Interviu Ce aduce pentru buzunarul cetățeanului de rând aderarea României la OCDE. „Sunt multe nuanțe cu mai multe culori”

Riscăm ca din cauza crizei politice și economice în care se află România să ne compromitem aderarea la OCDE? Luca Niculescu, secretar de stat în cadrul MAE, analizează, într-un interviu pentru „Adevărul”, întreaga situație și oferă răspunsuri la întrebările momentului.

Secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Luca Niculescu e coordonator național pentru procesul de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), din septembrie 2022. Prezent la dezbaterea organizată de  Europe Direct, la Cluj, la finele săptămămânii, Luca Niculescu a acordat un interviu pentru „Adevărul”, în care s-a referit la posibilele piedici în calea aderării țării noastre, la riscul ca România să devină copilul-problemă al OCDE, dar și la beneficiile pe care le vom avea ca membru al organizației.

Adevărul: Ne apropiem de jumătatea lui 2026, anul pe care autoritățile l-au fixat ca țintă pentru aderarea României la OCDE. Mai este acest termen realist, având în vedere că în octombrie anul trecut anumiți experți, precum cei de la EY, erau sceptici?

Luca Niculescu: Suntem într-o fază foarte avansată a procedurii de aderare. Adică, din 25 de comitete câte avem de trecut, ca să aderăm, am trecut 24. Deci avem 24 din 25. Ca etape, după ce se încheie toate evaluările tehnice, mai există o decizie finală a Consiliului OCDE, în care se reunesc ambasadorii țărilor membre. Acela e principalul for decizional al organizației și care urmează să ia această decizie. După aceea mai urmează câteva chestiuni mai tehnice, ratificarea acordului de imunități și privilegii, ratificarea acordului de aderare. Deci mai sunt pași birocratici. Suntem foarte aproape. Este un obiectiv 2026 asumat de România.

Pe de altă parte, în foaia de parcurs pe care am primit-o de la OCDE în urmă cu trei ani și jumătate, nu apare niciun deadline. Acesta este obiectivul asumat de noi, de clasa politică. Noi credem ca aderarea să aibă loc în anul acesta, pentru că este un obiectiv care a fost asumat de clasa politică română și care este considerat realist și de către OCDE. De altfel, în luna martie a fost la București secretarul General al OCDE la București și a spus că acest obiectiv este realist.

Nu mai apare nici Austria și nici Olanda să ne spulbere șansele

Dacă închidem toate cele 25 de comitete tehnice, este aderarea garantată, sau există riscul unui blocaj politic din partea unui stat membru, similar cu experiența noastră în Schengen sau cum se spune că s-a opus Ungaria, la un moment dat, pe acest dosar?

După ce încheiem cele 25 de comitete pe baza evaluării tehnice, după aceea urmează această decizie finală, care e invitarea României să adere la OCDE de către Consiliul OCDE și asta se face prin consens. Este o organizație foarte tehnică OCDE-ul și toate aceste evaluări au fost foarte riguroase. Din cele 24-25 de comitete, se desfășoară de cele mai multe ori printre specialiști. Deci nu există mulți factori subiectivi care să intervină. Procesul este unul tehnic și foarte structurat. Până acum toate statele membre ne-au sprijinit în acest proces și ne bazăm pe menținerea acestei abordări până la final. Noi ne bazăm că abordarea aceasta tehnică, riguroasă și profesionistă va merge până la final.

Unele dintre recomandări venite de la vârful OCDE se anunță dureroase pentru România. OCDE a cerut recent reforme fiscale ferme: eliminarea unor facilități, creșterea taxelor pe proprietate și dividende. Cât de mult din aceste recomandări sunt, de fapt, condiții obligatorii pentru primirea avizului final și în c măsură va exista voință politică la București?

Există două tipuri de recomandări. Există cele care sunt prioritare și care au intervenit în procesul de aderare, în dialogul pe care l-am avut cu OCDE-ul în procesul de aderare. Și aceste recomandări prioritare sunt ca niște condiții. În urma lor s-au făcut cam 100 de reforme în România. Unele dintre ele sunt foarte vizibile, cum ar fi legea pensiilor private, legea Registrului Unic de Transparență a Interesului, legea care reglementează trecerea din funcțiile publice în cele private și invers, în așa fel încât să nu existe conflicte de interese. Aderarea la Convenția Antimită, care e cel mai important instrument juridic internațional de penalizare a corupției transnaționale. Sunt multe lucruri bune pe care România le-a făcut.

