De ce ne enervează bogații? Morala ascunsă din spatele judecăților despre avere

Percepția legată de bogăție trece, cu siguranță, prin stomac. Dar și prin educație, cultură și valori morale. De la felul în care am fost crescuți până la lumea digitală care glorifică succesul rapid, judecata noastră despre bani spune mai mult despre noi decât despre cei care îi au.

„Percepția legată de bogație trece, cu siguranță, prin stomac. Depinde de cât de bine o duci, de nivelul financiar la care te afli, de modul în care ai fost crescut, de valorile bulei în care trăiești. Una este să te naști într-o familie bogată, să nu-ți lipsească nimic și alta este să provii dintr-o familie săracă, în care accesul la bunăstare este mult mai dificil”, explică, pentru „Adevărul”, Adrian Negrescu, analist economic.

În opinia sa, de aici, în linii mari, rezidă și percepția diferintă în privința bogăției, asta dincolo de un alt aspect care contează: educația.

„Un om cultivat, care înțelege cu adevărat lumea în care se află, va avea o concepție total diferită față de cel fără școală, focusat pe tot ceea ce strălucește: un ideal la care nu are acces”, explică el.

În plus, bogăția, tot mai mult, este influențată de percepția publică, de social media, de exemplele de succes pe care le vedem în prim-plan, pe telefon, în spațiul public. „Și acolo, dincolo de factorul aspirațional, această grilă asociată nivelul intelectual, educației și culturii, cerne valorile și situează bogăția pe diferite niveluri, în funcție de percepție”, mai spune Adrian Negescu. Bogăția are legătură, bineînțeles, și cu moralitatea.

„Nu mă întreba cum am făcut primul milion este o expresie care, din păcate, este aplaudată tot mai mult în societate, moralitatea fiind trecută în subsidiar atunci când vine vorba de calea spre îmbogățire”, susține economistul.

Aici intervine și rolul statului, cel care are toate pârghiile de a canaliza bunăstarea, bogăția, pe căile licite, sancționând evaziunea, încălcarea legii și prezentând public exemplele negative de îmbogățire ilegală, potrivit declarațiilor sale.

La rândul ei, Maria Drăgușin, sociolog, punctează: „Nu este greșit să ai mulți bani, dar bogăția capătă adevărat sens abia prin felul în care este trăită și înțeleasă în societate. În România, trecerea de la comunism, cu idealul său de egalitate, la o lume marcată de diferențe economice foarte vizibile, a făcut ca mulți să asocieze banii cu corupția sau privilegii nedrepte. Pierre Bourdieu ne amintește că averea este doar o formă de capital; fără educație, gusturi și relații sociale, banii pot fi percepuți ca nejustificați sau goi de valoare.”

Conform declarațiilor sale, pentru tineri, bogăția poate fi un teren de provocări în contextul social actual: dorința de a se afirma, de a-și construi identitatea și de a-și urma visele se lovește adesea de bariere economice și sociale care par imposibil de depășit. Fiecare alegere, fiecare efort de a se diferenția, de a crea propria cale, devine astfel mai greu de realizat atunci când șansele nu sunt distribuite egal, spune ea.

„A avea prea mulți bani” devine problematic doar atunci când privilegiile unei clase închid uși pentru ceilalți, limitând dezvoltarea și implicarea socială. „Dar atunci când este folosită responsabil și cu dorința de a crea oportunități și solidaritate, bogăția poate deveni o forță care sprijină nu doar pe cei care o dețin, ci și întreaga comunitate. În fond, valoarea banilor nu se măsoară doar în ceea ce cumperi, ci în ceea ce ajuți să crească în jurul tău”, continuă Maria Drăgușin  

Aceeași dinamică dintre norme culturale și valori personale se regăsește și în modul în care oamenii privesc alte forme de „exces”: de la iubire până la bogăție.

Un studiu recent publicat în The Conversation de psihologul social Jackson Trager arată că felul în care judecăm relațiile, posesiunile sau succesul nu ține doar de fapte, ci de codurile morale ale culturii în care trăim.

Concluziile studiului oferă o perspectivă interesantă asupra felului în care morala colectivă se amestecă cu economia. Cercetarea arată că percepțiile despre bogăție nu sunt doar economice, ci profund culturale.

Cercetarea relevă că oamenii care pun preț pe valori morale precum egalitatea și puritatea tind să vadă acumularea excesivă de avere ca pe ceva greșit. Iar legătura cu ideea de „puritate” e cea mai surprinzătoare: termenul, asociat de obicei cu curățenia sau sfințenia, capătă o nuanță morală neașteptată atunci când explică disprețul față de „bogații murdari”.

În țările mai dezvoltate și mai egalitare, oamenii sunt mai predispuși să condamne excesul de avere, în timp ce în societățile marcate de inegalitate, acumularea de bogăție e adesea justificată moral: văzută ca un semn al progresului sau al speranței. Studiul sugerează că, în lipsa unei distribuții echitabile a resurselor, morala se adaptează sistemului economic: cei din medii mai sărace tind să vadă succesul material ca legitim, iar cei din societăți prospere îl privesc ca pe un potențial dezechilibru.

Autorul ridică, totodată, o întrebare provocatoare: atunci când oamenii din țările privilegiate condamnă miliardarii, o fac din empatie față de injustiția globală sau dintr-o vinovăție subtilă legată de propriul confort?