Să vă fie clar: de la Mihail Kogălniceanu nu se retrag trupe americane „regulate”. Rușii jubilează la Kremlin

La noi discuția despre reducerea trupelor americane a devenit un pretext pentru o dezbatere despre locul României în lume, despre cine suntem și cât contăm. Peste tot în societate auzi comentarii.

Dincolo de sarcasm și ironii, în spatele discuțiilor stă o anxietate reală: frica de a fi lăsați singuri la granița estică a Occidentului. Pentru mulți români, trupele americane nu sunt doar un detaliu militar, ci un simbol de garanție existențială. Ce-mi devoalează aceste discuții din media: neîncredere în elite, nesiguranță geopolitică și dependență psihologică de garanțiile americane. Traducerile și interpretările trunchiate au inflamat discuția iar lipsă de alfabetizare mediatică și propagarea rapidă a panicii a creat o stare de nervozitate. Momentul reflectă polarizarea percepției despre Trump și despre felul în care politica americană este înțeleasă în România.

O explicație a situației retragerii trupelor americane 

Vreau să încerc o scurtă explicație fără a avea pretenții de a deține adevărul. Am să încep cu declanșatorul acestei discuții: ”It is not a big deal” a spus președintele Trump (diplomatic însemnă „e o problemă minoră, dar notată”). V-ați uitat la mimica președintelui american? Ea spune totul despre părerea lui referitoare la România și asta contează mai mult decât ceea ce a spus. Limbajul trupului lui Donald Trump este dominant și teatral — folosește gesturi largi, bărbia ridicată și contact vizual intens pentru a proiecta autoritate, dar și mișcări bruște ale mâinilor care trădează impulsivitate și dorința de control.

După acest moment unii analiști au sărit cu gura să spună ca ne apără francezii și că nu avem probleme. Este o soluție paliativă până când batalionul de la Cincu devine brigadă. Conform raportărilor, grupul va fi upgradat la nivel de brigadă în 2025, cu o capacitate estimată la circa 4.000 de militari. Totuşi, documentele arată că actuala structură este încă menţionată ca fiind una „proiectabilă”, „creştere la nivel de brigadă dacă e necesar”. Forța franceză conduce batalionul multinațional aliat de la Cincu, sub codul ”Mission Aigle”. NATO a decis dislocarea unui „spearhead battalion/batalion vârf de lance” al forței de reacție rapidă în România, condus de Franța. În prezent, bilanțul este de circa 1.500 de soldați pentru batalionul multinațional de la Cincu (în ianuarie 2025); însă planul implică creșterea la nivel de brigadă, adică aproximativ 4.000 de militari, majoritatea francezi.

Un semnal politic dur

Retragerea militarilor americani din România nu însemnă abandonare, însemnă un semnal politic dur. Să va fie clar de la Mihail Kogălniceanu nu se retrag trupe americane ”regulate”. Se retrage elita trupelor americane Divizia Aeropurtată 101 (componenta 2nd Brigade Combat Team/BCT). Acolo a rămas un batalion (1000 de militari) din divizia 3rd Infantry Division (3ID) care poartă porecla „Rock of the Marne”.

Misiunea 3ID include colaborarea cu aliații NATO, inter-operabilitatea, disuasiune şi coordonarea operațiunilor în regiune. 3ID a preluat responsabilități în aria operațională care include România, dar şi state vecine (ex: Slovacia, Ungaria, Bulgaria) în contextul rotărilor trupelor americane. Rușii jubilează la Kremlin iar chinezi nu sunt în cărțile noastre cum au fost în 1968. Ce însemnă pentru România o lume în care garanțiile devin negociabile? Avem posibilitatea să mai negociem cu Casa Albă/Pentagonul sau mai bine zis avem cu cine de la noi s-o facem? Cutuma americană spune ca cel care deține poziția de Consilier de Securitate Națională este ”ofițerul” (în jargonul diplomatic) de legătură între cancelarii. Acum avem un specialist, un ambasador, acolo.

Decizia Statelor Unite de a redimensiona prezența militară în Europa – și mai ales în regiunea Mării Negre este una care erodează securitatea națională a României dar era evidentă încă din campania electorală a președintelui Donald Trump. 

La vremea aceea politicienii români o susțineau pe Kamala Harris. Nu auzeai o vorbă bună pentru candidatul republican Donald Trump (vezi postările și comentariile din media ale unor actuali lideri guvernamentali).

Vecinul nostru de la granița de Vest, Victor Orban și-a început relația cu Trump în 2016 iar în 2024 a fost la Mar‑a‑Lago pe 11 iulie 2024 și pe 9 decembrie 2024 pentru întâlniri cu Donald Trump. Înainte și după alegerea lui Trump. 

De ce rămân americani în Polonia?

