10 noiembrie: România a fost lovită de un cutremur devastator, de 7,4 grade. Replicile au continuat până în luna decembrie

Pe 10 noiembrie, în 1940, timp de 46 de secunde, România a fost zguduită de primul mare cutremur din perioada contemporană, soldat cu pierderi importante de vieţi omeneşti şi importante pierderi materiale. Tot într-o zi de 10 noiembrie, în 1895, scriitorul arheologul român Alexandru Odobescu se sinucidea cu o supradoză de morfină.

1508 - prima carte tipărită în Țara Românească

La 10 noiembrie 1508, după aproximativ 50 de ani de când Johannes Guttenberg publicase prima sa lucrare întiraj mare, a apărut în şi în Țara Românească prima carte tipărită.

Este vorba despre „Liturghierul slavon”, care a apărut din inițiativa domnitorului Radu cel Mare (1495-1508), fiind tipărită de călugărul Macarie la Mânăstirea Deagu, aflată în apropierea oraşului Târgovişte.

Născut în Serbia, călugărul Macarie învăţase tehnica tiparului la Veneţia şi a fost adus în Ţara Românească de Radu cel Mare pentru a înfiinţa prima tiparniţă.

1759: s-a născut poetul şi dramaturgul german Friedrich von Schiller

Deşi a fost atras încă din copilărie de latura estetică, de literatură şi creaţie, Friedrich von Schiller a fost înrolat, la doar 14 ani, la ordinul ducelui Karl Eugen, în Academia Militară, o instituție cu cel mai desăvârșit spirit cazon, unde se va forma spiritul rebel al viitorului poet. După opt ani începe studiul medicinei, devenind în 1780 medic militar al unui regiment din Württemberg, potrivit wikipedia.

Considerat unul dintre clasicii poeziei germane, opera lui Friedrich von Schiller s-a înscris pe aceeaşi traiectorie cu cea a lui Shakespeare, J.J. Rousseau și a altor poeți germani din curentul Sturm und Drang („Furtună și Avânt”), el atribuind artei, literaturii și teatrului un rol fundamental în emanciparea omului,.

Ultima parte a vieţii şi creaţiei sale a fost marcată de prietenia cu Goethe, prietenie considerată unică în istoria literaturii, prin modul în care personalităţile lor puternice se completau reciproc.

1891: a murit poetul francez Arthur Rimbaud

Precursor al simbolismului francez, Arthur Rimbaud a început să scrie versuri la vârsta de 10 ani, iar în 1870 publică prima sa scriere, intitulată „Les étrennes des orphelins”.

În acelaşi an, fuge de acasă la Paris, unde, în cele din urmă ajunge într-o instituţie pentru minori, de unde este scos şi trimis din nou acasă de un prieten de familie. Un an mai târziu, la 17 ani scrie poemul esoteric „Corabia beată”, pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine, care îl invită să locuiască la el şi cei doi mari poeţi francezi încep o relaţie amoroasă, care va dura 2 ani şi se va sfârşi cu o ruptură definitivă, după ce Paul Verlaine încearcă să-l ucidă şi îl răneşte grav.

Pentru Arthur Rimbaud, spirit rebel şi nonconformist, urmează o perioadă de peregrinări și vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, unde, pentru a se întreţine, practică diverse meserii, printre care prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și ia parte la expediții în Etiopia și Somalia.

În afara unei bogate corespondențe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, a revenit în 1891 în Marsilia natală, unde moare la 10 noiembrie, în dureri sălbatice din cauza unei cangrene, la vârsta de 37 de ani.

1895: S-a sinucis scriitorul şi arheologul român Alexandru Odobescu

Născut la București, Alexandru Odobescu este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi arheologi români, deţinând timp de un an funcția de ministru al Monumentelor (1863-1864).

Profesor de arheologie la Universitatea din București, Alexandru Odobescu este considerat părintele arheolofiei în România, fiind autorul unui important tratat de istorie a arheologiei, „Istoria arheologiei” (1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa.

Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. Urmând ideile „Junimii”, a înţeles că literatura adevărată trebuie să exprime spiritul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor.

Autor al unei opere literare şi ştiinţifice de o reală valoare, în viaţa personală se confruntă cu mari dificultăţi când, căsătorit fiind, Alexandru Odobescu se îndrăgosteşte de o profesoară de geografie cu 30 de ani mai tânără decât el, fosta soţie a lui Alexandru Davila, şi, respins de aceasta alege să-şi pună capăt zilelor cu o supradoză de morfină, de care devenise dependent.

1919: s-a născut Mihail Kalașnikov, proiectantul celebrei arme de asalt AK-47

Mihail Kalaşnikov s-a născut pe 10 noiembrie 1919, în satul Kuria, în regiunea Altai din sudul Rusiei, fiind  al 17-lea din cei 19 copii ai familiei, dintre care au supravieţuit 8.

