Analiză An greu pentru afacerile românești. Cum jonglează companiile printre taxe și impozite
02026 este marcat de suprapunerea mai multor presiuni fiscale, pornind de la utilități mai scumpe, finanțare costisitoare, taxe mai mari și un context european volatil. Niciun factor nu este devastator separat, însă împreună schimbă semnificativ condițiile de funcționare pentru multe afaceri, potrivit specialiștilor consultați de „Adevărul”.
Anul 2026 găsește multe companii într-o zonă de presiune fiscală și financiară mai mare decât erau obișnuite, după un 2025 marcat de creșteri de taxe, eliminări de facilități și înăsprirea controlului din partea statului, a declarat pentru „Adevărul” Elena Grecu, avocată specializată în fiscalitate.
Potrivit acesteia, ajustarea fiscal-bugetară începută în 2025 continuă, iar statul are nevoie de venituri mai mari, ceea ce înseamnă mai multă atenție pe controale, colectare și limitarea optimizărilor care erau tolerate în anii trecuți. „Pentru o firmă obișnuită, nu contează doar nivelul taxelor, ci combinația periculoasă dintre costuri mai mari, bani blocați în piață și reguli mai stricte”, a adăugat ea.
În opinia specialistului în fiscalitate, execuția bugetară pe 2025 ne arată următoarele: veniturile fiscale au ajuns la aproximativ 25,6% din PIB la 11 luni, față de 25% în aceeași perioadă din 2024, pe fondul majorărilor de taxe și al eliminării unor facilități, în special în domenii precum IT, construcții și agricultură. În paralel, deficitul bugetar rămâne ridicat, în jur de 7,6% din PIB pe 2025, ceea ce face puțin probabil un recul rapid al presiunii fiscale în 2026. Din perspectiva antreprenorului, asta se vede în controale mai dese, în interpretări mai conservatoare din partea ANAF și în discuții interminabile cu direcțiile de taxe asupra fiecărui leu dedus sau amânat.
În acest mediu, adaugă Grecu, multe companii ajung în dificultate nu neapărat pentru că nu au clienți, ci pentru că nu își mai permit greșeli în privința cash-flow-ului: facturi încasate târziu, contracte fără garanții, concedii medicale nerecuperate de la stat, investiții făcute pe optimism în loc de calcule pragmatice. Pentru o firmă mică sau medie, câteva facturi mari neîncasate la timp pot dezechilibra tot bugetul, mai ales într-un context în care dobânda de politică monetară a BNR este menținută la 6,5% pe an, iar finanțarea bancară rămâne scumpă. Concret, 2026 este un an în care nu mai e suficient să fii profitabil pe hârtie, trebuie să îți încasezi banii, să îți securizezi contractele și să folosești la maximum pârghiile legale care există.
Costuri în creștere și fiscalitate mai scumpă
Presiunea pe bani vine din două direcții care se suprapun, spune avocata, exemplificând: costuri în creștere și finanțare mai scumpă. Rata dobânzii-cheie a BNR este menținută la 6,5% pe an, iar băncile își calibrează dobânzile la credite în funcție de acest reper. În același timp, prognozele BNR arată că inflația rămâne peste ținta tradițională, chiar dacă este în scădere față de vârfurile din anii anteriori, ceea ce înseamnă facturi mai mari la utilități, salarii presate în sus și furnizori care își actualizează rapid prețurile. În acest context, orice întârziere la încasări apasă dublu: costă prin pierderea valorii banilor în timp și prin dobânzile pe care firma le plătește băncii pentru a acoperi golurile de numerar.
Un alt front sensibil este comportamentul de plată al clienților. Un studiu Atradius arată că plățile întârziate afectează, în medie, două din trei vânzări între firme în Europa Centrală și de Est, iar datoriile neîncasate au urcat la aproximativ 8% din toate vânzările B2B. În România, termenele de plată acordate clienților B2B sunt în medie de aproximativ două luni, iar o parte semnificativă a companiilor se confruntă cu facturi care trec de 90 de zile de întârziere. Analizele de piață confirmă că întârzierea plății facturilor a devenit o vulnerabilitate majoră pentru economie, creditul comercial reprezentând aproape un sfert din pasivul companiilor. Cu alte cuvinte, multe firme finanțează, fără să-și dea seama, clienții, din banii propriilor furnizori, bănci și angajați.
Pe fondul acestui comportament generalizat, costurile cresc, profiturile se subțiază, iar ajustările fiscale din 2025–2026 – de la extinderea bazei de impozitare la controale mai intense – pun o presiune suplimentară. Datele ANAF arată creșterea numărului de verificări documentare în 2024, cu peste 45% față de 2023, în timp ce sumele efectiv colectate au scăzut, ceea ce indică un efort de control mai intens, dar și o economie tensionată. Într-un asemenea cadru, firmele care lasă „la mica înțelegere” termenele de plată, garanțiile, clauzele contractuale sau recuperarea sumelor de la stat sunt cele care intră primele în blocaj.
