Amintiri din Afganistan și Irak. Ciucă dă detalii despre viața în condiții de război: Trăiam cât se poate de auster
0Președintele Senatului, Nicolae Ciucă, a dat detalii despre condițiile în care a trăit în perioada în care a fost pe câmpul de luptă, de hrana pe care o consumau, relația cu Divinitatea, dar și modul cum a înțeles familia sa cariera îmbrățișată.
„Trăiam cât se poate de auster. Vreau să vă spun că de la început și până la sfârșitul misiunii din Afghanistan aveam o singură masă caldă pe zi, masa de seară. Masa de prânz era hrană rece, erau rațiile de hrană rece pe fiecare zi”, a precizat Nicolae Ciucă, într-un interviu pentru DC News.
Fostul șef de stat major a povestit cum au reușit să facă o ciorbă din ingrediente inedite. „La un moment dat, după atâta timp, nu mâncasem ciorbă niciodată. Și am zis că din pachetele de hrană rece, dacă reușim să mixăm ceva din pachetele de pui cu cel vegetal (...) reușim să facem o ciorbă. Am mai găsit ceva. Am găsit varză roșie. Și am pus varză roșie la ciorbă și vă dați seama ce culoare a ieșit. Cu toate astea a fost minunată, cea mai bună ciorbă. Și mai era o chestiune. Acolo totul se împarte”, a completat șeful PNL.
Teama de a nu muri neîmpărtășit
Nicolae Ciucă a amintit și de modul cum avea loc spălarea hainelor: „Aveam un sistem în care fiecare dintre noi puteam să ne ducem hainele la spălat. Aveam un sac cu etichetă și ne spălam pe rând hainele acolo”.
Un rol important îl avea raportarea la zona spirituală a celor de pe teatrele de operațiuni. „În ambele baze, și în Kandahar (n.r. - Afganistan), și în Irak împreună cu camarazii mei am construit câte o capelă militară. Am avut capelă militară unde preotul slujea în fiecare duminică și în fiecare zi de sărbătoare religioasă. Nu conta că suntem doi-trei la slujbă sau eram cu capela plină, în funcție de cum se derulau misiunile, dar se slujea. Această legătură cu Divinitatea se trăiește de fiecare dintre noi și teama de a nu muri neîmpărtășit sper că e ușor de înțeles. De aici nu a plecat nimeni viu. În tradiția noastră, în conștiința noastră, în credința noastră ultimul lucru pe care trebuie să-l facă un om este să se împărtășească. Or, lucrul acesta trebuie făcut cât mai des posibil, că nu știm niciodată ce poate să se întâmple. Sunt chestiuni de natură personală pe care le-am dobândit de mic, de la mine de la țară. Bunica mea era foarte credincioasă și așa ne-a crescut și așa ne-a educat”, a povestit președintele Senatului.
Cum reușea să comunice cu familia
Întrebat dacă familia era bucuroasă de faptul că era frecevent plecat, fostul șef de stat major a precizat. „Nu! Dar aici trebuiesă le mulțumesc că am avut liniștea să-mi văd de fiecare misiune în parte. Regret, de exemplu, că nu am fost când a plecat copilul în prima zi de școală. Regret că nu am fost acasă când a dat examen de capacitate și la liceu. Acestea sunt momente pe care le-am pierdut în viață”.
Ciucă a vorbit și despre modul cum a reușit să păstreze legătura cu familia. „În Afganistan a fost cel mai complicat. Era o stație radio care avea un difuzor și nu exista niciun fel de confidențialitate a legăturii. Niciun fel. Ce vorbeam cu familia se transmitea în eter (...)Ulterior, am reușit să ne dotăm cu echipamente care au asigurat o legătură telefonică. Vorbeam planificat. Era un registru și fiecare dintre noi ne înscriam în registru, având un timp alocat să vorbim la telefon. După care s-a intrat într-o oarecare modernitate. Am reușit să realizăm conexiunile pe Skype și a fost pentru prima dată când a fost altceva”, a povestit Ciucă.