Semnale de alertă timpurie despre noi „războaie ale foamei“

Întrebarea este acum nu dacă, ci când şi unde se vor declanşa noile „războaie ale foamei“ la o dimensiune poate mai mare şi purtate cu mai multă disperare decât în 2007-2008.

Apar din ce în ce mai mult semnale că fenomenele climatice extreme din acest an vor avea efecte dramatice asupra a tot ce înseamnă producţie agricolă, generând două rezultate logice: pe de o parte, o penurie accentuată de produse şi, pe de altă parte, o creştere până dincolo de cotele de alarmă la preţurile la care se negociază principalele cereale pe pieţele mondiale.

Unde suntem acum? Multe servicii de informaţii au transmis deja decidenţilor politici semnale de alertă timpurie deoarece, în Europa şi în lume, au început să apară primele probleme şi, în acest moment, sunt constituite deja, în unele ţări din lume care ştiu ce înseamnă procesul responsabil al guvernării, echipe multidisciplinare care analizează evoluţiile preţurilor în combinaţie cu predicţiile meteo pe termen scurt, mediu şi estimările pe termen lung, pentru a le asocia cu indicele atât de sensibil al stabilităţii sociale. Iar acest indice este considerat a fi extrem de important, vital de protejat şi ţinut pe linia de echilibru, tocmai pentru că este determinat de modul în care societatea respectivă este percepută ca asigurând nivelul corect de securitate alimentară. Iată tabelul respectiv, intitulat Integrated Food Security Phase Classification, folosit acum în orice tip de analiză de risc sau/şi implementare de politici în domeniul agro-alimentar, dar şi în estimarea evoluţiilor sociale în perioade critice:

Sigur, analiştii spun că, cel puţin pentru moment, există „stocuri suficiente“ de produse agricole, aşa că suntem departe de situaţia de criză din 2007-2008 atunci când, la ordinea zilei, erau revoltele sau conflictele cauzate de penuria extremă a pieţelor de produse agricole de bază.

Şi totuşi, apar asemenea semnale de alertă timpurie bazate pe faptul că după ce atinsese în iulie nivelul de 200 euro tona, grâul a urcat joia trecută la valoarea de 220 euro/t, vineri înregistrând o creştere de 6% pe piaţa europeană EURONEXT. În Germania previziunile anunţă o scădere a totalului producţiei de la 41 milioane de tone cât se spera, la doar 36 de milioane de tone. În zona Mării Negre - după cum notează relatarea AFP - serviciul meteo al Rusiei confirmă o previziune ce vorbeşte despre o scădere a producţiei totale de cereale în Federaţia Rusă între 15-20%. problemă foarte serioasă deoarece, de anul trecut, Rusia este primul producător de cereale din lume, depăşind SUA.

Semn că lucrurile sunt serioase, săptămâna trecută, joi, Comisia Europeană a autorizat Statele Membre să înceapă ajutorarea agricultorilor care au avut de suferit de pe urma fenomenelor meteo extreme. Există deci, din acest moment, dacă guvernele vor decide acest lucru, să se acorde avansuri financiare, până la 70% din plăţile directe şi 85% din plăţile cuvenite prin programele de dezvoltare rurală. Pe lângă asta, terenurile care trebuiau ţinute în pârloagă în perioada cerută de normele ecologice, vor putea fi acum folosite pentru cultivarea de nutreţ pentru animale.

Asta în ce priveşte Europa unde, iată, există îngrijorări chiar dacă Statele Membre au fost obligate să aibă stocuri alimentare de urgenţă pentru a face faţă unor asemenea perioade de criză.

Dar temerea gravă priveşte evenimentele care s-ar putea produce în regiunile cele mai defavorizate ale lumii, Africa sub-sahariană spre exemplu, sau cum creşteri importante ale preţurilor la materii prime agricole (nivelul de alertă roşie la grâu fiind de 300 euro/tonă) vor putea lovi grav persoanele din categoriile cele mai vulnerabile. Iar realitatea fenomenului insecurităţii alimentare în lume justifică îngrijorarea majoră semnalată de serviciile de specialitate în domeniul prognozelor de securitate. Aveţi aici un document aproape halucinant, Raportul mondial asupra crizelor alimentare prezentat pe 22 martie, la Roma, de către UE, FAO şi Programul alimentar mondial (PAM). Se vorbeşte despre 124 milioane de persoane din 51 de ţări ale lumii care, în 2017, se aflau în situaţie de „insecuritate alimentară acută“, adică cu 11 milioane mai mult decât în 2016.

Raportul arată că această situaţie este o combinaţie între crizele alimentare severe rezultat al mutaţiilor climatice, războaie locale sau regionale şi evoluţiile necontrolate ale preţurilor pe principalele pieţe de cereale, acolo unde valorile se stabilesc adeseori pe criterii foare puţin transparente.

În consecinţă, analiştii combină acum datele din primul raport cu cele conţinute în Raportul mondial privind crizele alimentare (îl puteţi lectura aici), solicitând analizele fotografiilor din reţeaua (civilă şi militară), de sateliţi meteo, preocupaţi de modul în care evoluează zonele de risc extrem, acolo unde există secetă, inundaţii, despăduriri pe zone întinse, incendii de vegetaţie, etc.

„Este probabil ca crizele alimentare să devină mai acute, persistente şi complexe ţinând cont de tendinţele actuale şi de cauzele lor profunde, cu efecte devastatoare asupra a milioane de persoane.“ Neven Mimica, Comisar european pentru cooperare internaţională şi dezvoltare

Dar mai există o discuţie, extrem de gravă şi care, poate tocmai din această cauză, este încă ţinută la un nivel deosebit de discret, aproape confidenţial. Vedeţi că toată lume este de acord asupra cauzelor foametei ca element esenţial al ecuaţiei insecurităţii sociale, alături de conflicte şi manipulările preţurilor la materiile prime. Şi analiza se opreşte aici

Numai că apare un interes special privind modul în care, în anumite condiţii foarte precise, această insecuritate socială să poată deveni cea mai importantă cauză viitoare care să justifice şi apoi să alimenteze foarte importante deplasări de populaţii, folosind rutele şi direcţiile de azi. Gândiţi-vă la consecinţele pe care le-ar putea avea o viitoare destabilizare cel puţin regional a situaţiei din Orientul Apropiat, din America de Sud sau din sud-estul asiatic, totul pe fundalul bătăliei surde, prin proxy, pe care diverse ţări o duc de ani de zile pentru controlul unor ţări sau zone bogate în resurse din Africa.

Şi noi?

Noi suntem bine, îl avem pe domnul ministru Daea care veghează, după cum ştiţi bine. N-avem noi treabă cu prostiile, rapoartele şi măsurile lor.