8 februarie: S-a născut scriitorul francez Jules Verne. Cele cinci romane ale sale care au legătură cu România
0La 8 februarie 1828 se năştea unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi, Jules Verne. Din cele 65 de romane ale sale, cinci au legătură sau au fost inspirate de meleagurile româneşti. În 1834, tot într-o zi de 8 februarie se năştea şi chimistul Dmitri Mendeleev, părintele celebrului tabel periodic al elementelor.
1828: S-a născut scriitorul francez Jules Verne
Născut pe 8 februarie la Nantes, Jules Verne este unul dintre cei mai cunoscuţi şi citiţi scriitori francezi, fiind considerat precursorul literaturii științifico-fantastice. Deşi scrierile sale timpurii nu s-au bucurat de prea mare succes, începând cu 1863, romanele sale au cucerit publicul din întreaga lume.
Potrivit publicistului Simion Săveanu, Jules Verne ar fi făcut o pasiune pentru România şi chiar ar fi vizitat meleagurile noastre, la îndemnul uneia dintre iubitele sale, care avea origini româneşti. Astfel, în volumul „Pe urmele lui Jules Verne în România“, publicat de Simion Săveanu în 1980, autorul afirmă că, deşi se spune că n-a părăsit niciodată oraşul francez Nantes, Jules Verne ar fi făcut un sejur incognito în munţii noştri, rezultatul fiind romanul SF „Castelul din Carpaţi“.
Potrivit acestuia, între anii 1882 şi 1884, după ce a cunoscut-o pe Luiza (Louise) Müller, originară din Transilvania, mai precis din Homorod (judeţul Braşov), între cei doi s-a înfiripat o poveste de iubire Astfel, la îndemnul ei, celebrul scriitor francez ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti, la Braşov şi, în final, la Homorod.
Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, aflat în satul Suseni, judeţul Hunedoara, care i-ar devenit sursă de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi”, publicat în anul 1892, a cărui acţiune este plasată în România.
De altfel, publicistul român indică alte patru romane ale lui Jules Verne, din cele 65 câte a scris, care au legătură cu România. „Mathias Sandorf“ (contele maghiar, un fel de Monte-Cristo al lui Jules Verne, are un castel în Transilvania), „Kéraban încăpăţânatul“ (o parte a acţiunii se desfăşoară în Dobrogea şi la Marea Neagră: în periplul său în jurul Mării Negre, Kéraban trece prin Dobrogea), „Claudius Bombarnac“ (personaje de origine română: în vagoanele trenului Marele Transasiatic se află un călător clandestin român, Cincu, plecat s-o întâlnească pe logodnica sa, Zinca, la Pekin), „Pilotul de pe Dunăre“ (acţiunea se desfăşoară de-a lungul Dunării, implicit ultima etapă a călătoriei pe Dunăre are loc de la Porţile de Fier până-n Delta Dunării).
1834: S-a născut Dmitri Ivanovici Mendeleev, părintele sistemului periodic al elementelor
Dmitri Mendeleev a fost unul dintre cei mai însemnaţi chimişti. Pasiunea sa pentru chimie s-a concretizat prin descoperirea legii periodicităţii şi crearea tabelului periodic al elementelor, una dintre realizările ştiinţei foarte cunoscute şi apreciate la nivel mondial, conform www.famousscientists.org.
Dmitri Mendeleev a înţeles că proprietăţile elementelor erau deosebit de importante, drept care a notat cele 65 de elemente cunoscute, până la acel moment, pe nişte bucăţi de hârtie asemănătoare cărţilor de joc, după care a notat proprietăţile fundamentale ale fiecărui element în parte, inclusiv greutatea atomică.
Tabelul Periodic al Elementelor a fost dat publicităţii în 1869.
Dmitri Mendeleev devenise foarte cunoscut şi a fost recompensat în 1882 cu medalia Davy a Societăţii Regale Britanice, iar în 1905 cu cea mai înaltă distincţie acordată de aceeaşi instituţie - Medalia Copley. În acelaşi an, a fost ales membru în Academia Regală de Ştiinţe a Suediei. Elementul 101 este denumit Mendelevium în onoarea sa.
