Troc: CCR oferă Parlamentului putere sporită de anchetă. Parlamentul oferă magistraţilor CCR imunitate penală
0Orice persoană va fi obligată să se prezinte în faţa unei comisii parlamentare de anchetă, în caz contrar urmând să suporte consecinţe penale, arată CCR în motivarea deciziei privind refuzul Codruţei Kovesi de a da explicaţii în faţa parlamentarilor cu privire la prezenţa în sufrageria lui Gabriel Oprea. Decizia Curţii vine în contextul în care Parlamentul este la un pas de a le oferi magistraţilor CCR o amplă imunitate penală.
CCR a publicat motivarea deciziei privind conflictul constituţional între Parlament şi Parchetul General, reclamat de Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, generat de faptul că şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, nu s-a prezentat în faţa Comisiei care anchetează posibila fraudare a alegerilor prezidenţiale din 2009.
Curtea stipulează că orice persoană, indiferent că este angajată la stat sau în sfera privată, dacă este chemată la audieri în Parlament, trebuie să adopte un comportament „activ, pozitiv“, deci este obligată să meargă în faţa Comisiei de anchetă. În caz contrar, „atitudinea sa poate fi calificată drept potrivnică aflării adevărului şi poate constitui obiect de sesizare a organelor de urmărire penală“, arată CCR. Astfel, magistraţii CCR oferă puteri sporite de anchetă parlamentarilor.
Pardoxul e că această obligaţie impusă de CCR contrazice decizii anterioare ale Curţii, prin care doar persoanele angajate în instituţii ale statului aflate în relaţii directe cu Parlamentul aveau obligaţia de a se prezenta la audieri. Pentru restul cetăţenilor nu exista niciun fel de îndatorire: legea le oferea posiblitatea de refuza invitaţia la audieri sau de a răspunde în scris.
Spre exemplu, şefa DNA a refuzat să se prezinte în faţa Comisiei parlamentare de anchetă, argumerntând că, potrivit legii, un magistrat nu poate fi tras la răspundere de un parlamentar, însă a răspuns în scris că „nu a avut şi nu are cunoştinţă despre aspecte de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii Comisiei“. Parlamentarii o întrebaseră două lucruri: dacă a fost acasă la Gabriel Oprea în seara turului doi al alegerilor prezidenţiale din 2009 şi, dacă răspunsul e afirmativ, care e motivul pentru care a fost la acea întâlnire.
Magistraţii CCR şi-au arogat şi dreptul de a analiza răspunsul trimis de şefa DNA. „Nici nu a negat, nici nu a confirmat o stare de fapt concretă, limitându-se la a susţine că nu deţine informaţii necesare cauzei. Curtea constată că, de fapt, doamna Laura Codruţa Kövesi nu a răspuns la cele două întrebări formulate de comisia specială de anchetă“, a arătat CCR.
Trei judecători au avut opinii separate
Pe de altă parte, judecătoarea Livia Stanciu, care n-a fost de acord cu opinia majorităţii, a explicat că Laura Codruţa Kovesi, din postura de şefă a unei instiuţii care nu inteferează cu Parlamentul, nu avea nicio obligaţie să se prezinte la audieri. Livia Stanciu susţine că şefa DNA avea „o unică obligaţie: aceea de a alege între a se prezenta în faţa comisiei ori a formula un răspuns scris“. Ceea ce a şi făcut.
În afară de Livia Stanciu, alţi doi magistraţi CCR au formulat opinii separate: Ştefan Minea şi Maya Teodoroiu (numită la CCR cu sprijinul PSD). Toţi cei trei magistraţi au arătat că Laura Codruţa Kovesi, din postura de şefă a unei instituţii subordonate Parchetului General, nu avea puterea instituţională de a provoca un conflict de natură constituţională cu Parlamentul.
Parlamentul îşi subordonează şi Parchetul
CCR a decis că prin refuzul de a trimite la Parlament dosarul penal clasat privind alegerile din 2009, procurorul general, Augustin Lazăr, nu a generat un conflict de natură constituţională, dar asta doar pentru că nu există stipulată expres în lege această obligaţie. Tocmai de accea, CCR sfătuieşte Parlamentul să adopte reglementări care să oblige orice alte instituţii - inclusiv Parchetul - să transmită documente şi informaţii către comisiile parlamentare de anchetă. Practic, se repetă cazul speţei privind abuzul în serviciu, când CCR a obligat Parlamentul să impună un prag valoric pentru determinarea infracţiunii de abuz în serviciu.