Exclusiv Cum ne păstrăm slujba în 2026? „Trebuie să improvizăm ca să nu rămânem afară, unde vine gerul Siberiei”

Industria IT și auto, care au tras înainte economia României anii trecuți, anunță un val de disponibilizări pentru 2026. Expertul HR Doru Șupeală explică ce putem face pentru a ne păstra slujba în 2026 și semnalează lipsa de strategie: nu știm ce vor lucra românii în următorii 5 ani.

Vin vremuri grele pentru angajații din România. Scăderea cererii, peste care s-a suprapus majorarea poverii fiscale, a făcut ca tot mai multe companii din România să anunțe concedieri, în special în sectorul IT și cel de fabricare a componentelor auto. Sunt chiar industriile care, în ultimii ani, au excelat în România. Valul de concedieri început în 2025 continuă în 2026 și poate chiar și în 2027, potrivit afirmațiilor oficialilor.

Ministrul Economiei, Irineu Darău, a anunțat recent că este foarte probabil ca în sectoarele automotive și IT să continue concedierile în următorii doi ani, din cauza scăderii cererii pentru mașini noi și a interferenței inteligenței artificiale în sectorul IT.

El a vorbit și despre restrângerea activităților în aceste două domenii, lucru confirmat, de altfel, și de analiști, care au punctat datoriile enorme pe care le au unele companii și care pot duce cu ușurință la insolvențe și, implicit, noi concedieri.

Dintre companiile care au anunțat disponibilizări este Uzina Automobile Dacia din Mioveni, care, în ciuda vânzărilor bune, a anunțat că va demara, începând cu 1 martie, prima campanie de plecări colective voluntare din acest an, în contextul accelerării procesului de robotizare și al reducerii planificate a producției.

„Adevărul” a discutat cu specialistul în resurse umane Doru Șupeală despre competențele de care au nevoie angajații pentru a-și păstra slujbele în 2026.

Cum supraviețuiești în 2026?

„Cred că 2026, pentru foarte mulți oameni, va fi, ca și 2025, un an în care se vor orienta către a supraviețui. A supraviețui înseamnă, de multe ori, a face niște compromisuri doar pentru a nu fi printre primii trecuți pe lista celor de care compania se poate debarasa. E foarte trist să spun asta, dar cred că, dacă gândim pragmatic, realist va prima capacitatea de supraviețuire, care înseamnă capacitatea de a crea relații bune cu colegii, capacitatea de a fi de folos, capacitatea de a face sacrificii din timpul propriu sau din energia proprie ca să rezolvi probleme. Adică, dacă te dovedești a fi persoana fără de care nu se poate sau cel mai important om, cu siguranță te afli în siguranță. Deci va prima siguranța locului de muncă, și nu starea de bine și siguranța pe termen lung a persoanei și calitatea carierei”, explică specialistul. 

În perioadele de criză și de recesiune, oamenii se orientează mai degrabă către supraviețuire decât către dezvoltare și creștere în carieră. „Astfel că, cu siguranță, e necesar să-ți dezvolți cunoașterea, competențele, abilitățile, dar mai ales pe cele care sunt extrem de folositoare imediat companiei, adică să știi să faci lucruri pe care ceilalți nu știu să le facă, inclusiv să știi să lucrezi cu tehnologia digitală și cu automatizarea, cu roboții, cu inteligența artificială, cu toate lucrurile care țin de tehnologie modernă.”

Contează foarte mult, în același timp, conexiunile personale, capacitatea de a fi de folos, de a fi vizibil, de a fi prezent, ceea ce duce la o epuizare care nu poate să dureze foarte mult, dar care cumva te va ajuta să-ți salvezi jobul, explică el. „Din păcate, așa arată lucrurile și e foarte trist.”

