Tehnica negocierii de pace și amenințarea anihilării definitive în umbra lui Ginghis Han

Și acum, în câteva școli militare, se învață tehnicile inovatoare, de un incredibil modernism prin eficacitatea lor ucigașă, imaginate de Ginghis Han despre care, pe drept sau nu, se spune că ar fi exterminat 10% din populația de atunci a lumii. Tehnici aduse la excelența absolută de urmașii săi, cuceritorii unor teritorii vaste, înglobând mari popoare și civilizații pe care le-a silit să accepte inserția totală în noul imperiu uriaș și ascultând de un singur tip de putere, cel impus de regulile simple ale stepei.

Nu erau multe reguli. Nu erau multe simboluri folosite. Poate din cauza asta erau atât de simplu de înțeles „tripticul vizual al mesajelor de război mongole” exprimat prin culoarea corturilor pe care trupele mongole o alegeau pentru corturile cu care înconjurau o cetate inamică în perioada de asediu. Povestea o relatează, printre foarte mulți alții, cronicarul persan Rașid al-Din care descrie semnificația precisă a simbolismului folosit.

Astfel, în prima zi a asediului corturile erau de culoare albă, simbolul milei pe care Ginghis o promitea adversarilor săi. Dacă, instantaneu, conducătorii cetății se predau necondiționat, atunci promisiunea personală a lui Ginghis era că atât aceștia cât și toți locuitorii cetății, fără excepție, vor fi cruțați și că, pe viitor, vor fi obligați să plătească doar un tribut. Interesant este că unele mărturii precizează că această primă ofertă mongolă cuprindea, de regulă, promisiunea că cetatea va putea trăi în continuare după vechile reguli de administrare, liderii politici și religioși își vor păstra statutul și, foarte important, le va fi respectată credința și locașurile de închinare. Locuitorii devin supuși ai mongolilor, iar tributul era unul însemnat, constând din mărfuri, 10% din populație livrată ca sclavi sau artizani în folosul proiectelor mongole în alte zone ale imperiului și turme de vite.

În a doua zi a asediului, culoarea corturilor era schimbată în roșu, anunțând iminenta vărsare de sânge căci urma asaltul împotriva cetății. După ce reușeau să ocupe fortăreața inamică, mongolii aveau o singură regulă: executau imediat fie pe toți bărbații valizi, fie pe șefii militari și religioși, dar lăsau în viață femeile, copii și artizanii, persoanele considerate valide fiind luate în sclavie și vândute mai departe. Sau, cum povestește și Marco Polo, copii considerați ca având potențial excepțional erau pregătiți să devină funcționari de rang înalt.

Putea să mai urmeze și o a treia zi în cazul în care asediul nu avea succesul scontat în ziua anterioară. De data asta, corturile erau negre, anunțând că nu mai era posibilă niciun fel de negociere și că distrugerea care avea să urmeze va însemna moartea oricăruia dintre locuitorii cetății, fără niciun fel de excepție și, la sfârșit, orașul va fi distrus complet, tocmai pentru ca soarta sa să servească drept exemplu. Se mai putea și ca o parte dintre locuitorii cetății să nu fie uciși imediat, să fie luați prizonieri, caz în care erau folosiți drept „scuturi umane” în momentul următoarei bătălii. Cronicile spun că distrugerile ordonate trebuiau să fie într-adevăr cumplite și, din cauza asta, nu erau uciși numai oamenii ci, spun cronicile , „toate ființele vii, inclusiv animalele domestice și turmele de vite”.

Interesantă este remanența acestui stil foarte simplu și brutal de negociere denumit de teoreticienii moderni drept „negociere pe baza folosirii sentimentului spaimei graduale”. Mesajele care trebuiau să trezească acest sentiment în sufletul și mintea adversarilor se bazau într-adevăr pe ceea ce, foarte cinic, am numi „forța exemplului” și, tocmai din această cauză, erau cvasi-invariabile, așa cum era și secvențialitatea spaimei pe care urmau s-o aducă cu ele. Negocierea în trei etape avea, de fapt, o singură finalitate divizată în două variante: supunere totală sau moarte. Dacă vi se pare cumva că recunoașteți această tehnică de negociere, chiar nu greșiți deoarece ea a trecut în manuale care, uneori, servesc pentru montajul de argumente pentru bătălii comerciale la foarte înalt nivel.

Întrebarea e: vedeți cumva prin apropiere instalat, fie și numai preventiv, un cort colorat? Dacă da, al cui să fie?