Video Dan Byron, liderul trupei byron: „Să trăim fericirea acum, în loc să ne-o imaginăm pentru mai târziu“ VIDEO

Trupa byron, una dintre cele mai bune formații de rock alternativ din România, va lansa în această toamnă al optulea album, ce poartă numele „Efemeride“. Liderul Dan Byron vorbește despre noile piese care vor ajunge la public cât de curând.

Albumul va beneficia de un turneu național de promovare și va fi disponibil atât în format digital, pe toate rețelele de streaming, cât și în format fizic, pe suport de CD și vinil.

„Efemeride" este o colecție de conversații pe care nu le purtăm, o privire directă în ochii omului din oglindă. Pe parcursul celor zece piese, byron te poartă într-o călătorie prin universul complex al gândurilor și trăirilor recurente, al anxietăților și întrebărilor existențiale, toate împletite subtil cu un fir de speranță și unul de distors.

Noul album byron este compus în limba română și îi are pe Dan Byron la voce, chitară și flaut, Dan Georgescu la chitară, Sergiu „6" Mitrofan la pian și clape, László Demeter la bas și Andrei Ilie la tobe.

Dan Byron, solistul și fondatorul trupei byron, a acordat un interviu special pentru „Adevărul”, interviu pe parcursul căruia a vorbit cu emoție despre piesele superbe de pe noul album, ca și despre fragilitățile sale amestecate.

Unul dintre cei mai apreciați artiști români, cu o voce inconfundabilă și cu un timbru aparte, Dan Byron a înființat trupa byron în 2006. Şi în cei 17 ani ce au trecut de la crearea trupei, byron a rămas un nume de primă mărime în muzica românească.

ADEVĂRUL: Cele mai multe dintre piesele de pe albumul Efemeride au fost scrise în pandemie. Cum a decurs pentru tine procesul de creație în acea perioadă teribilă când pulsul omenirii încetinise cumva?

DAN BYRON: În primă fază a încetinit și pentru mine pulsul și nu am fost capabil să scriu foarte mult. Am încercat de câteva ori și mi-au ieșit niște chestii foarte ciudate. Două-trei piese sunt scrise înainte de pandemie. Și aceste piese sunt inspirate de anxietățile pe care le aveam înainte de pandemie pentru că în zilele noastre, cu tsunami-ul ăsta de informații, este foarte greu să nu devii anxios, să nu ai stări ciudate.

În al doilea an de pandemie, în 2021, am scris cea mai mare parte din album. Pentru că atunci mă mai liniștisem, pentru că eram cumva liberi să ieșim din casă și să facem aproape orice. Dar cu toate astea ne protejam, stăteam mai mult înăuntru. Presiunea nu mai era atât de mare, dar era totuși prezentă.

- Ai reușit să învingi anxietățile pe care încercai să le înțelegi înainte de pandemie după ce te-ai apucat să le scrii în câteva dintre piesele de pe noul album?

În parte am scăpat atunci de aceste anxietăți. Însă ulterior am tot citit despre anxietăți. Am dat peste o carte ce se numește ”Lost Connections”, o carte foarte interesantă despre era asta în care trăim și cum ne afectează ea în mare. Drept urmare, am încercat să mă țin departe de valul mare de informații ce vin peste mine în fiecare zi. Am încercat să stau pe tușa social media. În plus, m-am apucat de meditație și inclusiv pe album vorbesc despre asta. Prima piesă - „Cine sunt eu să mă opun“ - e fix despre cum încerc să îmi adun gândurile.

- Cum reușești să îți reglezi nivelul de dopamină după ce termini un concert?

Încerc să fiu cât de normal pot în acel moment. Pentru că dacă ești mai neexperimentat te cam ia valul. În ultima vreme, după ce dau autografe și fac fotografii după un concert, mă retrag la hotel și mă pun în pat, citesc o carte și mă culc. Mi-am dat seama în timp, că tocmai ceea ce faci după un concert te afectează mai tare.

- Cum ai trecut peste autocritici în perioada în care ai muncit la Efemeride?

Am învățat în timp să țin autocriticile în frâu. Eu am un proces destul de organic de scris. Și îmi permit din când în când să fiu foarte necontrolat, să fiu un fel de copil, să mă joc. Dar din când în când scot criticul, tocmai pentru că atunci când te joci sunt și lucruri pe care le scoți și sunt faine, însă sunt și lucruri ce nu sunt faine și pe care trebuie să le elimini. Trebuie să faci o filtrare.

- Ca să parafrazez un vers din melodia „FMR“, cât de des te macină amănuntele?

(Râde). Tot timpul. Pentru că de fapt am ajuns la concluzia că tot ce ne macină este format din amănunte. Sunt chestii peste care de fapt ar trebui să trecem mult mai ușor.

- „Fericiți mereu“ este titlul uneia dintre melodiile superbe de pe noul album. Cum putem fi fericiți mereu?

Piesa respectivă este despre trenul vieții și despre cum ne imaginăm noi că la un moment dat ne dăm jos din el și ajungem în altă parte unde vom fi fericiți mereu. E cumva ironic. Conexiunea pe care o are cu albumul mesajul ăsta e că de fapt noi întotdeauna ne imaginăm că vom fi fericiți mai târziu, în loc să încercăm să trăim fericirea acum.

„Sunt liber ca un copil când scriu”

- Cât de mult îți influențează fragilitățile amestecate procesul creativ?

Mi-l influențează, pentru că toate fragilitățile la care mă refer ne fac pe noi să fim umani. Imperfecțiunile ne fac de fapt interesanți.

- Din culegerea ta de clipe din ultimii ani, care ar fi cele mai intense clipe trăite ca artist?

Majoritatea dintre ele sunt de pe scenă. Îmi vine de exemplu acum în minte concertul de anul trecut de la Electric Castle, care a fost un highlight. M-am simțit ca un surfer care prinde valul ăla bun și se duce până la capăt.

- Când ai lăsat cel mai mult viața să te trăiască?

E un ideal și e cumva un joc de cuvinte, la fel cum e cu „las aerul să mă respire“, „las drumul să mă meargă“. E cumva o trecere peste acel „eu” care ne obsedează.

- De câte ori ți-ai permis să fii liber ca un copil după pandemie?

De obicei sunt liber ca un copil în momentele în care scriu. După pandemie am mai scris câteva chestii, ce vor apărea la un moment dat. Și am de gând să o mai fac.