Adaptat la viaţa dură din Siberia, Mihail Kalaşnikov a manevrat arme de foc încă din copilărie, când îşi însoţea tatăl la vânătoare. Din aceeaşi perioadă datează şi pasiunea sa pentru construcţii tehnice, dar şi pentru literatură, el declarând că, dacă nu ar fi venit războiul, probabil ar fi ajuns scriitor.

Viaţa a făcut ca, la 18 ani, Mihail Kalaşnikov să se angajeze la un depou de locomotive, apoi, la Alma-Ata, ca secretar tehnic, la căile ferate, până în toamna anului 1938, când a fost este înrolat în Armata Roşie. 

Calităţile sale de inventator au fost remarcate încă din timpul serviciului militar, când a reuşit să aducă mai multe îmbunătăţiri la sistemele de tragere ale tancurilor, astfel că Mihail Kalaşnikov ajunge la Şcoala tehnică de tancuri din Kiev, unde proiectele sale au fost testate şi aplicate.

În octombrie 1941, Kalashnikov este rănit în timpul luptelor de la Briansk, astfel că, pentru a-şi ocupa timpul cât a fost internat, s-a gândit să proiecteze un pistol-mitralieră. La acea vreme, Armata Roşie lupta cu puşti Mosin, armele automate fiind în număr foarte mic.

După mai multe proiecte fără succes, Kalaşnikov îşi concentrează eforturile pentru crearea unei arme de asalt care să utilizeze cartuşele M 43, iar rezultatul a fost AK 47 (Avtomat Kalaşnikov 47), care a ajuns să domine industria armelor militare ruseşti, iar apoi să se bucure de succes în întreaga lume.

1925: s-a născut actorul britanic Richard Burton

Celebrul actor Richard Burton a fost nominalizat la Oscar de şapte ori, însă nu a primit niciodată distincţia.

Împreună cu Liz Taylor, a format unul dintre cele mai mediatizate cupluri. Relația lor a făcut obiectul a numeroase speculaţii pe scena hollywoodiană. Povestea lor a început în 1963, în timpul filmărilor pentru „Cleopatra“. Un an mai târziu, cei doi se căsătoreau. În 1974 au divorţat, însă despărţirea nu a durat prea mult, căci s-au recăsătorit în 1975.

Liz Taylor şi Richard Burton au apărut în 11 filme împreună şi s-au aflat în atenţia publicului pentru mult timp. „Am fost extrem de norocos toată viaţa mea, dar cel mai mare noroc a fost Elizabeth“, a scris Burton, în deschiderea jurnalului din 1968.

A murit în august 1984, din cauza unei hemoragii cerebrale, la fel cum a decedat şi tatăl său.

1940: România a fost lovită de un cutremur devastator, de 7,4 grade

La 10 noiembrie 1940, un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter a zguduit România pentru 46 de secunde. Epicentrul seismului a fost în zona Vrancea, la o adâncime de aproximativ 133 de kilometri.

Pentru că în acel moment în România se declanșase cel de-Al Doilea Război Mondial, nu există informaţii foarte precise, astfel că numărul victimelor a fost doar estimat. Se apreciază, însă, că acestea ar fi fost de 1.000 de morți, majoritatea în Moldova, și circa 4.000 de răniți. În 1982, memoriile publicate de vicepremierul României la momentul evenimentului indicau 593 de morți și 1.271 de răniți în toată țara.

Cele mai afectate au fost oraşele din sudul şi centrul Moldovei şi nord-estul Munteniei, unde s-au înregistrat pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, oraşul Panciu fiind aproape complet distrus, precum şi penitenciarele de la Doftana şi Mărgineni.

În Transilvania, cel mai afectat oraș a fost Brașovul, unde s-au prăbușit mai multe clădiri şi o parte din Fabrica de Zahăr Bod, urmat de Sfântul Gheorghe, Covasna şi Târgu Secuiesc.

Seismul a fost resimţit puternic şi în Bucureşti, unde a produs importante distrugeri şi a provocat sute de morţii. Au fost afectate zeci de clădiri din Capitală, inclusiv monumente de arhitectură precum Ateneul Român, Teatrul Naţional, Opera, Banca Naţională, Casa de Depuneri ori Palatul Justiţiei.

Atunci s-a prăbuşit turnul complexului Carlton, un simbol al Bucureştiului interbelic şi una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, construit din beton-armat pe 14 niveluri, înalt de peste 45 de metri. În clădire se aflau peste 200 de persoane în momentul cutremurului, majoritatea pierzându-şi viaţa.

La începutul lunii noiembrie, înaintea cutremurului de 7,4, s-au produs, însă, mai multe seisme de peste 4 grade pe scara Richter. Astfel, la 8 noiembrie 1940, a fost înregistrat unul de 5,5 grade şi o zi mai târziu, în după-amiaza de 9 noiembrie 1940, s-au înregistrat câteva cutremure slabe, locale, în zona orașului Panciu,[1] mișcări care au trecut aproape neobservate de populație.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5 grade, potrivit wikipedia.

Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8:34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, replică ce a fost, se pare, resimțită ușor și la București.  Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat.

Studiile ulterioare au ajuns la concluzia ca marele cutremur din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior, cel mai profund, al blocului litosferic, undeva intre 135-160 km adâncime.

Bilanţul oficial total al cutremurului din 1940 nu a fost niciodată finalizat şi făcut public.

1945: s-a născut poetul român George Țărnea

George Tărnea a fost fiul basarabeanului Grigore Țărnea și al oltencei Maria Țărnea. S-a născut în Șirineasa, în acte fiind trecut Ghiorghe.

Supranumit poetul iubirii, George Tărnea a colaborat la numeroase reviste de literatură: România literară, Contemporanul, Luceafărul, Convorbiri literare, Astra, Tribuna, Steaua, Ateneu, Orizont, Tomis, Orizont literar, Timpul, Ramuri etc.  A murit în 2003.

2009: a murit actorul Gheorghe Dinică

Pe 10 noiembrie 2009 România îl pierdea pe unul dintre cei mai mari artişti ai săi.

Gheorghe Dinică a rămas în conştiinţa publicului drept un actor desăvârşit. De-a lungul celor 75 de ani ai vieţii sale, a jucat în 73 de filme şi în mai multe piese de teatru, seriale de televiziune.

Actorul, Deşi în actele de stare civilă apare ca dată de naştere 1 ianuarie 1934, actorul povestea că s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1933.

Dragostea pentru film a venit, aşa cum se întâmpla în cazul copiilor din Bucureştiul interbelic, prin prezenţa la cinematografele Capitalei unde rulau filme cu monştrii sacri ai marelui ecran mondial.

La 23 de ani, în 1957, Gheorghe Dinică şi-a văzut visul cu ochii, fiind admis la IATC, după ce jucase în trupe de teatru (amatori) încă din 1954. A absolvit Institutul în 1961, la clasa marii actriţe Dina Cocea. În acelaşi an, a debutat în teatru cu rolul comisarului Goole din piesa de teatru „Inpsectorul de Poliţie”.

Doi ani mai târziu, debuta în cinematografie, în 1963, apărând în filmul „Străinul”.

Monumentalul Gheorghe Dinică a fost considerat tipul „băiatului rău”, care acţionează mereu cu zâmbetul pe buze. De departe, rolul legionarului Paraipan din filmele „Un comisar acuză” şi „Revanşa” l-au făcut celebru.

Rolul în care a intrat cel mai bine în pielea personajului este cel al avocatului Stănică Raţiu din ”Felix şi Otilia”, film inspirat de romanul ”Enigma Otiliei”.

A interpretat roluri memorabile şi în filme cu subiecte din viaţa muncitorilor şi ţăranilor și a dat viaţă pe marele ecran şi unor personaje de tipul „majordomului-confident”.

 După Revoluţie, a revenit la rolurile de „băiat rău”, interpretând rolul unui traficant în „Liceenii în alertă”, rolul unui director de cinematograf în „Patul conjugal”, rolul unui „protector” al cerşetorilor ilegali în ”Filantropica”.

Ultimul rol al carierei sale a fost în serialul „Aniela”, în care maestrul Gheorghe Dinică a dat viaţă bătrânului general Grigorie Vulturescu.

2020: a murit actorul Vladimir Găitan

Născut la 2 februarie 1947, la Suceava, actorul Vladimir Găitan şi-a făcut debutul pe scena Teatrului de Comedie, unde a interpretat roluri în piese precum „Trei surori”, „12 oameni furioși” și „Turnul de Fildeș”.

În anul 1969a fost distribuit în primul său rol în cinematografie, în filmul „Reconstituirea”. De asemenea, a jucat și pe scena Teatrului Nottara în următoarele piese: „Întâlnire la Sunles” și „Îngeri de America”. În anul 2001, a devenit director al Teatrului Nottara.

A avut numeroase colabotări cu regizorul Sergiu Nicolaescu, care l-a distribuit în multe dintre filmele sale, precum „Zile fierbinţi”' (1975), „Accident”' (1976), „Pentru patrie” (1977), „Ultima noapte de dragoste” (1979), „Duelul” (1981), „Întâlnirea” (1982), „Wilhelm Cuceritorul”, co-producţie franco-română (1982), „Noi, cei din linia întâi” (1985), „Francois Villon - poetul vagabond” (1987), „Mircea” (1988), „Coroana de foc” (1990), „'Oglinda - Începutul adevărului” (1993), „15” (2005), „Goldberg – Supravieţuitorul” (2008), „Poker” (2010).

A jucat și în serialele și telenovelele: „Roberta”, „Căsătorie imposibilă”, „Daria, iubirea mea”, „Cu un pas înainte”, „Inimă de țigan”, „State de România - Student la Sorbona”.