Comerțul cu petrol al Iranului, în expansiune cu principalul cumpărător: China

Importurile de petrol ale Chinei din Iran au atins un nivel record, în timp ce Iranul își mărește producția, în ciuda amenințării unor noi sancțiuni americane.

Sancțiunile existente au fost puse în aplicare din cauza programului nuclear iranian, iar legislatorii americani încearcă să exercite presiuni suplimentare după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului comise de Hamas, care a fost mult timp susținut de Iran, deși Teheranul a negat orice implicare, potrivit Reuters.

Parlamentarii americani analizează în prezent o legislație care ar putea impune măsuri asupra porturilor și rafinăriilor străine care procesează petrolul exportat din Iran.

Cât de mult petrol Iranian cumpără China?

China, cel mai mare importator de țiței din lume și principalul client al Iranului, a cumpărat în medie 1,05 milioane de barili pe zi (bpd) de petrol iranian în primele 10 luni ale anului 2023, potrivit datelor de urmărire a navelor de la Vortexa. Această cifră este cu 60% peste vârfurile de dinaintea sancțiunilor înregistrate de vămile chineze în 2017.

Importurile au sărit în acest an după ce Teheranul a crescut producția și a oferit reduceri mari.

Producția Teheranului din octombrie a crescut ușor până la 3,17 milioane de bpd, potrivit unui sondaj Reuters, cel mai ridicat nivel din 2018, când Washingtonul a reimpus sancțiunile asupra Iranului, potrivit sondajelor Reuters și cifrelor OPEC.

Se estimează că importurile Chinei din Iran din luna octombrie au ajuns la aproximativ 1,45 milioane de bpd, cel mai mare nivel lunar înregistrat vreodată, potrivit datelor Vortexa.

Cum intră petrolul Iranian în China?

Cu excepția a două încărcături în decembrie 2021 și ianuarie 2022, vămile chineze nu au înregistrat niciun import direct din Iran din decembrie 2020.

Aproape tot petrolul iranian care intră în China este marcat ca provenind din Malaezia sau din alte țări din Orientul Mijlociu.

Petrolul este transportat de o „flotă obscură” de petroliere mai vechi care, de obicei, își dezactivează transponderele atunci când încarcă în porturile iraniene pentru a evita detectarea.

Alte tactici folosite de aceste nave includ falsificarea locațiilor și efectuarea de operațiuni de la navă la navă (STS) în locații în afara zonelor de transfer autorizate și, uneori, pe vreme rea, pentru a ascunde activitățile, ceea ce trezește temeri în rândul națiunilor cu privire la potențiala poluare.

Potrivit Vortexa și Kpler, aceste nave pot fi urmărite uneori prin intermediul sateliților în apropierea porturilor din Oman, Emiratele Arabe Unite și, mai ales, din Malaezia, unul dintre principalele centre de transbordare, înainte de a descărca încărcăturile, în special în porturile din provincia chineză Shandong.

China reglementează importurile de țiței prin emiterea de cote. La începutul acestui an, când cotele erau reduse, comercianții au etichetat câteva transporturi de țiței greu iranian ca fiind amestec de bitum, ceea ce a determinat autoritățile chineze să intensifice inspecțiile la petroliere.