Toți oamenii președintelui

Uneori, prin ceața care acoperă logistica și contractele războiului, se deschide o fereastră și se poate observa ce se întâmplă înăuntru, în magazia cu bunătăți, acolo unde pierderile contabile pot fi oricând arse în focul care mocnește permanent pe cei peste 1000 de kilometri de front.

Știu, titlul vă duce cu gândul într-o direcție alunecoasă, la capătul căreia se pot afla conspirații și lupte pentru putere, așa cum s-a întâmplat atunci, în anii 70, dincolo de ferestrele clădirii Watergate.

Povestea aceea s-a întâmplat pe timp de pace, în perspectiva unor alegeri prezidențiale, în timp ce povestea noastră are loc pe timp de război, nu e nimeni în primejdie să piardă voturi și nominalizări, desigur pot fi alte pierderi, are și războiul pericolele lui.

Când e pe viață și pe moarte, cel mai des se pierde prima și se câștigă cea de-a doua.

Dar și la război e nevoie de onestitate, de împărțire egală a pierderilor și câștigurilor, altfel nu se mai duce nimeni să lupte în linia întâi.

Toată suflarea care face parte din aceeași tabără trebuie să tragă la aceeași căruță a suferinței, chiar dacă unii o fac direct, pe linia de contact, iar alții sprijinindu-i cu tot ceea ce înseamnă spatele frontului, rezerva de putere a țării.

Când echilibrul se rupe, iar pierderile sunt doar la o parte a țării, iar câștigurile la cealaltă, războiul devine o tragedie doar pentru unii și o oportunitate doar pentru alții.

Din când în când, prin ceața care acoperă logistica și contractele războiului, mai apar și ferestre deschise prin care se poate observa ce se întâmplă acolo, înăuntru, în magazia cu bunătăți, acolo unde pierderile contabile pot fi oricând arse în focul care mocnește permanent pe cei peste 1000 de kilometri de front.

De pildă, se poate observa că se pot câștiga bani, mulți, dar mulți de tot, ușor, dintr-o semnătură, o ștampilă, uneori nici atât, fără să fie cineva prin preajmă ca să pună întrebări curioase și inoportune.

Publicația ucraineană ”Ukrainska Pravda”, cea care deschide fereastra peste cel mai recent scandal de corupție de la Kiev, a mai făcut acest lucru și în trecut, dar niciodată nu a ajuns cu dezvăluirile atât de sus.

Dincolo de dezvăluirile propriu-zise – și prin alte părți, presa primește ”dosarele” pe surse – importantă este descrierea fenomenului, introducerea articolului fiind dedicată în întregime acestei radiografieri a unui stat care încetează a mai fi o instituție, devenind, în schimb, ceva asemănător unui ”grup organizat...”, știți dumneavoastră la ce se referă sintagma.

Autorul și publicația par a fi așteptat mult timp pentru a face aceste afirmații, produse într-un moment în care la vârful puterii de la Kiev se ascut cuțitele ca în preziua bătăliei finale.

Descrierea lumii politice din ultimii ani este una a evoluției rapide a celor care acced la putere, de la reformatori înfocați și cruciați anti-corupție până la persoane perfect integrate în aceste ”grupuri organizate”.

În interiorul cărora, rolurile sunt distribuite între decidenți, trezorieri, ”oameni de securitate”, totul pe un fundal cu teancuri masive de bani, dolari și euro, nu grivne, nici chiar așa.

Reformele instituționale, ale justiției, mai ales, sunt, de fapt, instrumente de promovare ale celor care ajută în câștigarea războaielor dintre grupurile concurente.

Legile sunt utile pentru a limpezi traseele de ascensiune și succes ale celor ”apropiați”, pentru a le face complicate și inaccesibile celorlalți, ghinioniștii permanenți.

Mai sus de lege este apropierea de lider, prietenia din copilărie, din școală, sau din facultate, poate și de pe vremea serviciului militar petrecut împreună.

Dacă s-a ajuns și la prietenie de familie, la legături ca între nași și fini, cu atât mai bine.

Prietenii nu au nevoie de timp pentru a fi promovați, ei nu vor fi sancționați dacă fac greșeli.

Fiecare ”eră” politică a avut propriul cerc al celor apropiați puterii: „prietenii dragi” ai lui Iușcenko (președintele Ucrainei în perioada 2005 – 2010), „familia” lui Ianukovici (președintele Ucrainei în perioada 2010 – 2014), ”partenerii de afaceri” ai lui Poroșenko (președintele Ucrainei în perioada 2014 – 2019).

”Ukrainska Pravda” își ia o oarecare distanță față de includerea actualului președinte în galeria anterioară, folosind o demonstrație interesantă și acoperitoare de logică gazetărească: actualul regim politic nu are monopolul celor anterioare, dovadă fiind chiar anchetele realizate la vârful puterii de către Biroul Național Anticorupție (NABU) și Procuratura Specializată Anticorupție (SAPO).

Și se și întreabă, mimând o oarecare naivitate: cum s-a trezit președintele Zelenski, în a doua jumătate a celui de-al șaptelea an de mandat, în capcana politică care i-a prins în mreje pe aproape toți predecesorii săi?

Numai că anchetele respective sunt tocmai despre oameni și grupuri din imediata apropiere a Administrației Prezidențiale.

Din rândul cărora se detașează trei personaje:

1.     Timur Mindici, zis ”Karlsson”, prieten al președintelui Zelenski, co-proprietar al companiei Kvartal 95 (producție video și de televiziune, fondată înainte de ascensiunea prezidențială a actualului lider al Ucrainei;

2.     Oleksandr Zukerman, zis "Sugarman", adică de dulce, trezorierul lui Mindici;

3.     Oleksii Cernișov, zis ”Che Guevara”, fost CEO la ”Naftogaz”, fost vice-premier și ministru.

Primul e fost coleg și prieten , al doilea e pe filiera primului, al treilea, tot pe filiera primului, dar ulterior s-a descurcat și singur, așa, ca de la fin la naș.

