Ruşinea Europei: ţara agrară România a importat mâncare de peste două miliarde de euro în primul semestru, un record istoric
0În prima jumătate a acestui an, România a cumpărat de pe pieţele internaţionale produse agroalimentare de peste două miliarde de euro, cu 100 de milioane de mai mult decât în aceeaşi perioadă din anul trecut, care a fost unul secetos.
Unul dintre cele mai ruşinoase paradoxuri ale economiei româneşti se conturează din nou prin statisticile oficiale: pe de-o parte, producţia autohtonă din agricultură a consemnat, în primul semestru din 2013, un record al ultimilor opt ani, iar de cealaltă parte şi importurile de alimente au consemnat un record, ajungând la suma totală de 2,06 miliarde de euro.
Balanţa alimentară, pe deficit
Din datele privind comerţul exterior, raportate astăzi de Institutul Naţional de Statistică, reiese că în semestrul I 2013 România a exportat produse agroalimentare în valoare totală de 1,5 miliarde de euro (6,7% din total exorturi) şi a importat alimente de 2,06 miliarde de euro (7,9% din total importuri), rezultând astfel un deficit comercial de peste 500 de milioane de euro.
Altfel spus, cu toate că producţia de grâu, secară şi alte sortimente de bază a crescut atât de mult încât – statistic vorbind – va trage în sus întreaga economie, România a mai mai şi importat alimente, băuturi şi tutun dinafara graniţelor într-o măsură ce depăşeşte ca valoare importurile din perioadele similare a anilor trecuţi. Chiar şi pe cele din anii secetoşi.
Diferenţe de cantitate şi de calitate
Cum se explică aceste fenomene? În primul rând, să nu uităm că – tot potrivit statisticilor oficiale – comerţul nostru exterior cu alimente are o particularitate inedită: la export trimitem produse ieftine, brute, neprelucrate, iar de peste graniţă aducem alimente scumpe, finite sau cu un grad ridicat de prelucrare. Deci diferenţele valorice dintre exporturi şi importuri vin şi din calitatea mărfurilor agroalimentare, nu numai din cantităţile livrate, respectiv achiziţionate.
În al doilea rând, organizarea internă a industriei agroalimentare româneşti favorizează mai mult importurile decât sursele autohtone de hrană. Reprezentanţii mediului de afaceri din acest sector au tot propus soluţii, dar acestea au fost sistematic ocolite.
„Este o inepţie să încurajăm importurile de legume, fructe şi carne, în timp ce producţia românească se strică pe ogoare de multe ori sau este vîndută la preţ de nimic. Acum nu facem decât să-i descurajăm pe producătorii autohtoni, în timp ce preţul mâncării în coşul zilnic al românilor este în continuă creştere“, spun liderii patronatelor cu profil agricol.
Ei au arătat că principala cauză pentru care importăm alimente este că produsele noastre agricole nu pot fi stocate, neexistând suficiente spaţii în silozuri.