Pentru că Polonia are un acord militar bilateral juridic care permite staționarea de trupe americane în Polonia pe termen nelimitat. Modelul polonez este „host nation support” – SUA trimit trupe, iar Polonia plătește mare parte din „găzduire”. Prin acest acord, Polonia: găzduiește trupe americane pe teritoriul său pune la dispoziție 12 baze militare și infrastructură pentru SUA, acceptă pre-poziționarea de echipamente (tancuri Abrams, Bradley etc.), permite operațiuni militare americane pe flancul estic, oferă facilități juridice trupelor americane (statut SOFA – protecție legală).

SUA se angajează: să mențină prezență militară rotațională sporită, să instaleze un comandament avansat al Corpului V al SUA în Polonia – singurul comandament american permanent din estul Europei, să dezvolte infrastructura militară și apărarea antirachetă în Polonia, să contribuie în final la apărarea flancului estic al NATO.  “Fifth Corps” este una dintre cele mai vechi mari unități de comandă ale armatei americane. A fost înființat în 1918, în timpul Primului Război Mondial, în Franța, ca parte a American Expeditionary Forces (AEF) conduse de generalul John J. Pershing. Simbolul său oficial (emblema) poartă motto-ul: “It Will Be Done” – („Se va face”). Corpul V coordonează forțele terestre americane din Europa, asigură cooperarea cu aliații NATO și consolidarea flancului estic al NATO.

Cât plătește Polonia?

Inițial a angajat aprox. 2 miliarde de dolari pentru infrastructura necesară trupelor americane. Acum Polonia plătește în fiecare an câteva sute de milioane de dolari pentru întreținere, infrastructură și facilități. Țările baltice au avut o reacție imediată după instalarea la Casa Albă a lui Donald Trump. Balticele și Polonia s-au grăbit spre Washington cu miniștri de externe și ai apărării. Conform comunicatelor de presă, discuțiile au vizat securitatea regională, angajamentele NATO și, în mod special, prezența trupelor americane pe flancul estic — o temă esențială pentru siguranța Europei de Est.

Balticii, în stilul lor caracteristic, au știut ce vor și s-au mișcat rapid. Au ajuns la Washington (în februarie si martie), au stabilit contacte, au obținut garanții și au devenit vizibili în fața noii administrații. În tot acest timp, România a lipsit cu desăvârșire din peisajul diplomatic al noii administrații americane. Nicio vizită, nicio delegație serioasă, nicio inițiativă vizibilă. În timp ce vecinii își consolidează pozițiile, Bucureștiul rămâne blocat în autosuficiență și indiferență. Diplomația românească pare prinsă între complexul de inferioritate și reflexul de servilism, incapabilă să înțeleagă că în politica internațională cine nu se mișcă, dispare din cadru. 

România are obligația strategică să construiască o relație directă, funcțională și credibilă cu președintele Donald Trump, nu pentru a face pe plac unei administrații americane, ci pentru că securitatea noastră depinde de garanțiile SUA, iar pe un continent în care echilibrul de putere se schimbă rapid, doar statele care știu să conteze la Washington își pot proteja interesele naționale. Garanțiile de securitate nu sunt automate, ele se câștigă și se mențin prin seriozitate strategică. Sunt state care joacă și state care sunt jucate! 

Misiunea morală a administrației Trump

Și aș mai dori să spun un lucru. Vreau să înțelegeți o nuanțată politică a Casei Albe declanșată la Conferința de Securitate de la Munchen. Pe măsură ce administrația Trump remodelează lumea, și-a găsit o nouă misiune morală, apărarea libertății de exprimare. New York Times relatează că Casa Albă analizează planuri de a acorda prioritate, printre alții, refugiaților europeni care au fost, citez, ”vizați pentru exprimarea pașnică a opiniilor online, cum ar fi opoziția față de migrația în masă sau sprijinul pentru partidele politice populiste”. Vicepreședintele J.D. Vance a abordat o temă similară în discursul său de la Conferința de Securitate de la München din februarie, unde a avertizat: ”în Marea Britanie și în întreaga Europă, libertatea de exprimare, mă tem, este în retragere”. 

Mesajul transmis atât prin scurgerile relatate de New York Times, cât și prin discursul vicepreședintelui J.D. Vance arată că administrația americană încearcă să-și redefinească raportarea la Europa nu doar prin prisma securității militare, ci și a libertăților civice. Washingtonul semnalează o preocupare crescândă față de tendința de restrângere a libertății de exprimare pe continent, mai ales acolo unde opiniile conservatoare sau eurosceptice sunt marginalizate. În esență, Vance și Casa Albă transmit același mesaj: apărarea valorilor occidentale nu se oprește la granița Ucrainei, ci începe cu protejarea dreptului de a gândi și vorbi liber în însăși inima Europei.