Valer Dorneanu invocă Constituţia în sprijinul „circului“ parlamentar

Preşedintele CCR, Valer Dorneanu, explică într-un interviu raţiunea ultimelor decizii ale Curţii Constituţionale care o obligă pe Kovesi să se prezinte la Comisia parlamentară privind alegerile din 2009.

„Întrebarea mea, tu nu eşti părticică a acelui stat de drept? Tu, când cealaltă autoritate are de rezolvat o problemă, nu poţi să-i răspunzi, să-l ajuţi, să-l consiliezi să rezolve acea problemă? Putea să se ducă cel puţin. Să spună, dom'le, merg ca să-mi arăt bunăvoinţa şi respectul faţă de Parlament, autoritatea suverană, supremă a poporului“. „Comisia şi-a propus să afle dacă alte persoane, alte instituţii s-au implicat. Ce costă să se ducă, să spună 'm-am dus, nu am discutat nimic despre fraudă. ... Principiul cooperării loiale, principiul loialităţii în cooperarea între instituţii, aceste motive au fost menţionate în declanşarea acestui conflict“.

Ce erori de raţionament face Valer Dorneanu?

Parlamentul, „autoritate suverană, supremă a poporului”, merită respectul cuvenit dar nu ab initio, nu în mod necondiţionat. Dacă adăposteşte şi ocroteşte parlamentari suspectaţi de fapte penale, îşi pierde automat aura de „autoritate supremă”. Nu există suficiente dovezi că parlamentarii sunt „vânaţi” intenţionat de către instituţii ale statului. Dimpotrivă, deciziile definitive ale instanţelor au constatat că suspiciunile se confirmă.

Comisia pentru alegerile din 2009 nu este altceva decât „circ” parlamentar. Nu există nici o raţiune pentru înfiinţarea acestei Comisii, alta decât abaterea atenţiei publice de la problemele grave ale societăţii, legate de imposibilitatea aplicării Programului de guvernare. Activitatea Comisiei nu poate avea consecinţe practice, juridice, este doar propagandă de partid. De ce ar fi cineva obligat să participe la acest „circ” politic?

Procuratura, justiţia în general, este o altă putere în stat, egală în drepturi şi obligaţii cu celelalte puteri. Nu rezultă din Constituţie că Parlamentul poate „supune” justiţia, altfel decât prin emiterea de legi. Respectarea legislaţiei penale este în sarcina exclusivă a procuraturii şi instanţelor de judecată, fără amestecul parlamentar în această activitate. Nici măcar CCR nu se poate amesteca în controlul respectării legislaţiei penale, aşa sunt legile în România.

Codruta Kovesi a explicat în scrisori adresate Comisiei privind alegerile din 2009 că nu deţine informaţii, acte şi explicaţii care să intereseze activitatea Comisiei. De ce să se prezinte şi personal să explice acelaşi lucru? Pentru realizarea „circului” parlamentar? Pentru ca parlamentarii să o insulte pe Kovesi sub obiectivele camerelor de luat vederi? Asta doreşte Valer Dorneanu, reprezentantul PSD la CCR?

Întrebarea cheie, repetată obsedant, „aţi fost la Oprea acasă în acea seară?” a fost comentată de George Maior, când s-a prezentat în faţa Comisiei: „a fost o activitate privată, nu are de ce să intereseze Comisia”.

Este ridicol interesul Comisiei pentru ce s-a discutat acolo. Ce să afle, că s-a discutat despre destinaţii de vacanţă, despre relaţii extraconjugale, despre rezultatele alegerilor, despre copii şi nepoţi, ce relevanţă au aceste discuţii pentru Comisie, cât timp persoanele participante nu aveau nici un rol în derularea alegerilor? Doar „circ” parlamentar care consumă banii contribuabililor, iar probleme cu adevărat importante, sănătatea, educaţia, infrastructura, nu sunt băgate în seamă.

Dacă mai era nevoie, pretenţia Comisiei de a primi de la Parchetul General dosarul anchetei referitoare la alegerile din 2009, dosar închis din lipsa dovezilor ca s-ar fi fraudat alegerile, cerere infirmată chiar de CCR, demonstrează habarnismul celor din Comisie, care nu ştiu legislaţie elementară legată de secretul anchetei penale.

Cuvintele folosite de Valer Dorneanu, „putea să se ducă cel puţin. (...) merg ca să-mi arăt bunăvoinţa şi respectul (...)” sună mai mult a dojană a domnului de la etajul II care apostrofează fetiţa ce joacă mingea în faţa blocului să nu mai deranjeze pensionarii de la parter, împuterniciţi de „autoritatea supremă dată de popor” cu respect şi bunăvoinţă. La asta s-a redus interviul dat de Valer Dorneanu. Nu ştiam că CCR se ocupă şi de „codul bunelor maniere” în relaţiile dintre puterile statului.

În concluzie

„Principiul cooperării loiale, principiul loialităţii în cooperarea între instituţii” nu poate fi invocat necondiţionat, indiferent ce face şi ce obiective îşi propune o instituţie. Pentru că există şi principiul „checks and balances”, conform căruia instituţiile se controlează şi ponderează reciproc. Când una sau alta o ia razna, celelalte o trag de mânecă şi îi spun: vezi că ai luat-o pe arătură!

În opinia mea, dna Kovesi nu ar trebui să se prezinte la Comisie. A explicat în scrisori că nu deţine informaţii, date, dovezi care să intereseze Comisia, într-o cercetare ridicolă. Atunci de ce să vină la Comisie? Doar pentru spectacolul de „circ” parlamentar?