Oscar 2013: Puţine surprize, prea multă muzică

Gala Premiilor Oscar s-a încheiat în această noapte cu victoria lui „Argo”, după trei ore şi jumătate care au părut mai lungi ca niciodată. Seth MacFarlane a avut glume bine dozate şi mai puţin usturătoare ca-n „Family Guy”, însă ele s-au pierdut printre (prea) multele momente de dans şi muzică.

Orice pasionat de film care a urmărit, pe jumătate atent, ce se întâmplă pe ultima sută înainte de Oscaruri ar fi ghicit cu destulă acurateţe câştigătorii. Pe măsură ce se ofereau premiile, devenea din ce în ce mai clar că „Lincoln” va fi, aşa cum prevăzuse mai toată presa internaţională, perdantul serii. Surpriza adevărată a venit abia atunci când Ang Lee a câştigat statueta pentru Cel mai bun regizor cu „Viaţa lui Pi”, semn clar că Academia Americană de Film îl detronase de-a binelea pe Steven Spielberg, după ce îl ignoraseră şi sindicatele regizorilor, ale scenariştilor şi producătorilor.

În final, în dreptul lui „Lincoln” figurează două premii: Daniel Day-Lewis – una dintre cele două mari certitudini ale serii, alături de „Amour” la film străin – la Cel mai bun actor în rol principal, şi scenografie. „Viaţa lui Pi” a strâns cele mai multe statuete – patru. Celelalte trei sunt pentru imagine, efecte vizuale şi coloană sonoră.

Ben Affleck e noul răsfăţat al Hollywood-ului, cu trei Oscaruri adunate de „Argo”: Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu adaptat şi Cel mai bun montaj. E primul film, după „Million Dollar Baby” (2004) şi al doilea, după „Annie Hall” (1977) care nu câştigă cele mai importante trofee într-o ediţie.  E, totodată – pentru fanii statisticilor –, primul film premiat cu Oscar al cărui autor nu a fost nominalizat la regie de la „Driving Miss Daisy” (1989) încoace.

„N-am crezut niciodată c-o să mă întorc aici”, a spus Affleck atât de emoţionat, încât şirul lui de mulţumiri a durat câteva minute bune. Prima lui apariţie pe scena Oscarurilor se producea în urmă cu 15 ani, pentru scenariul la „Good Will Hunting”. De atunci şi până acum, Affleck şi-a creat o reputaţie de actor, scenarist şi regizor recunoscută anul acesta de toate cele trei bresle.

Premiul a fost anunţat într-o manieră inedită – Michelle Obama, într-o transmisiune directă de la Casa Albă, înconjurată de staff-ul ei, moment aranjat, se pare, de influentul producător Harvey Weinstein.
Cu trei trofee a plecat acasă şi „Les Misérables” – actriţă în rol secundar, acordat în mod previzibil lui Anne Hathaway pentru scurta dar intensa ei performanţă, machiaj şi mixaj sunet. Distribuţia filmului a apărut pe scenă într-unul dintre numeroasele momente dedicate musicalurilor.

Cu câte două statuete s-au ales „Django Unchained” – scenariu original şi actor în rol secundar, Christoph Waltz - şi „Skyfall”. Filmul din seria James Bond a marcat un moment rar în istoria Oscarurilor: egalitate la categoria montaj sunet cu „Zero Dark Thirty”. E prima întâmplare de genul acesta din 1994 încoace, de când „It’s a Wonderful Life” şi „Trevor” au primit acelaşi număr de voturi la categoria scurtmetraj.

Prestaţia gazdei, motiv de dezbatere

Seth MacFarlane a fost mai respectuos cu crema Hollywood-ului decât s-ar fi aşteptat probabil oricine din audienţă, mai cu seamă fanii serialului „Family Guy”, care-i savurează glumele ireverenţioase şi complet politically incorrect. „Doamnelor şi domnilor, bine aţi venit la Oscar! Chinul de a-l face pe Tommy Lee Jones să râdă începe aici”, a dat startul MacFarlane.

Printre cei vizaţi în primele sale replici: Daniel Day-Lewis şi vestita lui „metodă” de a intra (şi sta) în personaj („Când ai dat peste Don Cheadle pe platou, la filmări, ai încercat să-l eliberezi?”) sau Ben Affleck, atât de puţin cunoscut de Academie, încât „a uitat” să-l nominalizeze la regie.

Show-ul a continuat apoi cu apariţia Căpitanului Kirk (William Shatner) din „Start Trek” pe un ecran, ca să-l avertizeze pe MacFarlane că e pe cale să facă greşeli uriaşe pe scena asta, atât de mari încât ziarele să titreze că a fost cea mai neinspirată gazdă a Oscarurilor din istorie. „Keep it classy”/ „Fii elegant”, e sfatul din viitor al căpitanului. Deşi a fost atât de „classy” încât a uitat să fie şi „entertaining”.

Erorile ar consta într-un moment de musical despre sfârcuri, o parodie la „Flight” doar cu şosete (Denzel Washington e o şosetă maro) şi un filmuleţ în care MacFarlane se dă la Sally Field. Ca să îndulcească „erorile”, vin trei numere de muzică şi dans, cu Charlize Theron cu Channing Tatum (primul moment fermecător al serii), Daniel Radcliffe şi Joseph Gordon Levitt, fără să bănuieşti că asta va urma toată seara.

Au mai cântat/dansat pe scenă, prelungind show-ul mai mult decât puteau îndura şi invitaţii şi telespectatorii, şi Catherine Zeta Jones – care şi-a făcut numărul din „Chicago” – Jennifer Hudson, Shirley Bassey, Adele, Barbra Streisand, distribuţia din „Les Miserables” şi MacFarlane însuşi. Printre toate astea, a apărut ursuleţul din „Ted”, întrebându-l pe Mark Wahlberg unde e „orgia aia uriaşă post-Oscar”. „Acasă la Jack Nicholson” .

Între momentele muzicale şi pauzele extrem de dese de publicitate n-a fost, de fapt, nimic spectaculos, nici memorabil. În această dimineaţă, într-o încercare de a îndulci ceea ce va urma pe seama lui MacFarlane, cronicarul Tim Goodman, de la „The Hollywood Reporter” îi ia apărarea invocând presiune uriaşă care se pune pe umerii gazdei celui mai dezbătut show televizat din lume. În opinia sa, creatorul lui „Family Guy” a arătat că respectă mai mult lumea aceasta decât se credea, iar decizia lui de a nu da cu satârul în metehnele starurilor trebuie apreciată. Pe de altă parte, audienţele vor arăta dacă asta nu i-a dezamăgit tocmai pe cei vizaţi de producătorii galei atunci când l-au ales pe MacFarlane - tinerii fani ai ironiilor lui tăioase din seriale.