Românii și bulgarii muncesc semnificativ mai mult decât media cetățenilor UE

Românii și bulgarii au muncit semnificativ mai mult decât alți muncitori din Uniunea Europeană, aflându-se pe primele două poziții din UE, arată un nou studiu publicat de institutul francez Rexecode Institute.

Potrivit datelor colectate de Rexecode Institute, în 2022 bulgarii au lucrat 1.993 de ore pe an, în timp ce media la nivelul UE a fost de 1.679 de ore lucrate anul trecut. Românii sunt pe primul loc în Uniunea Europeană cu 2.029 de ore lucrate anul trecut, urmaţi de greci cu 1.979 de ore lucrate.

Sub media din UE sunt cetăţenii din Ţările de Jos, Danemarca, Finlanda, Suedia, Austria şi Germania, unde oamenii au lucrat 1.600 de ore pe an.

Cea mai recentă actualizare se referă la anul 2022. Aceasta încorporează modificările metodologice aduse de Eurostat la Ancheta privind forța de muncă în 2021, în special pentru a corecta riscurile de comparabilitate între țări identificate în anchetele anterioare. Aceasta confirmă faptul că Franța este, după Finlanda, țara cu cel mai mic timp de lucru anual efectiv pentru angajații cu normă întreagă. Față de Germania, diferența este de 122 de ore, adică echivalentul a trei săptămâni de lucru. Anul 2022 rămâne un an de criză, încă perturbat de pandemia Covid-19 și de criza energetică, dar acești elemente nu reprezintă factori de distorsiune a comparațiilor între țări într-o direcție mai degrabă decât în cealaltă. 

Rexecode Institute realizează o comparație a orelor de lucru în țările Uniunii Europene, pe baza datelor special extrase de Eurostat din Ancheta europeană asupra forței de muncă. Din punct de vedere macroeconomic, cu alte cuvinte pentru a măsura contribuția efectivă la producție, indicatorul relevant este timpul de lucru anual efectiv pentru angajații cu normă întreagă. Timpul de lucru efectiv este, de fapt, timpul de lucru efectiv lucrat pe parcursul anului, spre deosebire de alte noțiuni de timp, cum ar fi timpul de lucru săptămânal obișnuit, care nu iau în considerare perioadele de absență (pentru concediu, boală etc.). Comparația făcută pentru salariații cu normă întreagă este cea care reflectă cel mai bine cadrul de reglementare, spre deosebire de alte domenii (timp parțial, activități independente) pentru care durata este, de asemenea, rezultatul altor factori, în special comportamentul întreprinderilor și al salariaților (timp parțial ales sau suferit, de exemplu).