Cum a ajuns România să le vândă benzină arabilor. Ce altceva mai exportăm în Orientul Mijlociu

Benzina românească a ajuns să alimenteze bolizii emirilor din state bogate în petrol, precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite, în vreme ce alte state din Orientul Mijlociu importă din ţara noastră grâu, oi, vaci, autoturisme şi componente auto.

România exportă carburanţi în statele bogate în petrol din Golful Persic, precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite, bolizii de lux din Dubai fiind acum alimentaţi cu benzină românească, relevă datele Departamentului pentru Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Economiei.

Unele state din regiune importă din ţara noastră grâu, porumb şi lemn de fag, în vreme ce altele aduc din România maşini şi componente auto, iar tancurile româneşti şi blindatele sunt vândute în Israel.

La mai bine de trei decenii de când Ceauşescu stabilea afaceri avantajoase pentru România cu ţările arabe, datele pe anul 2015 arată că ţara noastră are excedente comerciale cu foarte multe state din Orientul Apropiat şi Magreb. Astfel, ţara noastră exportă mai mult decât importă pe relaţiile: Egipt (excedent de 635,3 milioane de euro), Algeria (410,7 milioane de euro), Arabia Saudită (363,9 milioane de euro), Liban (341,4 milioane de euro), Maroc (252,8 milioane de euro) şi Iordania (248,4 milioane de euro).

Excedente mari cu Orientul Mijlociu

Cele mai mari exporturi în statele arabe le face România în Egipt (708 milioane de euro), urmat de Algeria (411 milioane de euro), Maroc (381 de milioane de euro), Arabia Saudită (375 de milioane de euro), Liban (313 milioane de euro) şi Emiratele Arabe Unite (277 de milioane de euro). Acestea sunt urmate de Iordania (cu 249 de milioane de euro), Tunisia (144 de milioane de euro) şi Libia (143 de milioane de euro). De asemenea, tot în aceeaşi regiune geografică, România bifează livrări în valoare de 333 de milioane de euro către Israel, în vreme ce în Iran exporturile se ridică la 182 de milioane de euro anual.

Benzină în Dubai

Ţara noastră exportă benzină cu cifra octanică sub 95 în ţări precum Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, potrivit informaţiilor trimise de către Ministerul Economiei, la solicitarea „Adevărul“.

Reamintim că Arabia Saudită extrage acum 10,5 milioane de barili de ţiţei pe zi, fiind al doilea producător mondial după Rusia. De partea cealaltă, Emiratele Arabe Unite extrag zilnic 2,9 milioane de barili pe zi, însă cea mai mare parte a ţiţeiului este produsă în emiratul Abu Dhabi, în vreme ce Dubai, deşi are producţie proprie, este nevoit să importe atât carburanţi, cât şi petrol, pentru a-şi satisface nevoile energetice.

De asemenea, benzina românească mai ajunge şi în Liban şi Egipt, dar şi în Israel.

Numele companiilor şi cantităţile nu pot fi furnizate, însă, de instituţiile statului, fiind secret comercial.

Cerealele, la mare căutare

Dacă benzina este o prezenţă surprinzătoare în importurile statelor arabe din România, cea mai mare parte a livrărilor noastre o constituie însă grâul, orzul şi porumbul, dar şi oile şi vacile.

Grâul este cel mai popular produs la export al României în Egipt, statul din nordul Africii anunţând anul trecut mai multe importuri din ţara noastră. De asemenea, şi Iordania importă grâu românesc, ca şi Israelul şi Libia, în vreme ce orzul este popular în Arabia Saudită şi Algeria. Concomitent, porumbul este exportat în Iran şi Libia, în vreme ce în Emiratele Arabe Unite exportăm sfeclă, napi, varză, gulii (furajere), dar şi fân, lucernă şi trifoi.

Exporturi sunt realizate şi în cazul animalelor: bovinele şi ovinele vii ajung în Liban, Iordania, Israel şi Libia.

Lemn şi nisip

Lemnul de fag şi de molid este, de asemenea, la mare căutare în statele arabe. Astfel, România exportă lemn de fag în Egipt, Liban şi Iordania, în vreme ce molidul este căutat atât în aceste state, cât şi în Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. Pe 

lângă acestea, în Israel se exportă PAL, în vreme ce în Arabia Saudită şi în Emirate ajung şi scaune tapiţate.

De asemenea, sute de mii de tone de nisip românesc iau calea statelor din peninsula Arabiei, dar şi în Siria, Afganistan sau Turkmenistan, unde este folosit în construcţii.

Maşini şi tancuri

Dar nu numai acestea sunt exporturile României: principalele exporturi către Algeria şi Maroc sunt autoturismele noi şi caroseriile destinate montajului industrial. Acestea sunt, în principal, exporturi ale Dacia, deoarece Renault deţine uzine de asamblare la Tanger (Maroc), unde se asamblează o serie de modele Dacia, şi Oran (Algeria) – unde se asamblează modelul Renault Symbol.

De altfel, în cele două ţări se mai exportă şi mari cantităţi de subansamble şi piese auto, de la discuri de frână şi filtre de aer, până la încuietori pentru autovehicule, în vreme ce în Iran sunt expediate cutii de viteze, panouri de bord, garnituri de frâne, catalizatoare auto şi părţi din aparatele de aer condiţionat.

Din industria de armanent, Israelul cumpără tancuri şi blindate produse de Romarm, dar şi componente pentru avioane, elicoptere şi nave maritime.

În fine, transformatoarele şi contoarele electrice româneşti ajung în Arabia Saudită, Emirantele Arabe Unite, plus Israel.

Legături vechi

Vlad Vasiliu, secretarul de stat din cadrul Ministerului Economiei care răspunde de comerţul exterior, sune că aceste legături economice sunt urmarea legăturilor vechi de dinainte de 1990 cu statele în cauză.

“De-a lungul ultimilor ani, schimburile comerciale cu ţările din regiunea Golfului, ţările arabe şi din Africa de Nord, au fost favorabile României.

Balanţa comercială pozitivă cu aceste ţări se explică prin exportul românesc de produse cu valoare adăugată mare şi importul de materii prime, dar şi prin faptul că România a contribuit, înainte de 1990, că principal contractor sau că subcontractor, la construcţia unor obiective industriale în ţările arabe (fabrici de ciment, rafinării etc.) unde sunt necesare în continuare piese de schimb şi service.

Exportul de benzine în ţări producătoare de petrol se explică prin faptul că România are capacităţi de rafinare disponibile (importă petrol şi exportă produse petroliere), iar comerţul mondial cu astfel de produse este guvernat de legile cererii şi ofertei", apreciază Vasiliu.