Deci o presiune pozitivă, să-i spunem, cu ghilimelele de rigoare.

Exact. OCDE-ul este, prin excelență, un instrument de presiune pozitivă. De altcumva cum zicea Secretarul General al OCDE, Mathias Cormann, este o forță a binelui în lume.

Ne-au luat-o înainte Columbia și Costa Rica

Cum ar trebui să privim această aderare: e o performanță sau o contraperformanță, ținând cont că intrăm totuși târziu, iar înaintea noastră au fost admise și țări precum Columbia și Costa Rica?

Eu sunt foarte sincer, spun că trebuie să fim mândri de realizarea noastră. Adică sunt opt state acum în procesul de aderare, iar România este în fruntea plutonului. Am încheiat, cum ziceam, 24 de capitole din 25. Niciodată nu o să vorbesc, nu o să fac comparație cu alte țări. Unele dintre ele au intrat poate în alte momente când procesul de aderare nu avea complexitatea pe care o are acum. Deci, și dacă vorbiți despre Costa Rica, este țara care a intrat chiar ultima. Este o țară care e model de democrație, model de ecologie. Avem multe de învățat. OCDE e o organizație în care învățăm unii de la ceilalți. Cred că de la toți avem ceva de învățat și nu doar noi. În același timp, au și alții de învățat de la noi. Cred că asta este ceva la care trebuie să ne gândim. E o organizație în care învățăm unii de la ceilalți.

Ce aduce aderarea la OCDE pentru românul de rând

Pentru un românul de rând ce se schimbă concret după aderare? Fiindcă aminteam de anumite recomandări care s-ar transpune în măsuri dureroase pentru o țară cu oameni atât de săraci, ce măsuri sociale permite și nu permite OCDE?

Sunt multe nuanțe, și n-aș spune multe nuanțe de gri. De fapt, aici sunt multe nuanțe de multe culori. Dar, aș spune, în primul rând, se va vedea rapid o creștere a investițiilor. Pentru că pentru multe fonduri de investiții sau state, aderarea la... apartenența la OCDE este un criteriu important pentru a decide dacă investesc sau nu într-o țară. Se va vedea în îmbunătățirea actului de guvernare, pentru că OCDE-ul este cea mai bună școală de guvernare care există pe lumea asta. Se va vedea în creșterea influenței României pe plan internațional, pentru că OCDE-ul este o organizație care este un fel de laborator al ideilor care după aceea se transformă în decizii și alte legi sau alte normative pe plan internațional. Deci, este... înseamnă mai multe investiții. Mai multe investiții înseamnă mai multe locuri de muncă. Deci sunt lucruri pe care le vom simți toți și pe care deja le simțim ca urmare a acestui proces de aderare.

Credeți că e posibil ca într-o anumită măsură aceste investiții să compenseze problemele economice de acum și faptul că suntem văzuți atât de prost de investitori și de marile agenții de rating inclusiv ca urmare a crizei politice?

OCDE nu rezolvă problemele de azi pe mâine, dar o aderare înseamnă o mai mare vizibilitate pentru România, iar asta înseamnă că agențiile de rating se uită și la faptul că vom face parte din OCDE. Se uită, evident, la orice detalii. O țară care este membră la OCDE are parte de un tratament mai atent. Făceau o analiză, cei de la Banca Națională, o analiză preliminară care spunea că aderarea la OCDE poate să aducă până la 1% în plus la PIB pe an, ceea ce este remarcabil. Și... avem norocul, avem șansa în România că toate forțele politice vor acest obiectiv, vor să aderăm la OCDE.

Și partidele considerate eurosceptice susțin aderarea

Inclusiv partidele considerate eurosceptice, AUR și POT oferă această susținere? Putem vorbi de un nou moment Snagov?

