24 martie, ziua în care Constantin Brâncoveanu a fost mazilit, în urma conflictului cu boierii Cantacuzini
0Pe 24 martie, în 1603, a murit regina Elisabeta I a Angliei, iar în 1714, domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost mazilit. În aceeași zi, dar în 1818, Gheorghe Lazăr a fost numit „dascăl” la Şcoala Domnească de la „Sfântul Sava”, iar în 1874 s-a născut celebrul iluzionist Harry Houdini.
1199: Regele Richard I al Angliei a suferit o rană care i-a adus moartea
Richard I al Angliei a fost rănit cu o arbaletă în data de 24 martie 1199, în timp ce lupta în Franța.
Acest lucru a dus la moartea sa, pe 6 aprilie, în același an, potrivit Wikipedia.
1603: A murit regina Angliei, Elisabeta I (1558-1603)
Regina Elisabeta I (Elizabeth I) s-a născut la 7 septembrie 1533 şi a domnit timp de 44 de ani, o perioadă înfloritoare cunoscută ca era elisabetană sau Epoca de Aur, marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial.
A fost regină a Angliei şi regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa, în 1603. Elisabeta era fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei şi a lui Anne Boleyn, care a fost executată la nici trei ani de la naşterea sa. Elisabeta I a fost al cincilea şi ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verişoara sa Jane Grey şi sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moştenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voinţa lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată şi îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la 25 de ani. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei.
1603: Iacob al VI-lea al Scoţiei a devenit rege al Angliei sub numele de Iacob I (1603-1625). Acest eveniment a marcat unificarea Angliei şi a Scoţiei, precum şi instaurarea dinastiei Stuart în Anglia.
Casa Stuart a fost o casă regală europeană fondată de Robert al II-lea al Scoției. Membrii familiei Stuart au devenit monarhi ai Regatului Scoției în secolul al XIV-lea iar ulterior, au deținut poziția de Regi ai Angliei, Irlandei și a Marii Britanii.
În total, nouă dintre membrii familiei Stuart au condus Scoția din 1371 până în 1603. În timpul domniei lui James al VI-lea al Scoției (sau James I al Angliei) a avut loc Unirea Coroanelor, unind Scoția de Anglia și Irlanda. În total, șase din membrii familiei au condus atât Anglia și Irlanda cât și Scoția. După formarea Regatului Unit al Marii Britanii, care a unit oficial Anglia și Scoția din punct de vedere politic, prin Actul Uniunii, primul monarh a fost Anne, Regina Marii Britanii. După moartea ei, toate proprietățile au trecut în posesia Casei de Hanovra.
În timpul domniei membrilor din Casa Stuart, Scoția s-a dezvoltat dintr-o țară săracă, într-un stat feudal prosper, modern și centralizat. Aceștia au condus din Evul Mediu până în perioada Renascentistă.
1714: Domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost mazilit
În urma conflictului dintre Constantin Brâncoveanu și boierii Cantacuzini, domnitorul, reclamat la Poartă, a fost mazilit. Cel care a obținut domnia a fost fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, Ștefan.
Era primăvara anului 1714, când la Curte erau mari pregătiri de nuntă. Domnul își aștepta viitoarea noră, pe fata lui Antioh Cantemir, care urma să se căsătorească cu Radu, sperând că astfel relațiile cu familia Cantemir se vor îmbunătăți. Dar vâltoarea evenimentelor a schimbat cursul firesc. La 24 martie 1714, în marțea din săptămâna Paștelui, la Curte a sosit Mustafa Aga, însoțit de 12 ciohodari înarmați. A doua zi, acesta a fost primit de domn, care l-a întâmpinat cu mesaj de bun venit în turcă, limbă pe care o cunoștea bine. Dar turcul a scos năframa neagră de mătase și a pus-o pe umerii domnului.
Era semnul mazilirii. A urmat citirea firmanului, prin care împărăția îl considera nevrednic de a mai fi domn, poruncindu-le totodată boierilor să-i ia în pază pe domn și pe fiii lui, pentru a fi duși până la Giurgiu, unde așteptau 400 de ieniceri. Constantin Vodă le-a cerut boierilor ajutorul, dar nu a primit niciun răspuns.
În ziua plecării erau deja încărcate 40 de care pline cu averile confiscate, iar domnul era închis în „Cele șapte turnuri“ de la Constantinopol, „într-o groapă adâncă sub pământ, unde din lipsa de lumină nu pot arde lumânări, nici candele“, conform unui raport olandez de la Smirna. Apoi, au fost aruncați la Bostangi Bașa, temnița de la prima poartă a Seraiului. În tot acest timp, au fost torturați pentru a dezvălui unde au ascuns bogățiile.
La 15 august 1714, pe stil nou, Constantin Brâncoveanu a fost decapitat de turci, împreună cu cei patru fii ai săi, chiar în ziua în care împlinea 60 de ani, iar soția sa, Marica, își serba onomastica.
1818: Gheorghe Lazăr a fost numit „dascăl” de aritmetică, geometrie şi geografie la Şcoala Domnească de la „Sfântul Sava”, unde a inaugurat cursurile în limba română
Gheorghe Lazăr a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. În anul 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava).
Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. În trecutul acestei instituții apare figura marcantă a lui Gheorghe Lazăr, care a răspândit cultură într-o epocă în care aceasta era considerată un apanaj al păturilor sociale înstărite.
Cursurile pe care le-a ținut în limba română, în timp ce limba greacă părea să fie evitată de clasele sociale superioare, au produs o puternică impresie.