Poreclele sunt din dosarul NABU, nu e clar dacă sunt chiar ale celor nominalizați sau sunt date de niște procurori care s-au uitat prea mult la filmele cu gangsteri.

În fotografia 1, sunt Cernișov și Mindici, cu al treilea vă descurcați singuri, în fotografia 2, Mindici și Zukerman.

Ultimii doi sunt deja departe, undeva prin Israel, Cernișov încă așteaptă să vadă cum e cu bătaia vântului.

După un timp de gândire, suficient ca să se alimenteze cu combustibil cursele aeriene de linie, președintele s-a delimitat și i-a sancționat pe cei doi care au plecat, ambii și cu cetățenie israeliană, pe o perioadă de trei ani, să aibă timp de căință și penitențe.

Ancheta are de toate, și lupte fratricide între structurile anti-corupție (relativ independente) și cele de informații (subordonate președintelui), și scurgeri privind momentul perchezițiilor (cei implicați află, cu câteva ore înainte de descindere, au timp să se parfumeze, să-și facă bagajele și să ia trenul de Polonia), și proiecte imobiliare de lux care se dezvoltă impetuos tocmai când pe front sunt bătăliile cele mai înverșunate, și bani, vreo 100 de milioane de dolari, la prima numărătoare, transportați cu ce se nimerește, geamantanul, sacoșa, cutii de carton.

Chiar și amănunte picante, precum vestita toaletă de aur a lui Mindici, simbol de opulență împrumutat de undeva de la sud de Kiev.

Și, sigur, multe alte personaje, unul din dosare numindu-se chiar ”Dinastia”, ceea ce presupune mulți actori și multe roluri.

În proces, s-au pierdut pe drum și doi miniștri, ministrul justiției, Herman Halușcenko și ministrul energiei, Svitlana Hrinciuk, aflați și ei pe traseul bagajelor cu cash.

Presa care arată direcția vântului

Cine vrea să afle mai multe detalii despre ceea ce se întâmplă cu lupta anti-corupție la Kiev, poate citi și ”New York Times”.

Unde nu faptele sunt relevante (articolul preia aceleași date din dezvăluirile făcute de ”Ukrainska Pravda”), cât tonul, așa cum nu te-ai aștepta de la un partener.

În articol se face și o referire aluzivă la începuturile carierei politice a actorului de comedie, pe atunci, devenit, între timp, președinte ales: ”În timp ce lua în considerare o candidatură la președinție a Ucrainei, Volodimir Zelenski, un fost comedian, a glumit despre corupția la nivel înalt, răspândită în țară. «Este posibil să devii președinte și să nu furi?», a glumit domnul Zelenski. «Este o întrebare retorică, deoarece nimeni nu a încercat până acum»”.

Contextul articolului pare a arăta că s-a preferat, până la urmă, continuitatea.

La fel ca și ”Ukrainska Pravda”, și ”NYT” insistă pe faptul că nu se înregistrează o implicare directă a președintelui, dar scandalul înseamnă nu numai fapte, dar și imagine.

Totul se petrece cu doar un nivel mai jos de plafonul prezidențial și majoritatea celor ale căror nume figurează în dosarele de corupție e formată din foști și actuali oameni ai președintelui.

Ceilalți oameni ai președintelui

Nu e deloc bine la imagine, mai ales într-un moment când pe front alți oameni ai președintelui, cei care nu au avut opțiunea de a fi departe de linia întâi, se află într-un infern pe care nu-l înțeleg și nu îl pot controla.

Unii își transmit gândurile pe profilurile personale de pe rețelele sociale, la fel ca în alte vremuri, când se expediau ultimele scrisori de pe front, așa cum o face un soldat ucrainean din Brigada 35, dislocată în raionul Novopavlovka:

”Brigada va fi retrasă; pierderile sunt teribile.

Sper că alții nu se confruntă cu aceeași situație.

Toate pierderile provin din atacuri FPV (drone) și KAB (bombe ghidate); nimeni nu a văzut inamicul față în față.

Uneori, lunetiștii acționează, dar acest lucru e destul de rar.

Vii la război și ești ars de o dronă sau făcut bucăți de o bombă; cu cine te lupți, de fapt, nimeni nu știe.

Așa este peste tot acum și așa va fi întotdeauna.

Aici, cel care supraviețuiește este cel care sapă mai adânc și nu-și ridică inutil capul.

Le spun mereu nou-veniților să stea adânc în pământ și să nu-și încerce norocul.

Dar ironia este că, cu cât lupți mai mult, cu atât rămâi mai ascuns în pământ, și cu cât ai luptat mai puțin, cu atât îți scoți capul mai des, fie că e nevoie, fie că nu.

De aceea, doar veteranii supraviețuiesc.

Mulți se tem că ar putea rămâne îngropați în adăposturile subterane, dar acest lucru este posibil doar dacă o bombă aterizează aproape sau dacă atacă artileria grea.

Șansele sunt, totuși, mici.

Mai probabil, o dronă te va descoperi și îți va sfâșia craniul sau pieptul cu încărcătura sa. (...)

De la eșaloanele superioare au venit și au spus să nu se răspândească informații despre situația din brigadă.

Bine că nimeni nu știe că eu conduc acest canal.

Vor fi surprinși - fără adevăr, nu va exista victorie, țineți minte asta.

Și chiar dacă vor afla, cum mă vor pedepsi?

Mă vor trimite la război?

Hahaha”.

Oameni președintelui, și unii și alții.

Unii cu mai mult noroc în viață.

Ceilalți...