Amurit la Sankt Petersburg la 2 februarie 1907, cu doar şase zile înainte să împlinească 73 de ani.
1880: Germania, Franţa şi Marea Britanie au recunoscut independenţa de stat a României
Pe 8 februarie 1880, România a marcat un moment deosebit în istoria sa, primind recunoașterea oficială a independenței sale de către marile puteri europene: Franța, Germania și Marea Britanie.
Această recunoaștere a reprezentat o încununare a eforturilor politice, diplomatice și militare începute în 1877, odată cu ruperea irevocabilă a legăturilor de vasalitate față de Imperiul Otoman.
1894: A murit dramaturgul român Iorgu Caragiale
Iorgu Caragiale s-a născut în 1826 şi a urmat cursurile Şcolii de Muzică a Cadeţilor, după care s-a apucat de actorie şi a făcut parte, din toamna anului 1864 până în vara lui 1865, din trupa lui Matei Millo, conform „Dicţionarului general al literaturii române”, apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).
În timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi-a alcătuit o trupă cu care dă spectacole la Podul Mogoşoaiei. Primele sale scrieri publicate au fost „Cometul sau Astronomul voiajor” (1857) şi „Jelbaru” (1857).
A scris cântecele comice în maniera lui V. Alecsandri. Alte scrieri: „Surdul” (1857), „Cântecul românilor la primirea în Bucureşti a prinţului lor Alexandru-Ioan I” (1859), „Moş Trifoi sau Cum ţi-i aşterne aşa-i dormi” (1859), „Nu e pentru cine se găteşte, ci pentru cine se nimereşte” (1866), „Martirii Candiei” (1867), „Cântecul deputaţilor şi al desperatului” (1871).
1899: S-a născut fizicianul român Theodor V. Ionescu, membru titular al Academiei Române
Theodor V. Ionescu a fost profesor la Catedra de Fizică Experimentală a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, contribuind la utilarea laboratoarelor existente, la construirea unui mare şi modern laborator în noua clădire a Universităţii.
A studiat problema vitezei sunetului în lichide, a inventat un oscilator de joasă frecvenţă în arcul de mercur, a studiat experimental şi teoretic, între 1931-1932, propagarea undelor electrice în gaze ionizate, reuşind să stabilească formula vitezei de propagare.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări: „Vitesse du son dans les liquides” (1924), „Effet Joule et theorie de Bohr” (1924), „Electrons libres de gaz ionises dans le champ magnetique” (1932), „Absorbtion d’energie dans gaz ionises” (1933), „Structure de l’ion negatif” (1940), „Electricitatea” (1962) etc. Membru corespondent (2 iul. 1955), apoi membru titular (21 mart. 1963) al Academiei Române, Laureat al Premiului de Stat, Theodor V. Ionescu a murit la 6 noiembrie 1988.
1907: Răscoala ţăranilor din satul Flămânzi (jud. Botoşani)
Răscoala țărănească din 1907 a început în Flămânzi, Botoșani, pe 21 februarie (8 februarie, stil vechi), extinzându-se apoi în întreaga țară. Represiunea armatei a dus la pierderi umane semnificative. Sub lozinca „Vrem pământ!”, a început marea răscoală ţărănească ce a cuprins, în aproape două luni, majoritatea judeţelor Moldovei şi Munteniei.
Evenimentele s-au escaladat rapid, iar guvernul conservator a fost înlocuit de liberali. Starea de urgență a fost declarată, iar armata a intervenit brutal împotriva răsculaților. Numărul exact al victimelor este controversat, variind între 2.000 și 11.000 de țărani uciși.
1924: Prima execuţie cu gaz letal, în Nevada, SUA
Prima execuție cu gaz letal din Nevada, SUA, a avut loc pe 8 februarie 1924. Condamnatul la moarte a fost un deținut numit Gee Jon, un imigrant chinez condamnat pentru uciderea unui conaţional în cadrul unei dispute, într-un salon de jocuri din orașul Las Vegas. Gee Jon a fost ales pentru a fi subiectul acestei noi metode de execuție, iar procedura a fost efectuată în închisoarea statală din Carson City, Nevada.
