăt un exerciţiu la bârnă sau paralele pentru că ai nevoie de concentrare şi calm.

* Vorbind despre sancţiunea de ecludere a Rusiei din competiţiile majore pentru următorii patru ani: Sunt împotriva pedepsirii nevinovaţilor, cei care trebuie să plătească sunt cei care au fost prinşi. Să ne gândim la un gimnast, care s-a pregătit pentru Jocurile Olimpice toată viaţa şi dintr-o dată toată construcţia i se prăbuşeşte.