În Parlamentul României există o comisie specială pentru sprijinirea procesului de aderare la OCDE, în care sunt membri din toate formațiunile politice din Parlament, din absolut toate formațiunile politice. Și am văzut și recent la Paris, când a fost reuniunea grupului parlamentar, a parlamentarilor din țările OCDE, erau reprezentanți din toate aceste partide. Fie că s-a putut întâmpla asta e foarte important și transmite un mesaj ferm. Am avut un spirit de moment Snagov, păstrând proporțiile. Există consens politic total pe aderarea la OCDE. Și apropo de ce urmează să se întâmple zilele acestea, ați văzut declarațiile tuturor liderilor politici care au spus că există consens pe trei mari obiective, unul dintre ele, câteodată primul dintre ele, fiind aderarea la OCDE.

Pe de altă parte, nu putem face abstracție de criza politică din acest moment. Poate fi aceasta o piedică, ne-ar putea comprimite șansele de a fi admii în OCDE?

Eu sunt convins că acest sprijin politic puternic pe care l-a avut aderarea la OCDE va continua. Și nu va fi influențat absolut indiferent ce se întâmplă cu criza asta politică, nu? Adică noi ne continuăm drumul de neclintit. Evident, cu toții preferăm să avem stabilitate politică și economică. Și vreau să spun că actualul guvern, sau fostul guvern, sau actualul guvern, putem să-i spunem, au fost de mare sprijin, premierul și toți miniștrii care au făcut parte din el. Dar de când am început acest proces, în urmă cu trei ani și jumătate, au fost trei sau patru prim-miniștri. Întotdeauna sprijinul a existat de la toate nivelurile: Președinte, prim-ministru, miniștri, Parlamentul, cum spuneam. Deci, dacă este o constantă în acest proces, este sprijinul politic masiv pe care l-a avut. Cât timp angajamentul țării noastre, care este dovedit prin tot ce am făcut, prin toate reformele despre care am vorbit, rămâne, eu nu văd un pericol.

România nu riscă să fie și aici „elevul problemă”

România, nu e un secret, a devenit parte a Uniunii Europene, însă, din păcate, mult timp a fost „elevul-problemă” al Bruxelles-ului, împreună cu Bulgaria. Riscăm să devenim un „elev-problemă” și pentru OCDE, după ce vom fi admiși?

OCDE este ca o școală în care învățăm unii de la ceilalți. Am văzut asta de multe ori. Te duci cu o problemă, pe care o discută reprezentanții, care de multe ori sunt la nivel de experți din cele 38 de state. Fiecare își împărtășește soluțiile pe care le-au găsit sau, dimpotrivă, eșecurile. Pot să spun: „am încercat să găsesc o soluție și nu a mers, nu faceți ca mine”. Și apoi există această putere fenomenală a OCDE-ului de a agrega aceste date, de a le pune împreună și a oferi soluții, cele mai bune practici, cum spun ei. Deci, nu aș spune că riscăm să fim „elevul-problemă. Și chiar dacă ai probleme, OCDE-ul este locul în care poți să le rezolvi, învățând de la alții. Noi putem învăța de la alții, dar și alții învață de la noi.

Pe de altă parte, OCDE are propriile instrumente de monitorizare. E suficient ca să ne oblige să ne facem temele?

Există rapoartele pe care le publică și care sunt un instrument excelent de monitorizare a progreselor pe care le facem în toate domeniile despre care am vorbit. Deci nicio țară nu vrea să apară nefavorabil sau defavorabil în aceste rapoarte. Și investițiile, după cum spuneam, vin pentru că intri în OCDE, dar dacă politicile tale se îndepărtează de la standardele OCDE, investițiile pot să se îndepărteze. Și ești mult mai vizibil, ești mult mai transparent când ești în OCDE, deci ești mult mai vizibil pe harta lumii. Iar în principiu tot ce vei face va fi mai bine.

Se spune că odată cu acest aderarea țării la OCDE putem spune că ne mai îndeplinim un obiectiv de țară, după intrarea în NATO, UE și Schengen. Ar trebui ca aderarea la euro să devină următorul?

Vă spun sincer, eu sunt foarte ocupat cu aderarea la OCDE și îmi vine greu să mă exprim în alte privințe. Într-adevăr, aderarea la zona euro a fost anunțată și de Guvernatorul BNR și este și o obligație care rezultă din tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Și este ceva care ne va face să ne concentrăm pe alt tip de reforme.