1874: S-a născut celebrul iluzionist Harry Houdini
Celebru iluzionist american Harry Houdini (Erich Weiss)a rămas celebru în lumea magicienilor pentru abilitatea cu care reușea să evadeze din spații închise, deși, inițial, se specializase pe trucurile cu cărți de joc.
Adevărata faimă a câștigat-o după ce a început să apară pe scenă cu numere din ce în ce mai bizare și mai incitante.
În 1895, în încercarea de a găsi ceva diferit față de ceilalți artiști, el s-a gândit să provoace polițiștii unei secții, susținând că poate scăpa de cătușe și din celulă.
Datorită acestor evadări spectaculoase, în anii 1898-1899, a început să fie cunoscut și apreciat.
Unul dintre numerele cu care a rămas în legendă este cel în care, pe hipodromul din Londra, a reușit să facă să „dispară” un elefant împreună cu dresorul său.
Harry Houdini a murit din cauza unei peritonite, în urma unei rupturi de apendice. Incidentul care a dus la moartea sa ar fi o reprezentație la universitatea McGill, unde un student, J. Gordon Whitehead, l-a întrebat pe Houdini dacă poate suporta să fie lovit în abdomen fără a simți nici o durere.
Cum iluzionistul a răspuns afirmativ, a fost lovit de repetate ori, ceea ce i-a cauzat o ruptura de apendice. Cum Houdini suferea de apendicită de câtva timp, el a refuzat tratamentul medical. A murit la spitalul Detroit's Grace, pe 31 octombrie 1926, la vârsta de 52 de ani.
1903 - S-a născut chimistul Adolf Butenandt, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie
Adolf Friedrich Johann Butenandt a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1939).
Regimul nazist l-a obligat pe Butendadt să refuze Premiul Nobel în 1939.
Omul de știință a colaborat cu studentul său Peter Karlson, care a definit termenul de feromon, important în sistemul de comunicare al insectelor.
1905: a murit scriitorul francez Jules Verne,
Jules Verne - născut pe 8 februarie 1828, la Nantes - este unul dintre cei mai cunoscuţi şi citiţi scriitori francezi, fiind considerat precursorul literaturii științifico-fantastice. Deşi scrierile sale timpurii nu s-au bucurat de prea mare succes, începând cu 1863, romanele sale au cucerit publicul din întreaga lume.
Potrivit publicistului Simion Săveanu, Jules Verne ar fi făcut o pasiune pentru România şi chiar ar fi vizitat meleagurile noastre, la îndemnul uneia dintre iubitele sale, care avea origini româneşti. Astfel, în volumul „Pe urmele lui Jules Verne în România“, publicat de Simion Săveanu în 1980, autorul afirmă că, deşi se spune că n-a părăsit niciodată oraşul francez Nantes, Jules Verne ar fi făcut un sejur incognito în munţii noştri, rezultatul fiind romanul SF „Castelul din Carpaţi“.
Potrivit acestuia, între anii 1882 şi 1884, după ce a cunoscut-o pe Luiza (Louise) Müller, originară din Transilvania, mai precis din Homorod (judeţul Braşov), între cei doi s-a înfiripat o poveste de iubire Astfel, la îndemnul ei, celebrul scriitor francez ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti, la Braşov şi, în final, la Homorod.
Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, aflat în satul Suseni, judeţul Hunedoara, care i-ar devenit sursă de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi”, publicat în anul 1892, a cărui acţiune este plasată în România.
De altfel, publicistul român indică alte patru romane ale lui Jules Verne, din cele 65 câte a scris, care au legătură cu România. „Mathias Sandorf“ (contele maghiar, un fel de Monte-Cristo al lui Jules Verne, are un castel în Transilvania), „Kéraban încăpăţânatul“ (o parte a acţiunii se desfăşoară în Dobrogea şi la Marea Neagră: în periplul său în jurul Mării Negre, Kéraban trece prin Dobrogea), „Claudius Bombarnac“ (personaje de origine română: în vagoanele trenului Marele Transasiatic se află un călător clandestin român, Cincu, plecat s-o întâlnească pe logodnica sa, Zinca, la Pekin), „Pilotul de pe Dunăre“ (acţiunea se desfăşoară de-a lungul Dunării, implicit ultima etapă a călătoriei pe Dunăre are loc de la Porţile de Fier până-n Delta Dunării).
În 1902, scriitorul a simțit cum i se diminuează capacitatea intelectuală, iar iabetul, care i-a afectat acuitatea vizuală, l-a orbit progresiv. După o criză severă de la sfârșitul anului 1904, a avut o alta , care l-a doborât pe 16 martie anul următor. A murit pe 24 martie 1905 la Amiens, potrivit Wikipedia.
Scriitorul este îngropat la cimitirul La Madeleine à Amiens.
1946: a murit Barbu Ştirbei, om politic, membru de onoare al Academiei Române.
Prințul Barbu Alexandru Știrbey a fost un om politic din România, cel de-al 30-lea președinte al Consiliului de Miniștri/prim-ministru al României, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române. El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.
Barbu Știrbey era un om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească. I s-a mai spus „Prințul alb” și „Rasputin al Balcanilor.
1993: s-a înființat Consiliul pentru Minorităţi Naţionale, organism guvernamental coordonat de secretarul general al guvernului
Consiliul Minorităţilor Naţionale este un organ consultativ al Guvernului României, fără personalitate juridică, în coordonarea Departamentului pentru Relații Interetnice, organ consultativ care are ca scop asigurarea relaţiilor cu organizaţiile legal constituite ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
Consiliul Minorităţilor Naţionale este format din câte 3 reprezentanţi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezentate în Parlamentul României.