Cinci sfaturi pentru firme
Primul pas pe care companiile ar trebui să îl facă în 2026 este disciplina la încasări, a explicat Grecu. „Toleranța față de întârzieri – „lasă, că plătește el luna viitoare” – a dus deja, în multe cazuri, la lanțuri de insolvențe și la firme care, deși aveau comenzi, nu aveau cu ce să își plătească taxele și salariile. Dacă o firmă cu o cifră de afaceri de 1 milion de lei are 20% din vânzări încasate cu o întârziere medie de 60 de zile, asta înseamnă aproximativ 200.000 de lei permanent blocați în piață; la un cost anual al finanțării de 8–10%, doar această întârziere poate genera mii de lei pe lună în costuri suplimentare de dobândă sau oportunități pierdute, fără să mai punem la socoteală stresul de zi cu zi. Disciplina înseamnă termene clare în contract, notificări rapide, oprirea livrărilor către clienții care depășesc anumite praguri și, acolo unde este cazul, apel la proceduri de recuperare și executare în loc să se acumuleze luni de promisiuni”, a punctat ea.
Al doilea pas este utilizarea garanțiilor în relația cu clienții, în special când vorbim de valori mari sau parteneri noi. Biletul la ordin este un document prin care debitorul se obligă să plătească o sumă de bani la o dată stabilită; dacă nu plătește, creditorul poate apela la proceduri rapide de executare silită, fără să mai treacă printr-un proces civil clasic de durată. Cecul este, la rândul său, un instrument de plată prin care banca debitorului plătește din contul acestuia, iar refuzul la plată, în lipsa disponibilului, poate atrage consecințe serioase, inclusiv înscrierea în baze de date ale incidentelor de plată și restricționarea accesului la alte instrumente. Emiterea unui cec fără acoperire constituie infracțiunea de emitere a unui cec fără provizie, respectiv punerea în circulație a unui cec în condițiile în care emitentul știe că nu există disponibil suficient în cont pentru onorarea acestuia la prezentare, faptă sancționată de legea penală, astfel încât garantarea cu un cec constituie o garanție mai puternică decât biletul la ordin.
Scrisoarea de garanție bancară este o promisiune a băncii că va plăti în locul clientului dacă acesta nu își respectă obligațiile, ceea ce mută o parte din risc de la firma furnizoare către bancă. Diferența între un contract fără garanție și unul însoțit de bilet la ordin sau scrisoare de garanție se vede la primul client care refuză plata: în primul caz, luni de procese și șanse reduse de recuperare; în al doilea, un drum mult mai clar către bani.
Al treilea pas ține de respectarea strictă a Legii 72/2013 privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată. Legea prevede că, în raporturile dintre profesioniști (adică între firme), termenul contractual de plată nu poate fi, în mod obișnuit, mai mare de 60 de zile calendaristice, iar orice termen mai mare trebuie justificat și nu poate fi abuziv. Dacă plata întârzie peste termen, creditorul are dreptul la dobândă penalizatoare și la o sumă fixă de 40 de euro, cu titlu de daune-interese suplimentare minimale, fără să fie obligat să dovedească un prejudiciu efectiv.
Al patrulea pas este evaluarea atentă a oamenilor și a productivității. Într-un an de presiune pe costuri și marje reduse, legătura dintre salarii și rezultate devine mai clară ca oricând.
Al cincilea pas este recuperarea banilor plătiți pentru concediile medicale ale angajaților, acolo unde legislația permite decontarea din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Procedura este stabilită prin normele de aplicare ale OUG 158/2005 (Ordinul nr. 15/2018 și actele subsecvente).
„2026 nu este neapărat anul în care dispar afacerile, ci anul în care se separă companiile pregătite de cele care improvizează. Nu e vorba de alarmism, ci de un tip de management responsabil care pornește de la o idee simplă: într-un an fiscal complicat, supraviețuiește și crește nu cine are cele mai mari vânzări, ci cine își gestionează mai bine fluxul de numerar”, a declarat Elena Grecu pentru „Adevărul”.
An greu pentru companii
Pentru multe companii, 2026 este fiscal mai greu, printr-o combinație de regimuri care se restrâng, taxe/minime noi sau ajustate și conformare digitală care îți poate lovi cash-flow-ul dacă nu ești pregătit, a declarat pentru „Adevărul” consultantul fiscal Geanina Crăciun, fondator Supertree.
Concret, a explicat aceasta, pentru microîntreprinderi rămâne cota unică de 1%, dar plafonul de încadrare scade la 100.000 euro, ceea e înseamnă că multe firme ies din impozitarea pe micro și intră pe impozit pe profit. Impozitul minim pe cifra de afaceri (MTT) va fi de minimum de 0,5% (minimum turnover tax), iar cheltuielile cu afiliații (IP/management/consulting) se schimbă: intră reguli de deductibilitate care vor avea impact direct pentru grupuri cu licențe și servicii intra-grup.