Situația din zona de IT

Încă din 2025, piața de IT s-a reașezat pe principii noi: adică renunțarea la modelul de business tradițional și rudimentar al outsourcingului, al vânzării de oameni la oră. „Treaba asta nu va mai funcționa niciodată. Adică nu mai sunt clienți care să vină să zică: «Uite, am acest proiect, ți-l dau, câți oameni pe oră mă costă ca să mi-l faci?» Modelul de business trece către o zonă de consultanță cu adăugare de valoare în zona de cunoaștere, în zona de cunoaștere de business, a cunoașterii domeniului și de dezvoltare a unor platforme și proiecte pe care deja companiile de la noi le-au dezvoltat. Dar se așteaptă de la companii mult mai multă maturitate, mult mai multă competență, mult mai multă valoare intelectuală adăugată, nu doar muncă brută de codare a unor specificații pe care cineva din exterior le-a formulat.”

Companiile trebuie să scrie singure specificațiile și, mai ales, să găsească soluții de business pentru clienți, care să se transforme ulterior în specificații. „Ori partea asta a lipsit, industria încă are mari deficiențe în zona de competențe pe acest segment, dar începe să le compenseze. Practic, industria a pierdut câteva zeci de mii de angajați, în special pe cei care veniseră pentru a câștiga foarte mulți bani în industria asta, dar nu neapărat aveau pricepere, preocupare sau pasiune pentru tehnologie și pentru a rezolva probleme complexe. Au venit foarte mulți oameni în industrie, atrași de condițiile extraordinare de bune de muncă și de salariile foarte mari. Ei bine, pe aceștia, în general, companiile i-au eliminat prima dată.”

Companiile din IT care sunt în situație bună și care au reușit să se reașeze pe un drum foarte bun, în continuare, se plâng că nu găsesc oameni buni. „Adică piața este foarte plină de candidați, dar acestora le lipsește atributul mentalității pe care toată lumea îl așteaptă. Chiar dacă ai expertiză tehnică, companiile, angajatorii, nu se mai uită la asta. Pentru că expertiza tehnică este răspândită, o au cam toți sau o pot achiziționa repede. Să înveți un limbaj de programare sau să înveți o tehnologie nouă nu ia foarte mult timp. Contează, însă, ce fel de mentalitate ai, ce fel de atitudine arăți, ce fel de om ești și cât de bine te poți integra într-o companie cu o cultură sănătoasă. Și din perspectiva asta nu se găsesc oameni”, spune Șupeală.

Oamenii buni au fost securizați în companiile unde sunt. „E nevoie de oameni care se pricep, dar care au mentalitatea corectă și care au acest set de aptitudini care îi ajută să gândească, să înțeleagă problemele reale ale clienților și să propună soluții, să vină cu soluții, cu propuneri creative, cu inovație care să aducă valoare adăugată clientului.”

Lipsește strategia pe termen mediu și lung. „Ce o să muncească românii în următorii cinci ani?” 

„Ceea ce e nasol este că noi nu vedem, la nivel național și la nivel european, niciun fel de strategie pe termen mediu și lung. România a avut câteva arii de excelență, cum a fost industria auto, care a adus și care încă este importantă, dar nu mai e la nivelul la care a fost, și industria IT. Aici am avut noi zonele de progres economic și de prosperitate individuală. Adică aceste două industrii, plus altele care sunt colaterale – banking, retail etc. – au adus progres economic și social” - spune expertul. 

Acum, când vedem că industria auto europeană este în prăbușire și vedem că industria IT de la noi nu este competitivă, nu are o direcție foarte clară și nu mai primește niciun fel de sprijin strategic din partea statului, nu vedem care sunt direcțiile. „În ce investim? Pare destul de clar că zona de energie va fi în creștere, dar asta nu datorită statului și unor politici guvernamentale, ci datorită faptului că, pe plan global, preocuparea pentru energie și pentru energie modernă, tehnologie modernă în energie, este foarte puternică. Dar nu avem o orientare directă, adică nu avem o strategie națională care să ne facă să fim foarte puternici și în vârf din perspectiva asta. Nu se vede asta.”

Nu avem niciun fel de strategie, spune expertul.