Execuția cu gaz letal a fost concepută pentru a fi o metodă considerată mai puțin brutală și mai eficientă din punct de vedere tehnic. Condamnatul era plasat într-o cameră special construită, numită „camera gazului”, unde i se administra un amestec de gaze letale, în special cianură de hidrogen. Această substanță chimică creează o reacție chimică în organism, ducând la incapacitatea acestuia de a utiliza oxigenul și, în cele din urmă, la moarte.
1946: S-a născut actriţa Cristina Stamate
Prezenţă activă pe platourile de filmare, la radio sau pe scenă, Cristina Stamate s-a născut la 8 februarie 1946, în București, şi zeci de ani şi-a încântat spectatorii cu farmecul şi talentul său, în ruluri din filme precum „Grăbește-te încet” (1982) și „Secretul lui Bachus” (1984).
A avut nenumărate spectacole la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, având roluri îi piese precum „Arca lui Nae și Vasile”, „Bufonii regelui”, „Dai un ban, dar face”, „Idolul femeilor”, „Nimic despre papagali”, „Poftă bună lui Tănase”, „Revista revistelor”, „Te aștept diseară pe Lipscani”, „Ura... și la gară”, și „Vara nu-i ca iarna”.
În domeniul televiziunii, a colaborat cu Teatrul Național de Televiziune și Teatrul Național Radiofonic, contribuind la producții precum „Evantaiul” și „Scene din viața lumii mari”, sau „Stăpânul tăcerii”.
A murit la vârsta de 71 de ani, în data de 27 noiembrie 2017, în București.
1949: S-a născut actriţa Brooke Adams
Brooke Adams s-a născut pe 8 februarie 1949, în New York City, SUA şi şi-a început cariera în lumea artei încă de la o vârstă fragedă, fiind atrasă de frumusețea și expresivitatea actoriei. A studiat la prestigiosul Actors Studio din New York, unde a avut ocazia să-și dezvolte și să-și perfecționeze abilitățile actoricești.
Printre alte filme notabile în care a apărut se numără „Invasion of the Body Snatchers” (1978), „The Dead Zone” (1983), „Key Exchange” (1985), și „The Baby-Sitters Club” (1995). Performanțele sale calde și autentice au contribuit la conturarea unei cariere solide și variate în lumea cinematografiei.
Pe lângă film, Brooke Adams și-a adus contribuția în domeniul televiziunii, apărând în seriale precum „Moonlighting”, „Family” și „Monk”. În paralel cu cariera sa în industria filmului și televiziunii, ea și-a continuat angajamentul față de teatru, jucând în numeroase producții de pe Broadway și din teatre regionale.
1979: A murit scriitorul şi traducătorul Alexandru A. Philippide
Ca scriitor, Alexandru A. Philippide a debutat în 1919, în revista „Însemnări literare”, cu poezia „Cântecul câtorva”. A colaborat cu versuri, proză, evocări şi studii literare în cele mai prestigioase publicaţii ale vremii: „Adevărul literar şi artistic”, „Cugetul românesc”, „Dimineaţa”, „Gândirea”, „Lumea literară”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Viaţa românească” ş.a.
Ca poet a debutat editorial în 1922, cu volumul „Aur sterp”, urmat de „Stânci fulgerate” (1930), „Visul în vuietul vremii” (1939), „Monolog în Babilon” (1967). Eseurile sale estetice le-a adunat în volumele „Studii şi portrete literare” (1963), „Scriitorul şi arta lui” (1968), „Consideraţii confortabile” (2 vol., 1970 şi 1972), „Puncte cardinale europene - orizont romantic” (1972), „Studii şi eseuri” (2 vol.,1978) ş.a. În 1942, i-a apărut volumul de nuvele „Floarea din prăpastie”.
A tradus din creaţia lui Beaudelaire, Goethe, Heine, Lermontov, Novalis, Poe, Puşkin, Rilke etc., traduceri reunite în volumul „Flori de poezie străine răsădite în româneşte” (1973). A fost distins cu „Meritul Cultural” (1964), cu Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România, fiind, de asemenea, laureat al Premiului „Herder”.