Pe de altă parte, din 1 ianuarie 2026 a revenit termenul de transmitere la 5 zile lucrătoare pentru RO e-factura și se extinde sfera (inclusiv facturi către persoane impozabile ne-stabilite, dar înregistrate în scop de TVA în RO). „Asta e un punct clasic de risc operațional + cash-flow (facturare, colectare, penalități, blocaje)”, punctează Geanina Crăciun, adăugând că, în privința RO e-TVA, se elimină obligația de a răspunde la notificările de conformare (un plus), dar rămâne direcția de digitalizare/controale bazate pe date.
Cum pot evita firmele să ajungă în dificultate
Consultantul fiscal Geanina Grecu a explicat pentru „Adevărul” cum pot evita firmele să ajungă în dificultate în acest an marcat de presiuni fiscale:
• Realizează un “tax stress-test” pe 12 luni
• simulare micro vs profit (dacă ești aproape de plafonul de 100.000 euro)
• simulare impact MTT (dacă ești în aria lui)
• impact pe costul total (taxe + conformare + cash-flow)
• Curăță și documentează tranzacțiile cu afiliați (acum, nu la control)
• mapează management fees / licențe / servicii intra-grup
• verifică deductibilitatea și pregătește documentație (substanță, beneficii, comparabile)
• Pune RO e-Factura pe “autopilot” operațional
• flux de emitere → transmitere → reconcilieri → erori → reîncărcări
• KPI intern: “% facturi transmise în termen” (5 zile lucrătoare)
• Lucrează pe cash-flow ca pe un proiect, nu ca pe un raport
• renegociere termene furnizori / clienți
• policy de colectare (DSO), factoring/linie de credit, buffer de lichiditate
• decizii OPEX (cheltuieli operaționale) vs CAPEX (cheltuieli de capital - mai ales pe birouri / amenajări)
• Recalibrează prețurile și contractele
• indexări (inflație/costuri), clauze de revizuire, discounturi condiționate de plată rapidă, mai ales dacă marja e sub presiune (și asta se vede la multe companii în 2026)
În 2026, la companiile mari riscul cel mai mare îl văd în marje și cash-flow, iar factorii care împing sunt trei:
1) Costurile (în special salariale + operaționale)
Chiar și când veniturile cresc, companiile simt comprimarea marjei din costuri recurente. În astfel de perioade, deciziile “asset-light” (flex office, outsourcing selectiv) cresc natural.
2) Fiscalitatea și conformarea (nu doar ca nivel, ci ca fricțiune)
pentru unii contribuabili: minimum turnover tax poate crea situații în care plătești “minim” chiar când marja e mică
pentru grupuri: reguli pe deductibilități cu afiliați apasă direct pe P&L
conformarea digitală: RO e-Factura are impact imediat dacă ai procese slabe (erori, întârzieri, blocaje)
3) Finanțarea (costul banilor + condițiile)
Nu e doar dobânda; e accesul, covenant-urile, garanțiile și viteza. Când finanțarea e mai scumpă/strictă, companiile reduc CAPEX și preferă contracte flexibile.
Unde e riscul cel mai mare, practic:
• la firme cu marje mici și costuri fixe mari (chirie, sediu clasic, fit-out, utilități, headcount rigid)
• la firme cu procese slabe de facturare/conformare (e-Factura)
• la grupuri cu pondere mare de servicii intra-grup (management/consulting/IP)
Ce tip de companii vor fi cel mai expuse amenințărilor
În analiza „2026 – Claritate strategică sau declin pentru companii?”, consultanții subliniază că anul este marcat de suprapunerea mai multor presiuni: utilități mai scumpe, finanțare costisitoare, taxe mai mari și un context european volatil. Niciun factor nu este devastator separat, însă împreună schimbă semnificativ condițiile de funcționare pentru multe afaceri.
„Anul 2026 nu aduce o criză clasică, ci o criză atipică pentru mediul de business, definită mai degrabă de un ‘cocktail de amenințări’ decât de un șoc singular. Impactul acestui cocktail nu este uniform și aici apare una dintre marile capcane: aceleași amenințări lovesc diferit, în funcție de modelul de business. Utilitățile apasă mai puternic pe industriile energofage, costul finanțării pe cele capital-intensive, iar presiunea fiscală și salarială pe firmele cu marje mici și structură rigidă de costuri”, punctează consultantul de business Sorin Spiridon, fondator TPC Concept.
Impactul diferă în funcție de structura de cost și de expunerea fiecărui model de business. Nu contextul general face diferența, ci nivelul de vulnerabilitate la aceste presiuni.
• Industriile energofage – unde creșterea costurilor cu utilitățile erodează direct marjele, mai ales când ajustarea prețurilor este limitată (producție, materiale de construcții, procesare alimentară).
• Companiile capital-intensive – sensibile la costul finanțării și la restrângerea accesului la capital (logistică, transport, distribuție, firme cu stocuri mari).
• Firmele cu pondere mare a exporturilor, în special către piețe europene volatile – expuse la fluctuații de cerere, presiune pe preț și întârzieri la plată.