„Eu mă întreb dacă, în guvernul României și la Ministerul Muncii, există o strategie: ce o să muncească românii în următorii cinci ani? Nu cred că există. Nu cred că există și nu e limpede care sunt domeniile pe care statul vrea să le sprijine. Mie nu mi se pare că facem treaba asta.”

Vedem că se închid tot mai multe capacități de producție din zona asta de activități foarte puțin tehnologizate, unde e muncă manuală și salariul foarte mic. „O parte din aceste capacități supraviețuiesc importând forță de muncă asiatică. Dar nu vedem niște arii care să se dezvolte și care să presupună o valoare adăugată mai mare prin munca noastră, adică să avem niște maiștri, niște tehnicieni, niște zone în care oamenii să lucreze la produse mai complexe, cu o valoare adăugată mai mare și care să producă niște salarii mai bune”, detaliază el.

Ar fi zona militară soluția?

Zona militară ar putea să fie o sursă de dezvoltare, dar nu este o zonă producătoare de valoare pe termen lung, spune expertul. „În sensul că cheltuielile militare intră în PIB când se produc, dar ele, prin folosire, nu produc valoare, ci se distrug. Adică, atunci când creezi o rachetă, când faci niște explozibili, în momentul în care îi folosești, scade, cum să spun eu, calitatea vieții. Pe când, dacă produci un autovehicul, acela, după ce intră pe drumuri, produce în continuare valoare, pentru că consumă combustibil, are nevoie de spălătorii, trăiesc service-urile și fabricile de piese pentru că produc piese de schimb. Pe când, la zona militară, ai făcut o rachetă, ai tras-o, ai distrus viața a 100 de oameni dintr-un oraș și gata. Din punctul acesta de vedere, e un PIB toxic produs din armament. Dar, cu siguranță, este nevoie ca întreaga Europă să facă treaba asta, pentru că e descoperită.”

Expertului nu i se pare că există o orientare pe termen lung. „Nici nu excelăm aici. Adică, dacă am avea noi niște zone de cercetare și niște produse ale noastre care ne-ar face competitivi, nu știu, am fi inventat un tip foarte performant de dronă, așa, da, era interesant, pentru că puteam face export.”

Dacă vom produce și pentru export, spune el, vom produce elemente rudimentare, cum ar fi pulberi și proiectile. „Deci nu e rău, dar nu este ceva care să ne facă să excelăm economic și să ne dea o zonă promițătoare de venituri pe termen lung pentru economie. Nu cred că acolo e rezolvarea. E necesar să avem o industrie de armament, dar nu este ceva care să ne garanteze dezvoltarea economică pe termen lung.”

„Suntem în faza în care trebuie să improvizăm ca să nu rămânem afară, unde vine gerul Siberiei.”

„Dacă e să mă întorc la întrebarea cu competențele necesare pentru păstrarea slujbei, vom merge pe competențe pe termen scurt, în zona de supraviețuire, de a-ți construi relații bune cu cei care iau deciziile și de a te arăta folositor și valoros. Nu neapărat să investești în competențe pe termen lung. O parte dintre ele se suprapun, adică să știi să folosești tehnologia, să integrezi munca digitală în munca ta. Dar nu poți să te gândești la o orientare pe termen lung, să investești acum în capacitate creativă, în imaginație, pentru că asta apare când ai liniște. Ori noi nu o să avem liniște. Aici nu va fi liniște deloc în mintea noastră și în sufletul nostru. Și atunci, dacă n-ai liniște, nu poți să construiești durabil”, explică Șupeală.

O clădire frumoasă și sănătoasă o faci dacă ai liniște și ai timp să planifici, nu improvizezi, nu faci de azi pe mâine ceva doar ca să nu te plouă, exemplifică el. „Ori noi suntem în faza în care trebuie să improvizăm ca să nu rămânem afară, unde vine gerul Siberiei. Asta e, din păcate, ceea ce văd că se întâmplă.”