Membru corespondent (2 iul. 1955), apoi membru titular (21 mart. 1963) al Academiei Române, a fost şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Filologice, Literatură şi Arte a Academiei Române (1965-1974). A murit la Bucureşti.
2006: Otto J. Schaden anunţa public descoperirea unui nou mormânt de faraon în Valea Regilor
Egiptologul american Otto J. Schaden a fost directorul „Amenmesse Tomb Project” al University of Memphis (Tennessee) şi a cercetat mormintele WV23, WV24 și WV25 partea occidentală din Valea Regilor, în Egipt.
Deşi mormântul aflat „la 45 de pași depărtare de mormântul lui Tutankhamon” fusese descoperit pe 10 martie 2005, Otto J. Schaden şi echipa sa au anunţat oficial faptul că au descoperit KV63 pe 8 februarie 2006.
Este vorba de o cameră intactă, care la început a fost considerată un mormânt în adevăratul sens al cuvântului; în realitate însă se pare că este vorba de o dependință aparținând complexului lui Tutankhamon. Excavările arheologice s-au desfășurat lent, din martie până în iulie 2005.
În această cameră au fost descoperite 7 sarcofage, printre care unul ale cărui dimensiuni vorbesc de un copil, 28 de vase mari umplute cu lucruri artizanale și țesături. Pe sarcofage au putut fi descoperite nume și titluri.
2009: A fost ucis handbalistul Marian Cozma, campion al României și Ungariei și câștigător al Cupei Cupelor EHF
În noaptea fatidică din 2009, când a fost ucis, Marian Cozma se afla în discoteca Patriota Lokal din orașul maghiar Vesprem împreună cu alți colegi, pentru a sărbători nașterea copilului unuia dintre colegii săi.
În urma unei altercaţii, handbalistul român a fost atacat de trei bărbaţi aflaţi în club, fiind înjunghiat de trei ori, inclusiv în inima. Alți doi colegi, croatul Ivan Pesic și sârbul Zarko Sesumau, fost și ei atacați, primul fiind înjunghiat în rinichi, iar cel de-al doilea suferind un traumatism cranio-cerebral.
Marian Cozma mai fusese implicat într-un incident asemănător în 2005, când a fost înjunghiat de un grup de opt persoane, suporteri ai unei echipe adversare, la București, scăpând cu viață și reușind să revină în scurt timp pe teren.
Verdictul în procesul asasinilor lui Marian Cozma a fost: Raffael Sandor şi Nemeth Gyozo au primit pedeapsa cu închisoare pe viaţă, în timp ce Sztojka Ivan, 20 de ani închisoare, fără drept de eliberare mai devreme de 15 ani.
În memoria lui Marian Cozma, Comitetul Director al Federaţiei Romane de Handbal a decis că Centrul Naţional Olimpic de Excelentă de la Sighişoara să poarte numele sportivului, iar în Veszprem i s-a ridicat o statuie.
2019: A murit dramaturgul andaluz Salvador Távora
Salvador Távora Triano s-a născut pe 3 aprilie 1930, la Sevilla și a fost un actor și regizor de teatru spaniol, cunoscut pentru contribuțiile sale la teatrul independent andaluz și legătura sa strânsă cu lumea flamenco.
Pe lângă teatru, încă de la o vârstă fragedă Salvador Távora și-a dezvoltat pasiunea pentru flamenco și corrida, devenind cunoscut ca matador de novillos în arenele din Ubrique, Utrera și La Maestranza din Sevilla.
Pe lângă activitatea sa în spectacolele flamenco tradiționale, Távora a fost un promotor al unei noi expresii andaluze, reflectând realitățile sociale ale regiunii. În anii '70, a fondat spectacolul „Quejío”, marcând începutul colaborării cu grupul de teatru La Cuadra. Prin implicarea sa în căutarea identității culturale și istorice, Távora a devenit recunoscut și respectat atât la nivel local, cât și internațional.
Salvador Távora, a încetat din viață pe 8 februarie 2019.
Se încarcă comentariile...
