Cum a devenit un șofer beat concurent de succes la Jocurile Paralimpice. Povestea de film a americanului Steve Emt
0Steve Emt era jucător de baschet la Universitatea din Connecticut, înainte ca un accident de mașină, comis de el în situația în care se afla la volan sub influența alcoolului, să-i modifice complet cursul vieții. Accidentul l-a lăsat paralizat.
În martie 1995, Emt conducea pe o autostradă din Connecticut când a făcut accident cu automobilul pe care îl conducea beat. Avea doar 25 de ani. A doua zi s-a trezit și medicii i-au spus că nu va mai merge niciodată, fiind paralizat de la brâu în jos.
„Timp de șase luni după accidentul, m-am mințit singur. Le-am spus tuturor că o căprioară a trecut prin fața mașinii. Nu voiam ca toți să mă privească ca pe un șofer beat. Dar nu mă vindecam. Nu mergeam mai departe, pentru că nu acceptam asta”, a povestit el.
I-a murit tatăl de infarct
Emt fusese sportiv toată viața. În ultimul an la liceul RHAM, a jucat baschet și a avut o medie de 27 de puncte pe meci, ducându-și echipa până în semifinalele campionatului regional. Isprăvile sale au atras atenția Academiei Militare a SUA, unde a fost recrutat pentru baschet.
A petrecut un an în armată, înainte ca o tragedie în familie să-l pună la încercare. Pe când avea 19 ani, tatăl său a murit brusc, în urma unui atac de cord. Distrus, Emt s-a transferat la Universitatea din Connecticut, pentru a putea fi mai aproape de casă.
La aproape jumătate de an după accidentul său fatidic, Emt a acceptat eticheta de „șofer beat” și a folosit-o pentru a-i ajuta pe alții. A început să facă turnee prin țară, vorbind la licee și avertizând adolescenții despre pericolul alcoolului.
La un moment dat, Emt a fost abordat de un domn mai în vârstă. „Mi-a spus: «Scuzați-mă, sunteți din zonă?»”, și-a amintit Emt, care i-a răspus bărbatului că locuiește la două ore distanță, în Connecticut, apoi l-a întrebat de ce vrea să știe.
„Ei bine, mă antrenez cu echipa paralimpică de curling aici, în Cape Cod. Cu constituția ta fizică, te pot transforma într-un olimpic într-un an”. Bărbatul era Tony Colacchio, fost președinte la Clubul de Curling din Cape Cod. Colacchio încerca să promoveze dezvoltarea curlingului în scaun cu rotile.
„Ce naiba este curlingul?”
Emt avea o singură problemă.
„Am auzit Olimpiada și, fiind fost sportiv, m-am gândit: «Hai să începem». Dar m-am gândit: «Ce naiba e curlingul?» Habar n-aveam ce sport era”, își amintește americanul pentru nbcnews. De atunci, Emt a reprezentat Statele Unite la Campionatele Mondiale, un eveniment la care a participat deja de opt ori.
În 2018, a concurat la Jocurile Paralimpice de la PyeongChang, Coreea de Sud, și a revenit la Olimpiadă în 2022, la Beijing. Emt, 56 de ani, concurează acum la Jocurile Paralimpice de la Milano Cortina. El și coechipiera sa, Laura Dwyer, au câștigat două din primele trei meciuri, țintind spre prima lor medalie paralimpică.
El speră să continue să practice curling și când Jocurile Paralimpice vor avea loc în SUA, la Utah, în 2034, și să fie inspirație pentru alte persoane cu dizabilități.